6,717 matches
-
Passive Hydrogen Maser). Ceasurile sunt prevăzute cu oscilatoare produse de firma elvețiană TEMEX fiind extrem de precise (deviație de o secundă în 760.000 de ani pentru ceasul cu rubidiu și o secundă în trei milioane de ani pentru cel cu hidrogen). În navigare, ceasurile sunt factorul determinant pentru determinarea cu precizie a poziției. Cu precizia pe care o oferă ceasurile din sateliții Galileo, aceștia pot permite determinarea poziției cu o precizie de 45 de cm. Ceasurile pentru sateliții Galileo se bazează
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
cu o precizie de 45 de cm. Ceasurile pentru sateliții Galileo se bazează pe oscilațiile la nivel atomic. Această frecvență este în jur de 6 GHz pentru ceasul cu rubidiu si in jur de 1,4 GHz pentru cel cu hidrogen. Ceasurile de la sol vor genera, de asemenea, o referință de timp la nivel mondial numită Timpul Sistemului Galileo (Galileo System Time). Ceasul cu rubidiu a fost testat la bordul GIOVE-A, iar cel cu hidrogen la bordul lui GIOVE-B. Sateliții
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
4 GHz pentru cel cu hidrogen. Ceasurile de la sol vor genera, de asemenea, o referință de timp la nivel mondial numită Timpul Sistemului Galileo (Galileo System Time). Ceasul cu rubidiu a fost testat la bordul GIOVE-A, iar cel cu hidrogen la bordul lui GIOVE-B. Sateliții Galileo vor difuza semnalele pe 3 benzi principale: E5, E6, L1 (denumită și E2-L1-E1). Pentru toate benzile, polarizarea utilizată este polarizare circulară dreaptă (Right Hand Circular Polarisation - RHCP). Benzile ocupate de aceste semnale fac parte
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
majoritatea corpurilor sunt situate spre ua. Dacă analizele cometelor sunt reprezentative în ansamblu, marea majoritate a obiectelor din Norul lui Hills se compune din diverse ghețuri (de apă, de metan, de etan, de monoxid de carbon și de cianură de hidrogen). Totuși, descoperirea obiectului 1996 PW, un asteroid pe o orbită mai tipică pentru o cometă cu perioadă lungă, sugerează că norul poate să conțină și obiecte stâncoase. Analiza carbonului și a raporturilor izotopice ale azotului pe de o parte în
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
de la University College London, au elaborat o teorie mai detaliată plecând de la acest concept, teorie care permite identificarea mai multor tipuri de geometrii moleculare. ajută la prezicerea modului în care sunt aranjate perechile de electroni în jurul atomilor centrali din molecule (hidrogenul nu poate fi atom central), în special în moleculele simple sau simetrice. Atomii centrali sunt implicați în alte legătură cu minimum doi alți atomi, iar geometria perechilor de electroni neparticipanți și ai atomilor centrali ajută la determinarea geometriei finale a
Teoria RPESV () [Corola-website/Science/337299_a_338628]
-
apă caldă și roci, organisme vii pot trăi acolo datorită energiei chimice și în lipsa luminii soarelui. Cu toate acestea, încă nu au fost descoperite astfel de organisme. Oamenii de știință sunt însă siguri că, în cazul oceanului Europei, care conține hidrogen în cantități suficiente și în concentrații optime - hidrogenul fiind o sursă incredibilă pentru microbi -, există acolo cel putin microbi. Aceștia speră ca în afară de bacterii să mai găsească și „ceva mai mare”. Două misiuni veterane ale NAȘĂ oferă noi detalii despre
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
acolo datorită energiei chimice și în lipsa luminii soarelui. Cu toate acestea, încă nu au fost descoperite astfel de organisme. Oamenii de știință sunt însă siguri că, în cazul oceanului Europei, care conține hidrogen în cantități suficiente și în concentrații optime - hidrogenul fiind o sursă incredibilă pentru microbi -, există acolo cel putin microbi. Aceștia speră ca în afară de bacterii să mai găsească și „ceva mai mare”. Două misiuni veterane ale NAȘĂ oferă noi detalii despre lunile de gheață, purtătoare de oceane ale planetelor
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
de Știință din cadrul NAȘĂ. „Aceste rezultate demonstrează natură interconectata a misiunilor științifice ale NAȘĂ, care ne apropie de răspunsul la întrebarea dacă suntem într-adevăr singuri sau nu”. Lucrarea cercetătorilor din misiunea Cassini, publicată în revista Science, indică faptul că hidrogenul gazos, care ar putea oferi o sursă de energie chimică pentru viața, se evaporă în oceanul subteran al Enceladus din activitatea hidrotermala de pe fundul mării. Prezența hidrogenului amplu în oceanul Lunii înseamnă că microbii - dacă există acolo vreunii - l-ar
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
nu”. Lucrarea cercetătorilor din misiunea Cassini, publicată în revista Science, indică faptul că hidrogenul gazos, care ar putea oferi o sursă de energie chimică pentru viața, se evaporă în oceanul subteran al Enceladus din activitatea hidrotermala de pe fundul mării. Prezența hidrogenului amplu în oceanul Lunii înseamnă că microbii - dacă există acolo vreunii - l-ar putea folosi pentru a obține energie prin combinarea hidrogenului cu dioxid de carbon dizolvat în apă. Această reacție chimică, ce este cunoscută sub numele de „metanogeneză“ deoarece
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
energie chimică pentru viața, se evaporă în oceanul subteran al Enceladus din activitatea hidrotermala de pe fundul mării. Prezența hidrogenului amplu în oceanul Lunii înseamnă că microbii - dacă există acolo vreunii - l-ar putea folosi pentru a obține energie prin combinarea hidrogenului cu dioxid de carbon dizolvat în apă. Această reacție chimică, ce este cunoscută sub numele de „metanogeneză“ deoarece produce metan ca produs secundar, este rădăcina arborelui vieții pe Pământ, si este posibil ca aceasta să fi fost chiar critică pentru
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
să fi fost chiar critică pentru originea vieții pe planeta noastră. Viața, așa cum o știm, are nevoie de trei ingrediente principale: apă în stare lichidă, o sursă de energie pentru metabolism și de ingredientele chimice potrivite - în primul rând carbon, hidrogen, azot, oxigen, fosfor și sulf. Cu această constatare, Cassini a arătat că Enceladus - o lună mică, de gheață, aflată la un miliard de mile mai departe de Soare decât Pământul - are aproape toate aceste ingrediente pentru a fi locuibila. Cassini
NASA: Viața extraterestră, posibilă. Demonstrat științific by Andreea Marinas () [Corola-website/Journalistic/104543_a_105835]
-
g/l - clor; 124 g/l -sodiu. Pe lângă clorura de sodiu (sare), apa utilizată la SanConfind conține numeroase elemente binefăcătoare: sulfați, bicarbonați, calciu, magneziu, potasiu, brom, fier. Nu conține substanțe organice (interzise), dar nu conține nici bioxid de carbon sau hidrogen sulfurat. APe lângă apa sărată terapeutică, Baza de Tratament SanConfind folosește și nămol sapropelic adus din Lacul Techirghiol. Acest nămol are o consistență păstoasă, este bogat în coloizi minerali și organici, calități ce îl situează pe primele locuri în Europa
Sanconfind - cum să te tratezi în Occident, la 100 de km de București () [Corola-website/Journalistic/104946_a_106238]
-
ce niciun om nu a mai văzut vreodată", a spus Andrew Vanderburg, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian. "Am privit cum un sistem solar a fost distrus", a mai spus acesta. Stelele asemănătoare Soarelui sunt alimentate de reacții nucleare care transformă hidrogenul în heliu. Dar, atunci când hidrogenul se epuizează, ele încep să își ardă elementele mai grele, precum heliu, carbon și oxigen, și se măresc considerabil. În cele din urmă, steaua își arde învelișul exterior, lăsând în urmă un nucleu - aproximativ de
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]
-
mai văzut vreodată", a spus Andrew Vanderburg, de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian. "Am privit cum un sistem solar a fost distrus", a mai spus acesta. Stelele asemănătoare Soarelui sunt alimentate de reacții nucleare care transformă hidrogenul în heliu. Dar, atunci când hidrogenul se epuizează, ele încep să își ardă elementele mai grele, precum heliu, carbon și oxigen, și se măresc considerabil. În cele din urmă, steaua își arde învelișul exterior, lăsând în urmă un nucleu - aproximativ de mărimea Terrei -, cunoscut sub numele
Imaginile unei catastrofe cosmice, indicii despre destinul final al Terrei by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105008_a_106300]
-
urmare, descoperirea unui quasar cvadruplu este cu atât de puțin probabilă. În acest context, este interesant de găsit explicația pentru 'norocul' oamenilor de știință de la institutul german. Răspunsul constă, probabil, în mediul care înconjoară acest cvartet — o uriașă nebuloasă de hidrogen de mare densitate și foarte rece, care emite lumină datorită radiației primite de la quasari. Nebuloasa se găsește într-o zonă din Univers în care există o cantitate surprinzător de mare de materie. Există în acea regiune de câteva sute de
Primul quasar cvadruplu cunoscut până în prezent, descoperit de astronomi din Germania () [Corola-website/Journalistic/105070_a_106362]
-
după altul. La șase luni după înființarea ONU, testul nuclear american „Operațiunea Crossroads” se desfășura în atolul Bikini, din Pacific. La rândul ei, URSS detona prima sa bombă nucleară în august 1949. Apoi, în 1952, americanii testau prima bombă cu hidrogen, care ucidea tot ce era viu pe o distanță de zeci de kilometri în jurul locului exploziei. Sovieticii nu au pierdut vremea și, în 1953, detonau prima lor bombă termonucleară. Iar giganții rivali au continuat această competiție a morții an după
Cursa nucleară – Competiţia mondială cu risc mortal () [Corola-website/Journalistic/296504_a_297833]
-
continuat această competiție a morții an după an în deceniile care au urmat, ignorând efectele asupra oamenilor și mediului înconjurător și, nu în ultimul rând, încălcându-și propriile angajamente luate în cadrul ONU. Câteva exemple relevante: în 1954, o bombă cu hidrogen testată de SUA în Pacific a expus locuitorii de pe o rază de peste 100 kilometri la radiații; sovieticii detonau și ei imediat una, cu o putere de 1,6 megatone, pentru ca doar cinci ani mai târziu să testeze o bombă cu
Cursa nucleară – Competiţia mondială cu risc mortal () [Corola-website/Journalistic/296504_a_297833]