KorAP: Find »[drukola/base=grevă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...268 269 270 ...278 >

6,932 matches

Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473

al Republicii 1966 Franța iese din OTAN [ Organizația Tratatului Atlanticului de Nord] 1967 Alegeri legislative Războiul israelo-arab de Șase Zile 1968 Franța experimentează bomba H [cu hidrogen] "Primăvara de la Praga" și "normalizarea" din Cehoslovacia Mai Mișcarea studențească și valul de greve Iunie Alegeri legislative. Couve de Murville, prim-ministru 1969 Eșecul referendumului și plecarea generalului de Gaulle Primii oameni (americani) pe Lună Georges Pompidou, președinte al Republicii; Chaban Delmas, prim-ministru 1971 15 august Sfîrșitul convertibilității dolarului 1973 Europa Celor Șase

by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694

Klopștock, Lucreția Petrescu, Mircea Damian, F. Aderca, Anton Holban, Tudor Mușatescu, Aureliu Cornea, George Scrioșteanu. Mai apar fragmente din piesele Omul cu mârțoaga de G. Ciprian, Sminteala cuconului de Mihail Sorbul, Mitică Popescu de Camil Petrescu, Acord de Vintilă Russu-Șirianu, Greva încornoraților de Mircea Ștefănescu, Papagalii de Const. Rîuleț, o scenetă de Valeriu Mardare. După ce, la începutul lunii februarie 1929, Camil Petrescu și apropiații săi părăsesc U.l., conducerea o va prelua - cum se menționează abia peste un an - Șt. Brăiloiu

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453

Plugarilor, va ocupa postul de vicepremier (Cioroianu: 2005a, 55). Era însă insuficient pentru ambițiile politice ale liderilor PCdR. Asaltul propagandistic asupra populației, muncitorii și țăranii fiind vizați cu predilecție, se amplificase. Peste tot în marile orașe ale țării aveau loc "greve spontane" unde se cerea demisia imperativă a guvernului și înlocuirea lui cu unul "de largă concentrare democratică", în timp ce manifestările de susținere a partidelor cu aderență populară erau sistematic obstrucționate, iar publicarea principalelor cotidiene PNȚ și PNL boicotată prin tergiversările sindicatului

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
componența cabinetului Groza, care includea comuniști în fruntea ministerelor cheie, "frontiști" în celelalte și pe liberalul disident Gheorghe Tătărăscu la conducerea afacerilor externe monarhul demarează o acțiune de protest ingenioasă și relativ eficientă, care va rămâne cunoscută sub numele de "greva regală". Gestul monarhului se traducea prin refuzul de a semna orice tip de act emis de guvern, sincopând astfel, deși pentru doar câteva luni, amplificarea puterii regimului democrat-popular. Un stimulent în această direcție l-a constituit refuzul guvernului american și

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
reuși, să creeze o simplă contra-legendă prin care rolul atât al instituției, cât și al indivizilor care au personificat-o cu timpul, a fost grosier denaturat. * * * Sovietizarea României s-a desfășurat sinuos și relativ dificil, existând și situații neprevăzute, ca "greva regală", de exemplu. Fostul ministru de externe al Uniunii Sovietice, Viaceslav Molotov, a recunoscut în conversațiile sale cu Felix Chuev că România și Ungaria au fost țările comunizate cu cele mai mari eforturi (Chuev: 1993, 62-63). Însă, odată România intrată

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
nu au implicat o schimbare substanțială în contextul de putere est-european" (Brzezinski: 1971, 159). Republica Democrată Germană, din motive evidente cel mai obedient satelit al Moscovei, a fost prima care a adoptat noul curs. Confruntați, în iunie 1953, cu puternice greve muncitorești, începute în Berlinul de Est și răspândite apoi deosebit de rapid în toată țara, Walter Ulbricht și camarila sa s-au conformat noilor directive economice, nu neapărat și politice, ale Kremlinului, reușind să atenueze parțial tensiunile sociale care amenințaseră însăși

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
să mărească programul de lucru și obligațiile muncitorilor, menținându-le sau chiar diminuându-le salariile (Burakovski: 2006, 225; Constantin: 2006a, 264-265; Constantin: 2006b, 20). În contextul destalinizării, era o măsură cel puțin imprudentă. Muncitorii din Poznań au protestat organizând o grevă generală în care au revendicat o salarizare decentă, norme de lucru rezonabile și, per ansamblu, creșterea calității și siguranței vieții. "La originea imediată a revoltei se afla", scrie André Fontaine, "zvonul fals potrivit căruia o delegație trimisă la Varșovia pentru

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
nu a fost decât motivul imediat și oarecum superficial pentru declanșarea protestelor, cauza profundă constând în opresiunea sistematică la care era supusă de către regim proletariatul polonez, paradoxal, categoria socială cea mai favorizată în comunism, cel puțin la nivel mediatico-propagandistic. Itinerariul grevei de la Poznań cuprinde două momente succesive. Primul este alcătuit din solicitări cu caracter economic, când pe pancartele muncitorilor se putea citi: "Vrem creșterea salariilor", "Vrem pâine", "Ne este foame", sau "Încetați exploatarea muncitorilor". Ulterior, când situația s-a precipitat și

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
apel la conducerea Partidului și chiar la organizațiile de Partid de pe întreg cuprinsul țării. Îmi voi face cunoscute dubiile. Sunt o persoană încăpățânată. Aș dori să știți lucrul acesta (Gluchowski: 1995, 38-39). La nivel social, situația rămăsese în continuare încordată. Grevele și manifestațiile populației continuau, acum în majoritatea marilor orașe poloneze, iar reinstaurarea lui Gomułka în frunte PMUP constituia una dintre revendicările principale ale protestatarilor. Pentru a preveni scăparea de sub control a situației, și totodată pentru a liniști spiritele la Moscova

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
funcționale cu muncitorii, cu societatea poloneză, tocmai din cauza faptului că însăși credibilitatea acestei relații fusese atât de dramatic pusă la îndoială prin protestele de la Poznań. Clasa muncitoare a oferit recent o lecție dureroasă conducerii Partidului și Guvernului. Însușindu-și arma grevei și ieșind să demonstreze pe străzi în joia neagră (sic!) din luna iunie, muncitorii de la Poznań au strigat cu o voce puternică: Destul! Asta nu mai poate continua! Întorceți-vă de pe falsul drum. Clasa muncitoare nu a recurs niciodată la greve

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
grevei și ieșind să demonstreze pe străzi în joia neagră (sic!) din luna iunie, muncitorii de la Poznań au strigat cu o voce puternică: Destul! Asta nu mai poate continua! Întorceți-vă de pe falsul drum. Clasa muncitoare nu a recurs niciodată la greve ca la o armă de luptă pentru drepturile sale în manieră necugetată. În special acum, în Polonia Populară care este guvernată în numele său și în numele tuturor oamenilor muncii, acest pas nu a fost făcut în manieră nechibzuită de către clasa muncitoare

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
care îl incriminează sunt, conchide Nagy, "adevărații contrarevoluționari". Și continuă retoric: "Poate fi privită drept contrarevoluție o mișcare populară în care clasa muncitoare, fostul reprezentant principal al intereselor naționale, pe lângă lupta armată, folosește arma atât de caracteristică pentru ea, arma grevei generale, a rezistenței pasive, arma specifică și încercată a muncitorilor?" Pe lângă muncitori, însăși majoritatea membrilor de rang inferior al PMM au participat activ la luptele de stradă, ceea ce îl face pe Nagy să se întrebe din nou: "Este oare contrarevoluție

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
societății vis-à-vis de conducerea de partid. După 4 noiembrie, data în care coloana vertebrală a revoluției maghiare a fost zdrobită de către Armata Roșie, protestele din România au scăzut în intensitate și frecvență. Populația a conștientizat, dezamăgită, riscurile și inutilitatea continuării grevelor și a manifestațiilor (Boca: 2001, 133). Comunismul ieșise, cel puțin deocamdată, victorios, așa cum se putea vedea și din mesajul transmis de către Comitetul Central al PMR și guvernul RPR noii puteri maghiare, "guvernului revoluționar muncitoresc-țărănesc" condus de János Kádár: Poporul român

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
pretextul prezenței armatei, studenții au refuzat să ia masa de prânz, motivând "n-am muncit, nu mâncăm", "sunt prea emoționat ca să mănânc". Pe la ora 14 starea de spirit s-a înrăutățit, studenții refuzînd să ia masa în totalitatea lor, declarând greva foamei. Studenților din exterior (cca. 50 persoane) li s-a servit masa înafară clădirii (sic!) căminului și în discuțiile avute cu ei au ridicat mereu problema situației colegilor lor din cămin, vrând să știe situația lor. Impresia tovarășilor care au

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
că au fost excluși pe nedrept din veritabila viață politică, aceștia vor profita de campania de destalinizare pentru a își exprima nemulțumirile. Conflictul cu liderii PMR ajunge la apogeu în februarie 1958, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la grevele muncitorilor ceferiști de la Grivița, cele mai importante din perioada interbelică. În istoriografia oficială a momentului, hipertrofiat și sistematic distorsionat, Dej va ocupa locul central; în realitate, el nu fusese decât unul dintre organizatorii secundari ai grevei, meritul principal în acest

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
25 de ani de la grevele muncitorilor ceferiști de la Grivița, cele mai importante din perioada interbelică. În istoriografia oficială a momentului, hipertrofiat și sistematic distorsionat, Dej va ocupa locul central; în realitate, el nu fusese decât unul dintre organizatorii secundari ai grevei, meritul principal în acest sens aparținându-i vechiului militant comunist Constantin Doncea. Convocat pentru a lua parte la sărbătorirea evenimentului, Doncea va refuza cu aroganță, afirmând: ""Eu am făcut greva, voi faceți simpozionul"" (Tudor, Cătănuș: 2000, 120). Atitudinea nu era

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
realitate, el nu fusese decât unul dintre organizatorii secundari ai grevei, meritul principal în acest sens aparținându-i vechiului militant comunist Constantin Doncea. Convocat pentru a lua parte la sărbătorirea evenimentului, Doncea va refuza cu aroganță, afirmând: ""Eu am făcut greva, voi faceți simpozionul"" (Tudor, Cătănuș: 2000, 120). Atitudinea nu era neobișnuită în cazul său. Gheorghe Gaston Marin, fostul "ministru al Energiei Electrice și Industriei Electrotehnice", îl caracterizează drept "Fire orgolioasă și brutală", care "manifesta nemulțumire față de rolul, relativ modest, ce

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
o diversiune politică menită să servească astăzi fostei burghezii și reacțiunii internaționale", fostul colaborator al al lui Dej era acuzat că "se vede pe sine și numai pe sine" și că "n-a înțeles rolul partidului", al "colectivului" în gestionarea grevei din 1933 (Tudor, Cătănuș: 2000, 152-153). Doncea, deci, discredita partidul în plan internațional, uitând că numai acesta, nu individualitățile care îl compun, reprezintă forța motrică a mișcării revoluționare. Și cum partidul devenise sinonim cu Gheorghiu-Dej, concluzia se impunea de la sine

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
și față de partide" și pe "ideea descentralizării responsabilităților administrative". La fel, noul tip de stat urma să asigure "un câmp neîngrădit de exercitare" libertății "de gândire, de creație, de informare, de exprimare, de asociere, religioasă, sindicală", garantând totodată "dreptul la grevă, libertatea presei și alte libertăți individuale și colective" inerente unui pluralism social autentic (Cioabă: 1988, 203). Nu în ultimul rând, proprietatea privată urma să reprezinte celula economică a viitoarei societăți post-capitaliste. Metodele colectiviste utilizate în statele comuniste est-europene erau recuzate

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Sentința o va da Elena Ceaușescu, de la înălțimea poziției sale de "academician doctor": Dacă ar fi muncit, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat" ("Meeting...": 1981, nepaginat). Genul acesta de informații lapidare și inexacte apăruseră și în presă, grevele fiind "un subiect sensibil în România lui Ceaușescu" (SR/Romania: 23 September 1980). Inexacte deoarece societatea poloneză muncea fără doar și poate. Problema majoră o constituia regimul politic, relativ fragil și lipsit de legitimitate și care, optând, ca orice sistem

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
astfel peste limitele posibilităților economice (la declanșarea legii marțiale, Polonia avea o datorie externă de aproximativ 22 miliarde de dolari, dublă comparativ cu cea a României vezi Taras: 1986, 68). Se ajunsese astfel la un cerc vicios format din împrumuturi, greve și noi împrumuturi. În bună tradiție leninistă, alte critici care era aduse comunismului polonez constau în abordarea neadecvată de către PMUP a problemelor legate de agricultură. Nefiind naționalizată era permisă deținerea de către țărani a unor parcele proprii agricultura producea, întocmai cum

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
capitală închinat prieteniei româno-sovietice", în Articole și cuvântări, 1961-1962, București, Editura Politică, pp. 368-377. Gibianskii, Leonid (1998), "Soviet-Iugoslav relations and the Hungarian revolution of 1956", în Cold War International History Project, nr. 10, pp. 139-148. Giurescu, Dinu (1999), Imposibila încercare. Greva regală, 1945. Documente diplomatice, București, Editura Enciclopedică. Giurescu, Dinu (2002), Cade Cortina de Fier. România 1947, București, Curtea Veche. Gluchowschi, L. W. (1998), "Khrushchev's second secret speech", în Cold War International History Project, nr. 10, pp. 44-61. Gluchowski, L.

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
refluxurie stalinismului, București, Fundația Academia Civică, pp. 598-602. Deletant, Dennis; Pearton, Maurice (1998), Romania observed. Studies in contemporary Romanian history, București, Editura Enciclopedică. Delmas, Claude (2003), Crizele din Cuba (1961-1962), traducere de Narcisa Șerbănescu, București, Editura Corint. Demetrescu, Camil (1991), "Greva regală", în Buzatu, Gheorghe (coord.), România cu și fără Antonescu, Iași, Editura Moldova. Denize, Eurgen (2009), Propaganda comunistă în România, (1948-1953), Târgoviște, Cetatea de Scaun. Deteșan, Al. (coord.) (1975), Cooperarea economică internațională, București, Revista Economică. Devlin, Kevin (1977), "Communism in

by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253

cele mai importante, ceea ce crea un climat social imposibil desfășurării normale a activității lor în întreprinderi, în instituții, pe plan obștesc. Legea Trancu-Iași din 1920, de pildă, era îndreptată împotriva celor ce muncesc, lipsindu-i pe aceștia de dreptul la grevă; legile speciale „pentru apărarea ordinei” din 1924, urmăreau suprimarea presei comuniste și a partidului comunist, legea Mârzescu din 1924 răpea muncitorilor dreptul la organizare și la grevă, iar legea Mironescu din 1936 urmărea înăbușirea mișcării muncitorești, dându-se mână liberă

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
era îndreptată împotriva celor ce muncesc, lipsindu-i pe aceștia de dreptul la grevă; legile speciale „pentru apărarea ordinei” din 1924, urmăreau suprimarea presei comuniste și a partidului comunist, legea Mârzescu din 1924 răpea muncitorilor dreptul la organizare și la grevă, iar legea Mironescu din 1936 urmărea înăbușirea mișcării muncitorești, dându-se mână liberă organelor represive ca, la ordinul guvernului, să arunce în temnițe pentru zeci de ani pe cei mai curajoși și devotați fii ai poporului. Activitatea represivă a Securității

Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu (2013) [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]