9,375 matches
-
care a văzut‑o, spre acea frumu‑ sețe care rămâne ascunsă pentru a o descoperi fără încetare 72. Temele chipului, numelui, gloriei, reluate neîncetat, arată că Dumnezeu este cel cu totul altul și distanța devine astfel locul gloriei. Pentru Ezechiel, gloria divină strălucește cu o formă de om întipărită în Dumnezeu: a apărut în înălțimi, o figură cu asemănare omenească 73. În același fel Dumnezeu se revelează lui Daniel într‑o înfățișare de om ceresc: iată apărând pe norii ce‑ rului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tot adevărul 77. Iar sfântul Atanasiu ne spune că prin Botez și Euharistie grație lui Cristos, noi suntem uniți cu Duhul Sfânt și în acesta se reînnoiește cu strălucire imaginea lui Dumnezeu în natură. Omul prin harul Duhului Sfânt vede gloria lui Cristos iar prin același dar văzând gloria lui Cristos, devine o icoană a sa; aceasta este vocația creștină. În Cristos prin Duhul Sfânt omul devine pe deplin imagine a lui Dumnezeu. În măsura în care omul este creat după imaginea lui Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
că prin Botez și Euharistie grație lui Cristos, noi suntem uniți cu Duhul Sfânt și în acesta se reînnoiește cu strălucire imaginea lui Dumnezeu în natură. Omul prin harul Duhului Sfânt vede gloria lui Cristos iar prin același dar văzând gloria lui Cristos, devine o icoană a sa; aceasta este vocația creștină. În Cristos prin Duhul Sfânt omul devine pe deplin imagine a lui Dumnezeu. În măsura în care omul este creat după imaginea lui Dumnezeu și se lasă pă‑ truns și transformat de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
în arta icoanei culorile codificate (auriul, roșul, galbenul, albastrul etc.) nu seamănă cu nici un lucru presupus în mod intrinsec colorat. Aparența lor se manifestă într‑un câmp pur semiotic (în acest caz câmpul liturgic) în care ele enunță eternitatea, divinitatea, gloria, umanitatea etc.; culorile nu valorează drept semn al culorilor vizibile care s‑ar voi să se vadă dat fiind că ele sunt deja vizibile, dar ele indică, dincolo de vizibil, invizibilul ireductibil pe care tinde să‑1 producă făcând ca invizibilul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
cărui operă se spune că este demnă de cea a marilor maeștri menționați în scrierile autorilor greci și romani. Italienii nu au putut uita că țara lor, și mai ales Roma, au constituit centrul lumii civilizate și că puterea și gloria lor dis‑ păruseră odată cu invazia triburilor germanice, când goții și vandalii au dis‑ trus Imperiul Roman. Astfel în opinia lor, ideea unei reînnoiri era strâns lega‑ tă de cea a unei renașteri a acestei măreții romane 21. În realitate, se
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
feței și privirii pentru a exprima esența personalității. Bustul‑portret este un omagiu adus individu‑ lui; medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului, fizionomia personajului; iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, sau unui comandant de oști. Statuile erau așezate în piețe publice pe socluri înalte ca omagii ale ad‑ mirației publice. În acest sens sunt cunoscute statuile lui Donatello și Verroc‑ chio. Sculptura a reprezentat arta supremă pentru
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
justificării științifice să-și susțină punctul de vedere. Însă de multe ori aceste puncte de vedere sunt contradictorii scoțând astfel în evidență multiplele posibilități date de însuși evoluția omului care nu se supune întotdeauna legilor dezvoltării", specifică în 2006, Rață Gloria și Rață Bogdan C-tin. I. Vatzula, 1986, citat de Rață G., Rață B. C., (1999), subliniază că “sprintul este privilegiul celor tineri”, idee infirmată de marea longevitate a alergătorilor de sprint ca și de deosebitele rezultate obținute între 22-36
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Va sta opera mea-n veșnicii, pură și fără mormânt” Ode, 3, 20) la poemele lui Shakespeare („Nici marmuri, nici sculpturi de aur grele/Nu vor trăi cât mândrele-mi poeme”Sonet), mitul orfic a devenit motiv liric al permanenței. Gloria lui Orfeu o regăsim în poemele lui Petrarca, Michelangelo, Herrera, Ronsand Camoes, Spenser Tasso, Campanella, Lermontov, Byron, Baudelaire, Boileau, Verlaine. Creatorii au valorificat liric mitul lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în și prin opera. În literatura română cultă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ancorează în trecut „Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos”, imagine arhetipală la Eminescu. „Umbra gândurilor regii”, învestmântat cu atribut regal și solar („haina de-aur roș”) recheamă prin visarea argintului „sufletul” vizionar al poetului și gloria antumă a „Egipetului”. „Și-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul viseaza toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche Din a valurilor sfadă prorociri se aridic.” Egipetul întrunește în cele din urmă formele metamorfice ale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
referențial slab. Fraternitatea este tradiția solidarității. Nici măcar prieteniile cu bărbații nu au rămas nechestionate drept erotism ascuns sau reprimat. O logică a suspiciunii reciproce fermenta în cele mai adânci resorturi ale prieteniei între femei. De aici derivau rivalități lipsite de glorie. Nimic nu era de învins în adversara potențială decât modelul rochiei, marca rujului, silueta, statutul social al partenerului, numărul și calitatea curtezanilor, eventual promovarea profesională. Am avut și avem acces scăzut la putere. Anele mature, trăind o tinerețe marcată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că nici nu li s-ar potrivi să facă un tip de „istorie” din care rămâne o statistică despre învingători și învinși după un măcel-revoluție sau un măcel-război. Bătălia cotidiană pentru viața celorlalți nu are sfârșit, deci nu are nici glorie. Anele nici măcar nu aspiră să facă istorii dacă aportul lor se numără în moartea celor cărora semenele lor le-au dat viață. Mai degrabă și-ar dori să schimbe criteriile de importanță ale istoriei și chiar semnificația istoriei înseși, redescoperind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
laudă pentru „autosacrificiu”. Singurul lucru pe care îl consimțise voluntar era acela de a înfrunta orice obstacol ca să-și hrănească bărbatul, pe marele meșter. Restul nu este decât un joc ucigaș. O femeie păcălită să se lase zidită pentru o glorie care nu-i aparține. O femeie care n-a consimțit o clipă la jocul de-a moartea și capodopera. Și care scâncește slab în zidul în care a fost imolată cu nenăscutul prunc. Am recitit la maturitate această baladă despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de modelabile. Nu. Nu este nimc mai mult în acel text decât povestea orgoliului masculin și a celui voievodal. Ana nu participă la aceste orgolii. Ea este doar o victimă iubitor momită să plătească prețul zidirii în locul maestrului și spre gloria lui. Anele îi seamănă. Iubesc și admiră maeștrii. Consimt la riscuri și sacrificii. Dar păcălite nu mai pot fi. Între ziduri nu mai vor să intre. Recunosc diferența dintre joc și zidire. Nici măcar nu-l așteaptă pe Manole, să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dreptul de a fi tâmpiți”. Zâmbi în sinea ei. Sunt totuși drăgălași și fac ca viața să fie mai suportabilă. Ce s-ar face ele fără ei? Cu cine ar mai face copii? La cine s-ar mai lăuda despre gloriile lor profesionale? Pe cine și-ar mai descărca nervii în caz de eșec? Pentru cine s-ar mai zbate ele să câștige bani? Cui ar mai scrie poezii? Cui ar mai arde un dos de palmă la nervi? Cine ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
despre rolurile de gen din ziarele analizate? - Bărbații sunt candidații la prima pagină, femeile la ultimele sau la „pagina 5”; - Bărbații „vând” cap, competență și performanță, femeile „vând” corp și servicii sexuale, mâini și servicii de îngrijire; - Deși aduc cele mai multe glorii sportive, femeile apar arareori în paginile dedicate sportului; -Valoarea femeilor este dată de corpul lor și de câtă grijă erotico-menajeră au de corpul altora; - Femeile triumfătoare sunt tinere și ispititoare. Cele mature și vârstnice sunt în general victime, de obicei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
1991 la Roma (la un simpozion despre literatură și politică), protagoniștii (scriitori de prestigiu, între care Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Laurențiu Ulici, Ștefan Aug. Doinaș) au fost invitați la Ministerul Afacerilor Externe pentru a li se mulțumi - gest elegant - pentru gloria care, în aceste clipe, s-a răsfrânt asupra întregii Românii. Și cum au ajuns ei la poarta vizirilor și se pregăteau a asculta cu inima încordată, cu sufletul transportat, magistrale discursuri - cineva nu i-a lăsat să treacă (Ulici n-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
intelectual nu este făcut doar din celebrități. Din vremea „odiosului”, ca și din aceea a urmașului său, în toate capitalele Europei (și nu numai în ale ei) există și oameni de calitate excepțională din domenii în care nu se fac glorii cu una cu două. Atât timp cât nu ne vom asimila cu adevărat exilul și valorile lui vor fi preluate în mod festivist, capitalul de inteligență, pe care l-a înjumătățit Ceaușescu și continuă să-l înjumătățească Iliescu, nu va putea fi
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
banului. Celelalte tipuri de civilizație cunoscute nu cunoșteau acest instrument. Fenicienii, egiptenii, asirienii, babilonienii, nu ar fi cunoscut banul și totuși au fost momente înfloritoare ale devenirii umane. Chiar fără bani, civilizațiile enumerate erau complexe, dinamice, trăindu-și momentele de glorie .Chiar dacă vom anticipa dezbaterea despre troc drept formă, modalitate de schimb, vom spune că economia nemonetară sau economia bazată pe orice formă de schimb, alta decât moneda, a fost una complexă. Când discutăm despre economia nemonetară trebuie să avem în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
prezentate întâi funcțiile monedei și abia apoi ni se oferă și o definiție a monedei. Să spunem că e doar un tremolo de natură logică. Avem însă, din păcate, și un tremolo de natură metodologică. Autorul merită un titlu de glorie pentru a fi scris un capitol despre bani în socialism. Aici, într-adevăr, golul era mare, după 1989, scriindu-se foarte puțin pe acest subiect. Problema e că excursul monetar al domniei sale se oprește, cam brusc, aici. Or, e greu
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lucrări referitoare la mareșal, printre autori amintesc pe câțiva: Ioan Agrigoroaie, Petre Otu, Adrian Pandea, Ion Giurcă, Nicolae Ciobanu, Viorica Zgutta, Dumitru Preda, Gheorghe Buzatu, Traian Florentin Ciobotaru. Lucrarea de față prezintă câteva aspecte din viața și activitatea mareșalului. Deoarece gloria lui Prezan strălucește în anii 1916-1920, având cele mai importante funcții militare Ăcomandant de armată, comandant de grup de armate, șef al Marelui Cartier General, comandant suprem ad interim al armatei române) am prezentat evenimentele importante din cadrul acestei perioade: treptele
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3107]
-
Coanei Chirița" În scrierile sale - eseuri, poezie, proză, teatru, Arcadie Donos imprimă o puternică notă biografică. La sărbătorirea celor 75 ani face un autoportret În care subliniază elementul esențial al carierei sale - venirea de la Bălți la București pentru Întâlnirea cu gloria. După spusele mamei, la 1 martie 1923, Într-o casă de pe malul românesc al Nistrului din Răzeșia Rughi, ea a oferit artei un mărțișor. A crescut pe Nistru și s-a dezvoltat pe Dâmbovița”. Sfârșește scurta notă autobiografică cu cuvintele
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
voința lui Dumnezeu și să puteți alege vocația, chemarea voastră, în așa fel să fiți drepți și neprihăniți până în ziua venirii lui Cristos, plini de acele roade ale dreptății care se obțin prin mijlocirea lui Isus Cristos, spre lauda și gloria lui Dumnezeu. Duhule Sfinte, Tu care ai inspirat pe Sfântul Paul cu aceste cuvinte, fă-le autentice pentru noi, în dragoste, în căutare, în iluminarea inimii pentru a cunoaște voința Tatălui în Cristos și pentru a discerne chemarea noastră. Fă
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
eram necombativi, cosmopoliți, fără armătură ideologică, permisivi, prea "literari", echivoci... Acum totul este istorie, nisip, vânt. Uităm de prea multe ori să facem apel la cuvântul înțelept deșertăciune. Oameni sub vremuri. Penultimul premiu Nobel e impurificat, viciat de intruziuni politice. Glorie acum, uitare mâine. Oamenii sunt ființe slabe, totul se cumpără, onoare, conștiință. Lumea nu pare mai bună ca înainte, dimpotrivă, e mai bolnavă, așa că mă întreb justificat cine condamnă pe cine? Nu prea suntem copți să suportăm libertatea, speculăm riscurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cât puterea actorului de a emoționa este mai mare, cu atât mai mult personajul interpretat (încarnat) este mai credibil. Mai departe, îl aduc în sprijinul meu pe Albert Camus, care, în Mitul lui Sisif, spune: Actorul și-a ales deci gloria fără margini, aceea care se consacră și care se trăiește. El este cel care trage cea mai înțeleaptă concluzie din faptul că totul trebuie să moară într-o bună zi. Un actor reușește sau nu reușește." Pentru dumneavoastră, ce este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ed. I, Chișinău (1996), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (1997), Premiul Național al Republicii Moldova (1998), Premiul Societății Cultural-Istorice "Mihai Viteazul" la Festivalul Internațional de poezie "Nichita Stănescu" (ed. XIV, Ploiești, 2002), Medalia "Mihai Eminescu" (2000), Maestru al literaturii (2001), Ordinul "Gloria Muncii" (2010), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2014). Acest colț de Românie, Basarabia, dintotdeauna a avut vocația martirajului. A fost/este o rană deschisă pe trupul Țării. Consemnările ce urmează sunt făcute pentru a evidenția, cât mai pregnant, baștina poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]