7,834 matches
-
din Brașov i-am arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și lăsa urmele zbârcelilor lui. Îi spuneam priete nului: „Pe asta, dacă o iau de aici și o prezint În lume ca pe o logodnică din povești, nimeni nu s-ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intrau În restaurant pentru a bea o bere și liderii lor se retrăgeau Într-una din camere, unde țineau consfătuirea. De obicei, socialiștii uitau să plătească sau, amabil, Dumitru Georgescu Îi servea el pe gratis, așa că falimentul a fost inevitabil. Generos prin structură, Dumitru Georgescu a ajutat mulți oameni să depășească momente critice din viață. Într-una din zile a venit la el un student sărac, Chirculescu din Focșani, a cărui mamă era spălătoreasă, și i-a zis: „Nene Dumitrache, dacă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Am pornit direct spre Comănești, oprindu-mă mai Întâi la poetul Marcel Cepoi, căruia i-am făcut o bucurie dăruindu-i câte 5 exempare din propriile volume, apoi la Tincuța, verișoara mea, unde am zăbovit preț de aproape o oră. Generos cum e, autorul Goanei dintr-un cal legat rămăsese fără niciun volum, așa că acum l-am sfătuit să păstreze măcar câte unul pentru dosarul de primire În USR, dar sunt aproape sigur că va rămâne și fără acestea, dăruindu-le
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
însuși, era ca și când, neavând unde să doarmă, ar fi stat într-o noapte în motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în motelul acela pe care ți-l scoți din minte imediat ce îl părăsești. Cel care scria extraordinar, cel care îndruma generos tinerii scriitori, cel care ridica vocea împotriva unui sistem putred, stupid, inoperant, anacronic, vinovat - acela era el, cel adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles generosul mesaj artistic, dar a intuit - surprinzător - înainte de a închide ochii, fenomenul reîntoarcerii la izvoare când glasul capodoperelor va fi înțeles la adevăratul mesaj al autorului. Iată de ce, societatea noastră contemporană are datoria să promoveze moștenirea enesciană - expresie spirituală majoră a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
constituie garanția durabilității peste timp în disputa valorilor perene mondiale, singurul criteriu autentic de impunere a prestigiului în artă. Festivalul internațional “George Enescu” de la București (1958) a însemnat debutul pasului de confirmare a operei compozitorului în posteritate, roadele acestui demers generos de tinere talente, stimulate de contribuția esențială a unor personalități de anvergură mondială, începând să-și arate strălucirea visată de omul modest de odinioară. Sămânța aruncată de autorul Rapsodiilor Române în plin război mondial (1917/1918) pe pământul plaiurilor natale
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
muzica cultă românească în abordare profesionistă a creațiilor compozitorilor cunoscuți, dar și prin prezentarea unor prime audiții de muzică contemporană și lucrări din patrimoniul muzicii universale. Concertul respectiv prezentat sub denumirea SIDE by SIDE oferit unui public numeros, receptiv și generos, a făcut o excepțională impresie și a justificat programarea în a doua zi a Festivalului pentru încurajarea talentaților tineri. Interpretând în deschidere Preludiul la unison (din Suita nr.1 în Do major pentru orchestra op.9) de George Enescu prin
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
o facă deplin, numai să vrea. Am purces doar la a lansa, sub egida Asociației Prietenii Operei „Ion Goia”, în parteneriat cu Universitatea „Al. I. Cuza” Iași și cu omniprezenta Asociație „Universul Prieteniei”, un Manifest pentru Enescu, publicat anterior în generosul cotidian Ziarul de Iași și, prin bunăvoință, și în Adevărul. Am republicat același manifest și la finalul precedentei ediții, revăzute și adăugite, a acestei lucrări, o corespondență despre evenimentele remarcabile petrecute la Ediția a XXI-a a Festivalul „Enescu” din
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
unor popoare întregi, să rășluiască de la locul lor state, să strămute țări, care în numele fericirii popoarelor au exterminat popoare, ieșind de multe ori (ca la Fântâna Albă), să-i facă „fericiți” pe oameni cu mitralierele, nu puteau să nu fie „generoși” și cu oameni neângenunchiați ca Ilie și camarazii săi. Tratativele purtate timp de nouă ani de zile „de la egal la egal” între Republica Moldova și o parte a teritoriului ei, sechestrat de elemente separatiste, includea—de regulă în ultimul punct al
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
omul era, de fapt, un zgârcit incurabil. Ca toți miliardarii, am putea spune, care au făcut primul milion de dolari vânzându-și televizorul. Dar dacă după primul milion cei mai mulți se vindecă, în bună parte, de zgârcenie și devin atât de generoși, încât le-ar da câte un dolar tuturor săracilor întâlniți în cale, dacă, bineînțeles, n-ar avea la ei numai carduri, miliardele eroului din film ascundeau un secret sinistru. Chiar și televizorul pe care-l vânduse ca să facă primul milion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apărut niciodată, iar după-amiaza cutreieram ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poziția de capitală a Iașului contemporan este datorată în bună măsură statului de important centru universitar, Alma Mater Iasiensis, racordat la cercetare și nou, refuzând anatema “sancta mediocritas” la care l-ar fi putut iremediabil condamna un plasament geopolitic mai puțin generos. Dezvoltarea învățământului superior electrotehnic la Iași este legată pe întreg parcursul ultimului secol de regimurile tranzitorii ale unei istorii nu întotdeauna gentile cu oamenii acestor meleaguri: două războaie mondiale, două refugii, greve, mutare politică la Cernăuți, revenire la matcă via
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
sora mai mică de peste Anzi, o exclamație pare să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu care erau Întîmpinați pantalonii mei scurți pînă la gambe, care nu erau tocmai pe gustul meu, ci reprezentau un model moștenit de la un prieten generos, dar mai scund. LOS EXPERTOS Experții Ospitalitatea chiliană, nu voi obosi niciodată s-o spun, este unul dintre motivele pentru care călătoriile În țara noastră vecină sînt atît de plăcute. Iar noi am profitat de ea cît am putut. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trezeam pe-ndelete În așternuturi, apreciind valoarea unui pat bun și calculînd conținutul caloric al cinei din seara precedentă. Retrăiam În minte ultimele evenimente: pana trădătoare a cauciucului La Poderosei, care ne-a lăsat Împotmoliți În ploaie și În mijlocul pustietății; ajutorul generos al lui Raúl, proprietarul patului În care dormeam acum, și interviul pe care l-am dat ziarului El Austral din Temuco. Raúl, student la medicină veterinară, nu din cale-afară de studios, din cîte-mi dădeam seama, a tras biata noastră motocicletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu multă apă. N-am mai primit nici un semn de la argentinianul nostru În tot timpul cît am rămas În Valparaíso, dar ne-am Împrietenit la cataramă cu patronul barului. Era o specie de individ ciudat, indolent și peste poate de generos cu toți vagabonzii rupți În coate care Îi veneau la ușă, dar de la clienții obișnuiți cerea sume uriașe pentru mîncarea ca vai de capul ei pe care le-o vindea. N-am plătit nici o para În tot timpul cît am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de la bunul nostru prieten și am pornit din nou la drum, spre Lima. POR EL CENTRO PERUANO Prin inima Peru-ului Călătoria noastră a continuat cam În aceeași manieră, mîncînd din cînd În cînd, ori de cîte ori unui suflet generos i se făcea milă de lipsurile noastre materiale. Totuși, niciodată nu am mîncat prea mult, iar lipsa a devenit și mai gravă În seara cînd ni s-a spus că ceva mai Înainte avusese loc o alunecare de teren și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în cimitire
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că întreaga mulțime a păcatelor mele ar dispărea într-o clipită ca un strop de apă, aruncat pe jar aprins”. Ea ne-a arătat „calea cea mică” ce duce la culmile desăvârșirii, cale ce nu este decât calea iubirii încrezătoare, generoase, dezinteresate, delicate și exclusive, calea copilăriei spirituale, care ne îndeamnă să ne purtăm față de Bunul Dumnezeu așa cum un copil se poartă față de tatăl său. Împlinirea a cincizeci de ani de la trecerea din viață a acestei smerite călugărițe, ne invită azi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât de contradictorii... Mă las mânat de instinctele mele de moment, când generoase și iubitoare, când perfide și lașe. La ce liman mă poate abate năvala aceasta de contradicții?... Aș lupta, dar nu știu nici împotriva cui, nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
m-ar fi ocrotit de soarta nemiloasă a sclavilor din arenă, în marele amfiteatru al vieții el nu mi-ar fi putut oferi alt loc decât acela destinat liberților sau, poate, favoriților... Nu te lăsa deci amăgit, Suflete, de pornirile generoase și naive ale inimii, ci nu uita niciodată: eu și patricienii suntem doar întâmplători tovarăși de drum! 8 martie 1954 Ore lungi, ba chiar și zile se trec în indiferență și în con ven țional... Dar vine o clipă în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că o știi bine - ești unul dintre cei foarte puțini al căror cuvânt contează pentru mine din plin și cu care legătura spirituală este vie, concretă. Nu ascund că mi-ai dat și o plăcere de vanitate prin elogiile tale generoase. Dar am pretenția că scrisoarea ta a hrănit în mine și altceva decât vanitatea. Este o mare bucurie - poate cea mai mare, în orice caz cea mai pură, pentru unii ca noi - să simți în ceea ce faci o adevărată solida
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a expediat repezit și insistent din coada ochiului stâng un mesaj cu tehnica unui alfabet Morse dar care, din păcate, a rămas pentru totdeauna nedescifrat: o taină. Abia atunci mi-am dat seama că atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică direct pe obrazul mamei, anulând brutal procesul respiratoriu, spărgând violent liniștea unui corp adormit, aducându-l într-o stare de groază terifiantă. În momentul în care mama a fost atinsă de cadoul surpriză oferit generos și gratuit de Oarba, prima ei reacție firească a fost să deschidă gura pentru a țipa, pentru a urla, încercând să îndepărteze elementul agresiv, atacatorul. Când a deschis cavitatea bucală pentru a emite semnalul de apărare, lichidul despre care vorbim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar și a importanței sociale (și asta se învață cu timpul...). Am mai făcut acest tip de muncă de câteva ori și pot spune că uneori chiar îmi place. Timpul trece repede, rudele, părinții, prietenii mirilor sunt simpatici, uneori sunt generoși... în fine, în măsura un care un elvețian poate fi generos. Adică 20-30 de franci în plus la salariul final negociat la oră, prin intermediul Universității. Și, cel mai important, îi pot vedea, studia și înțelege pe elvețieni la ei acasă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]