12,993 matches
-
umplea aerul de aburi mari, veniți din adâncul plămânilor. Apoi o porni din nou În sus către șine spre Logan. Căută adânc Într-unul din buzunarele sale și ceva lucios Îi sclipi În mână. Ceva ascuțit. O sudoare rece ca gheața străbătu corpul lui Logan. — Vai, Doamne... Încercă să se rostogolească Într-o parte, să se ridice În picioare Înainte ca Doug Disperatul să ajungă la el. dar durerea din stomac Îl depășea, chiar dacă moartea venea Încet pe șine Înspre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încasată peste față. Tremură pe drumul către cortul cu locul crimei, sperând din tot sufletul că Înăuntru va fi mai cald. Nu era. Era sânge Împrăștiat În mijlocul cortului, unde un bazin mare de roșu Întunecat se Îngroșa datorită cristalelor de gheață, făcând suprafața să lucească. Erau urme de pași peste tot și o adâncitură făcută de oameni În jurul băii de sânge. Hoitarul zăcuse pe o parte. Sângerase, aproape toată viața scurgându-se din el În zăpadă. Logan Îl apucă pe fotograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așteptă să i se spună și codul poștal, ci doar urlă „La dracu’!“ și apăsă pe accelerație până-n podea. Mașina alunecă șerpește În drum. — Ascultă-mă, Îi spuse el celui de la control, gonind cu Vauxhall-ul cel ruginit prin zăpadă și gheață, detectivul-inspector Insch are două mașini În Middlefield. Vreau să se ducă acum la adresa asta! Până să ajungă Logan acolo, cele două mașini erau deja răsucite pe stradă În fața numărului 25. Vântul se potolea, iar fulgii grași picau din cerul portoclaiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se opri. Mersese cât putuse de departe. În față nu era decât frig, Întuneric și apă Întunecată. Se Întoarse, cu fața Îngrozită. — E periculos! Martin fugi după el. Dar Martin Strichen cântărea cu mult mai mult decât un copil mic. Gheața care suportase greutatea lui Jamie nu mai Îndura și surplusul lui Strichen. Un foc de armă explodă În carieră. Bărbatul cel mare se opri, cu brațele larg desfăcute, fără să se miște. O altă pocnitură, mai puternică decât prima, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un foc de armă explodă În carieră. Bărbatul cel mare se opri, cu brațele larg desfăcute, fără să se miște. O altă pocnitură, mai puternică decât prima, iar el scheună. La patru metri distanță, Jamie Îl privea cu ochi Înspăimântați. Gheața cedă mugind, o gaură de mărimea unui camion de tranzit i se deschise sub picioare și Martin Strichen dispăru. Drept În jos. Apa neagră Îi Înghiți țipătul. De cealaltă parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
serviciu, consumând la micul dejun doar niște Irn Bru și calmante. Nu putea nici măcar să se uite la alimentele solide. Dimineața venise cu ceruri albastre și un vânt rece, care acoperise zăpada căzută În noaptea trecută cu un strat de gheață. La nouă și jumătate era o conferință de presă, iar Logan o detesta. Cineva i se băgase În urechi și Încerca să Împingă conținutul acestora afară. Ochii săi, de obicei de un albastru cristal rezonabil, semănau cu unii din Miresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îmi cântă-n cap de mă ia dracu’? N-am motive să mă plâng. — Bine. Insch făcu o pauză și apucă ambalajul. Scafandrii au găsit corpul lui Martin Strichen la șase și-un sfert În dimineața asta. Se prinsese sub gheață, În niște ierburi. Logan nici măcar nu se obosi să-ncerce să zâmbească. Aha. — Ca să știi, o să primești o distincție pentru aseară. Nu putu să se uite În ochii inspectorului. — Dar Strichen a murit. Insch oftă. — Mda, așa e. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când apare soarele... Atunci am văzut cum umbra s-a înfuriat și a început să arunce spre mine cu noroi, pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri înverzite și stuf se vedeau schelete de fier părăsite, grămezi de moloz, gunoaie aruncate... Am încercat să mă concentrez, să-mi amintesc de splendoarea culorilor răsăritului și imaginea limpede a
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spui arborelui aceluia universal că nu voi renunța nicidecum!... Și a dispărut undeva în distanță. Asta vom mai vedea..., am zis eu privind în zare. În jurul meu, în mod evident, s-a schimbat din nou peisajul, șoseaua s-a limpezit, gheața a început să se topească și soarele s-a înălțat deasupra. Cerul s-a înseninat ca și cum întotdeauna fusese astfel, au reapărut culmile dealurilor acoperite cu iarbă până spre orizont și culorile ca o mare întinsă, imensă, de liniște și strălucire
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi, ca și cum filtrul avea un motor ascuns, niște roți zimțate care măcinau orice ajungea în interiorul său. Pe marginea prăpastiei se adunase zăpadă și se făcea foarte frig, încât pe aripile mele apăruseră țurțuri de gheață și nu prea mai aveam cum să le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Începusem să mă mai înviorez de când mă îndepărtasem de pâlnia frigului, de eterna clepsidră a inexistenței și mi se dezmorțeau aripile, așa că m-am scuturat, iar țurțurii înghețați care se topeau, devenind apă, au căzut pe jos. Ia uite ce gheață cade de pe aripile tale! am auzit un glas ca un clinchet de pahare de cristal. M-am întors ca să văd cum prin cadrul unei uși invizibile apăruse cineva. Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-am pomenit acolo, în jur doar gheață și zăpadă, nimic care să-mi arate drumul. Cred că ai fost unde am fost și eu... sau ceva asemănător. Dar cum ai găsit ieșirea până aici? M-am luat după razele lunii... am văzut o lună aurie, palidă, care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pământul înghețat. Băiețelul întrebă: — Ce vrei să spui cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu asta, că un fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fluviu se naște? Cu mulți ani în urmă, legiunile purtaseră războaie în munții aceia, împotriva unor popoare care se numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut și l-am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numeau rhetii sau vindelici. Acolo unde se naște fluviul, gheața nu se topește niciodată; stâncile sunt de gheață. Dar sub această gheață curg fire de apă limpede, care se adună într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut și l-am trecut dintr-un salt. Acolo sus, zeul Rhenus era subțirel ca un adolescent, dar alerga printre pietre și glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuia s-o părăsească, nimic din ce se afla acolo nu trebuia atins. Ordine ulterioare aveau să fie date a doua zi. Tribunul, un bărbat dur din miazănoapte, care luptase sub Germanicus pe Rhenus, îi aruncă o privire calmă, de gheață, și încuviință în tăcere. Gândurile lor erau aceleași. Pentru paznicii care rămăseseră înspăimântați pe chei erau pregătite închisorile subterane din groaznicul Tullianum. Aveau să vorbească, aveau să povestească fiecare zi, fiecare cuvânt al acelei agonii, acuzându-se, disperați, unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el. Prin venele lui curge sângele lui Cassius Longinus, care l-a ucis pe Julius Caesar; în familia aceea există o tradiție a comploturilor, o puternică aversiune față de cei aflați la putere. Cuvintele îi erau violente și dure, glasul de gheață, chipul palid. Spuse, ca și cum s-ar fi acuzat pe sine de neglijență: — Trebuia să-l destituim de mult. Trebuie să trimitem pe cineva după el, să-l aducă în lanțuri la Roma. Ordinul de arestare a nevinovatului legatus porni imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi, oricât de Înspăimântătoare va fi stânca, trebuie să urc, trebuie ca, prin munte, să Încep o nouă viață. Patinajul mi-a secat sufletul de cele mai dragi clipe ale tinereții, nu mai se poate să-mi irosesc totul pentru gheață. Dar pentru a mă putea depărta de locul acela dureros și-atât de drag, trebuie ca timpul meu să fie plin, Încă prea plin, ca gândurile să nu se poată Întoarce așa, ca din Întâmplare, la gheața mea. Eu consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
irosesc totul pentru gheață. Dar pentru a mă putea depărta de locul acela dureros și-atât de drag, trebuie ca timpul meu să fie plin, Încă prea plin, ca gândurile să nu se poată Întoarce așa, ca din Întâmplare, la gheața mea. Eu consider că, de data aceasta, aleg Între viață și moarte, Între o viață plină, trăită În orice moment, pe munte, În facultate, În vers și pe gheață, și moartea, În adevăratul sens al cuvântului. Acum se dovedește dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândurile să nu se poată Întoarce așa, ca din Întâmplare, la gheața mea. Eu consider că, de data aceasta, aleg Între viață și moarte, Între o viață plină, trăită În orice moment, pe munte, În facultate, În vers și pe gheață, și moartea, În adevăratul sens al cuvântului. Acum se dovedește dacă eu sunt demnă de viața pe care mi-o doresc! Vreau să obțin această viață și sunt gata să-i dau orice sacrificiu mi-ar cere. Eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau dacă se va prăvăli sub mine colțul de stâncă de care m-am sprijinit. Nu, nu vreau să mă rănesc doar, ar fi prea stupid să-mi fie acesta sfârșitul. Căci tot un sfârșit se cheamă. Înseamnă renunțarea la gheață, la munte... deci tot moartea. Nu, trebuie să fiu atentă, să urc cu grije, dar și cu mult curaj, pentru că această moarte ar fi lentă, În chinuri, mult mai grozavă decât cea simplă, trupească. Ar fi moartea mea sufletească, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
câtorva generații. (Aristocrația culturii are sens Înțeleasă mai ales ca o conservare a corpului.) (vineri) Orice maculare mă poate distruge; trebuie să nu mă cobor, să mă păstrez pur, să nu mă Împrăștii În carnal și derizoriu, să rămân de gheață, un bol de cristal rostogolit În țărână de copiii jucăuși. Ca să nu decad, va trebui să mă prefac. Ca să mă salvez, va trebui să-mi umilesc trupul. (marți) Călinescu spune undeva că muzica trezește gândurile grave, Înfrânând instinctualul și animalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se pare că este chiar o materie vegetală autentică) și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai Încolo, În peisajul organizat agrest, un nor alb se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se pare că este chiar o materie vegetală autentică) și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai Încolo, În peisajul organizat agrest, un nor alb se conturează misterios, coborând lent dintr-un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]