8,202 matches
-
ales al camioanelor și tirurilor, dopurile de ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
piața bisericii, rândunelele zboară în cercuri largi. A mai trecut o zi, a fost bună și sunt foarte mulțumit pentru momentele religioase de la biserica Sf. Maria. Terradillos de Templarios, 2 august Aseară, la ora 21.30 a avut loc în holul de intrare de la hanul unde am dormit la Carrión de los Condes o întâlnire de rugăciune, condusă tot de cele 3 surori. Simpatica soră care cântă la chitară ne-a explicat că pe camino ne bucurăm de patru daruri: darul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
interioară mulți stau la mese, după cină, în fața unui pahar cu vin sau bere, discutând de toate, cu multă voie bună. Alții sau culcat deja în sacii lor de dormit. Lângă mine o tânără citește dintr-o carte așezată pe hol sprijinindu-se de perete. Este cazul să mă retrag în pat, mulțumit de drumul parcurs, de lecția de sete și oboseală trăită, și îngândurat în același timp de tot ce a spus spaniolul la masa din bucătărie. La liturghia la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
după aplicarea principiilor lui Gorbaciov: "perestroica" și "glaznosti". Am pornit să ajungem din urmă, grupul, lăsându-l pe Sașa să își verifice cardul, deschizător de uși. Primele două uși de pe linia culoarului s-au deschis și am dat într-un hol, unde se aflau două uși, rusul încercă ușa din stânga fără niciun rezultat, apoi pe ușa din dreapta ni se deschise un alt culoar cu alte uși. După aproape zece minute, am prins grupul într-un hol, după ce mai întâlnisem vreo alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și am dat într-un hol, unde se aflau două uși, rusul încercă ușa din stânga fără niciun rezultat, apoi pe ușa din dreapta ni se deschise un alt culoar cu alte uși. După aproape zece minute, am prins grupul într-un hol, după ce mai întâlnisem vreo alte patru uși neascultătoare. Gazda noastră tocmai răspundea la unele întrebări, în limba rusă, după care ne invită la restaurantul cu autoservire al fabricii. La masa alesă de mine, a venit la început Sașa, după care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am făcut o baie și m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-a văzut s-a ridicat și m-a condus spre biroul meu. Eu vă cunosc, tovarășe consilier, am fost de mai multe ori cu dumneavoastră, fie la aeroport, fie pe la recepții. Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu ministrul în acest an, să îl felicitați, să-i urați un an bun, deși noi i-am trimis felicitările încă de la mijlocul lunii decembrie. Da, da o să-l felicit, e o idee bună. La intrarea noastră în minister, în hol ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vei fi surprins, că te va interesa în cel mai înalt grad. Sunt nerăbdător să aflu despre ce revistă este vorba, sper să fie o surpriză agreabilă. A doua zi, spre sfârșitul programului de lucru, diplomatul sovietic îmi telefona din holul ministerului și îmi spunea că mi-a adus revista promisă. Imediat ce am intrat în biroul meu de la parter, am deschis plicul și am rămas cu gura căscată. Țineam în mâini o revistă de 12 pagini tipărită în limba română. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din diferite unghiuri: “Frumosul natural nu este identic cu cel artistic” afirma Lucian Blaga (1936). Dar să revin la studenția bucureșteană. Locuiam aproape de Universitate, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Academiei, Ateneul Român, centre de cultură unde Îmi petreceam majoritatea timpului. În holul central al Universității domina o pancartă mare, pe care, chiar dacă țara era după război și deci lipsită de cadre, scria cu litere mari, negre: “Universitatea nu asigură locuri de muncă la terminarea studiilor”. Încrezător totuși În puterile mele, n-am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pensionat cu data de 31 august 1990. O lună mai târziu Institutul m-a numit Profesor consultant. Mi se oferea astfel posibilitatea de-a rămâne la disciplină, În cabinetul pe care singur mi-l proiectasem În 1965, prin renunțarea la holul de la intrarea În spațiul disciplinei. M-am retras deci În cămăruța de 12 mp, În care mi-am continuat exercițiul mintal și-am dăruit cât am putut tututror celor care m-au solicitat. Mișcând continuu hârtiile cum Îi place soției
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de dormit și dincolo era, pe doi era sală de sport și restul erau săli de cursuri. S. P.: - Totul într-o singură clădire. Doar clădirea asta ? Ș. B.: - Toate numai în clădirea asta, da ! Jos la parter era, pe hol erau... dulapurile, fiecare avea dulapul lui, unde își lăsa echipamentul cu care se schimba, se ducea în fabrică, la practică și era și cantina și cu bucătăria, beciul era ăsta de-aicea, care nu știu ce mai este, dacă mai este funcțional
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
izolarea unui corp din armata germană. Sublocotenentul Paul Barais, fost elev al Liceului „Cuza Vodă”, promoția 1936-1937, a căzut pe câmpul de luptă în ziua de 8 mai 1945, în Cehoslovacia. Fotografia eroului se află expusă în galeria absolvenților din holul Colegiului Național „Cuza Vodă” (local vechi). O stradă din Huși poartă numele viteazului ofițer în semn de omagiu. În luptele din Cehoslovacia a murit și sergentul Toma I. Anton. O stradă din Huși îi poartă numele. La 9 mai 1945
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Victor Marinov, Neculai Obreja, Costache Palade, Eugen Popescu, Eugen Profir, Gheorghe Stoian, Ardealu Teodoru, Lucian Teodoru, Gheorghe Zota. Pentru a onora sacrificiul lor și pentru a le păstra memoria, la 9 mai 1995, s-a dezvelit o placă comemorativă în holul vechii clădiri a Colegiului, „în semn de pios omagiu adus de: foștii elevi ai liceului, veterani de război, actuali profesori și elevi”. Printre cei menționați se află și Gavril Holban, fiul fostului director al școlii - Gavril Holban. În Cimitirul Municipal
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
directori și referentei de spațiu pentru România. Așteptam la Protocol să ne vină rândul la prezentat "cadourile", pe lângă noi defilând dube și dubițe de la ambasadele occidentale și "țările prietene" din America Latină, Africa și Asia, care au transformat în câteva minute holul imens într-un adevărat "bazar oriental". Revelionul l-am petrecut la hotelul "Habana Libre", de 5 stele, în "Salonul Ambasadorilor", fiind cel mai frumos și mai bine organizat, sub toate aspectele, Revelion petrecut în străinătate! Ciocnisem înainte un pahar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
apăr de frig. Era plin de gîndaci și din cînd În cînd omoram cîte-o ploșniță. Stăteam lîngă calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am auzit pe Norton bătînd la ușă. I-am deschis și l-am văzut stînd pe holul Întunecat cu un pachet mare sub braț, Înfășurat În hîrtie maronie. A zîmbit și-a zis „Salut”. - Intră, Norton, și scoate-ți haina. A despachetat mitraliera. Am asamblat-o Împreună și i-am verificat percutorul. Am spus c-o să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
toate casele de amanet din New York. Nu te superi dacă te rog să duci paltonul ăsta la amanet pentru mine? După asta lucrurile au mers din rău În mai rău. Într-o zi recepționerul de la hotel m-a oprit În hol. - Nu știu cum să vă spun, dar e ceva dubios la oamenii care vă vizitează. M-am ocupat eu Însumi de treburi necurate acum cîțiva ani de zile. Am vrut doar să vă previn s-aveți grijă. Știți că toate apelurile trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
te-aștepți să te servesc”. Să vezi ce-i zic dacă se-ntoarce. Și Whitey la fel. A cumpărat de la Jonkers. Pat m-a privit prelung, chiorîș. Într-o zi femeia care administra hotelul lui Pat m-a oprit În hol. - Am vrut doar să vă spun s-aveți grijă. Gaborii au fost ieri aici și au făcut o percheziție amănunțită În camera lui Pat. Și l-au arestat pe băiatul cu camionul cu apă Seltzer. Acuma-i la Închisoare. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
secția 3 - „reținut pentru investigații”. Era priponit pe șaptej’două de ore, intervalul cel mai lung pentru care pot reține pe cineva fără să formuleze acuzații. Gaborii au scotocit prin camera lui Pat, dar el Își ținea marfa pitită pe hol, așa că n-au găsit-o. Pat mi-a zis: - Mi-au spus: „Avem informații că ții aici o sală de tras În venă. Ar fi bine s-o lași baltă, fiindcă data viitoare venim, te ridicăm și gata”. - Păi, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
doi jumate. Pat zîmbea și-și freca mîinile. - O să cam fie niște trăgători În sevraj pe-aici prin-năuntru, a zis el. Puțin mai tîrziu gardianul a venit și m-a chemat. Am fost dus Într-o cămăruță de lîngă holul de la intrarea-n secție. Înăuntru doi agenți stăteau la o masă. Unul era Înalt și gras, cu o față de broscoi sudist. Celălalt era un gabor irlandez Îndesat, Între două vîrste. Îi lipseau cîțiva dinți din față, fapt care dădea senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
umeri. Ike a spus: - Zice că nu-i nimic grav. Zice că tre’ să te-oprești din băut. Zice că mai bine te-ntorci la aialaltă decît să bei așa. Doctorul a dat din cap. Îl auzeam pe Ike pe hol făcîndu-l de o rețetă pentru morfină. - Ike, cred că doctoru’ ăsta habar n-are. Vreau să faci așa: du-te la prietenu’ meu Rollins - Îți scriu adresa - și spune-i să-mi trimită un doctor ca lumea. Tre’ să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să-i poți atinge. Trăgătorii - cei mai mulți - sar În ochi. Era o vreme cînd Îmi creștea tensiunea de plăcere la vederea lui Ike. CÎnd ești pe marfă, dealerul e precum cel iubit pentru Îndrăgostit. Aștepți sunetul specific al pasului lui pe hol, felul lui aparte de a bate la ușă, scrutezi fețele care se apropie pe stradă. Vezi ca-ntr-o nălucire fiecare detaliu din Înfățișarea lui, ca și cum ar sta În ușă și-ar face vechea poantă a dealerului: „Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
servirea mesei, iar la etajul 1 și 2 erau câte 4 camere, mai bune la primul etaj și mai proaste la al doilea, pentru că erau mai mici datorită acoperișului înclinat care reducea din suprafața camerelor. La etajul 1 era un hol mărișor cu o masă, unde ne petreceam o bună bucată din timp cu pictura, sau cu un pahar de vorbă. Prima tabără la Moldova Nouă am avut-o tot sub organizarea d-ui Vintilă, îmi aduc aminte că era cazat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lucru. Pânzele întinse și grunduite le puneam la uscat, dar după cum ne spunea tot d-l Vintilă, era bine să le uscăm în poziție orizontală, ca să nu apară cine știe ce deformare a pânzei. Așa că în prima seară de tabără, balcoanele și holurile noastre erau pline pe jos de pânze, de nici nu aveai pe unde să calci. Îmi aduc aminte că uneori, mai ales la cină, d-l Vintilă, nu venea cu nici un recipient în traistă, și noi ne cam supăram, mai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și cred că a fost un moment foarte plăcut. Țin minte un moment simpatic cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care erau comune, și la un moment dat o văd pe chinezoaică țipând și arătând spre ceva, dar fără să fie speriată, era un ditai șobolanul care circula liniștit pe acolo, ignorându-ne. Am râs
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]