7,468 matches
-
trilul ei trezește păsările pădurii ce-i țin isonul. Ștefan privește cerul albastru, spălat de ploaie și începe încetișor: Părinte... mi-i greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tulburat, ascultă cu privirile plecate, în tăcere, apoi, spune încetișor: Mă speli de păcate, părinte? Te spăl. Ai tu puterea aiasta? O am. Cine ți-a dat-o? Rugăciunea. Ștefan ridică privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării o cerșesc! Ar fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ți-a dat-o? Rugăciunea. Ștefan ridică privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării o cerșesc! Ar fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan ridică privirea și în glasul lui e neînduplecare: Nu milosârdia iertării o cerșesc! Ar fi prea simplu! Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge înfiorat: Știi ce mă doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nimeni, nici tu, nici Dumnezeu chiar nu mă puteți dezlega, dacă eu, eu singur, nu-mi acord iertare. Eu, eu nu caut iertarea, ci ispășirea... Și... și nu pot fugi de mine însumi! Nu-mi voi afla liniștea și nici iertarea până nu voi găsi calea de a-mi izbăvi țara... Să te audă Dumnezeu. Ștefan se strânge înfiorat: Știi ce mă doare mai mult și mai mult? Nu trădarea Apusului cu liota lui de regi și crai. Cine sunt eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea de mai sus. Și cu cât se vede această icoană mai limpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit de vinovăția sa, de care acum era, pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit de vinovăția sa, de care acum era, pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și era limpede că acordarea iertării solicitate se afla undeva foarte aproape. Cu această perspectivă în față, de revenire la normal (ceea ce mă speria în nopțile de ceartă era, mai ales, cât de schimbați păreau amândoi în comparație cu ei înșiși, cei adevărați), adormeam din nou, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine voi fi în stare să redau această poveste atât de frumoasă, tristă și adevărată. Dar Milostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților îngeri, nădăjduiesc să mă ajute să pot reda așa cum a început totul. Îmi cer iertare și îngăduința de la toți care ma asculta sau citesc aceste rânduri, cu multele greșeli de exprimare sau de stil. Studiile mele sunt patru clase primare și de aceea sunt cu multele-mi greșeli. M-am născut în anul 1942, luna
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a îngrijit și i-a ajutat pe mulți în drumul lui spre Betleem la Prunc, la împăratul veacurilor. După ani și ani a ajuns tocmai când era răstignit pe Cruce. Atunci, la picioarele Domnului Iisus, a îngenuncheat plângând și rugând iertare pentru întârzierea lui la Domnul. Târziu dar a ajuns. Se spune că în acel moment, când se ruga la piciorul Crucii cu Domunl răstignit, a căzut pe mâna lui un strop de sânge cald din Trupul Domnului. Aici au venit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Înainte de a muri, mi-a pus pe gât un ștergar mare de borangic, țesut de ea cu alesături, și cu lacrimi în ochi mi-a zis: „ Ți-l dau ca să-ți aduci aminte de mine și să te rogi pentru iertarea păcatelor mele când ăi fi preot”. M-a prins în brațe și m-a sărutat și a exclamat: „Popoiogul mamei drag”. Eram la seminar când, bătrîni, într-o iarnă s-au stins amândoi, și bâtu și bâta. FRAȚII MAMEI Bunicii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fost îngropat în cimitirul orașului. L-am plâns mult, cu lacrimi grele, și eu și unchiul Ștefan și tanti Florica. Cred că la toate slujbele pe care le-am oficiat ca preot l-am pomenit și m-am rugat pentru iertarea păcatelor lui. După mulți ani, a murit și tanti Mărioara la Craiova, unde era stabilită fiica ei Mioara. Unchiul Dumitru și tanti Mărioara au fost creștini buni, oameni de omenie, blânzi, răbdători, modești, cu suflete curate, plini de lumină, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
înfiorarea că ni se poate întâmpla și nouă, ca și femeiei din Ucraina, căreia i se uciseseră șapte fii de către bolșevici, care, mamă zdrobită, a privit către cer, și a strigat: „Doamne, dacă mai exiști, ar trebui să-mi ceri iertare”. Ca o ironie, ca o batjocură, și pentru suferințele și nedreptățile făcute direct ei, dar și pentru teroarea la care erau supuși fii ei, mamei noastre atât de oropsite i s-a acordat decorația „gloria maternă”, ca un straniu, diavolesc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi-a adus aminte că din cauza lui nu m-am căsărtorit cu persoana pe care am vrut-o eu și m-a rugat să-l iert. Am plâns lâgă el . Nu mi-am putut închipui un tată care să ceară iertare fiului său. Altă dată mi-a zis să-l vizitez cât mai este în viață, că dacă va muri pe timp de iarnă, nicisă nu vin la înmormântarea lui. Am plâns cu lacrimi fierbinți. Înainte de a muri, era atât de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ofițeri cu studii superioare. Dinu a fost mângâierea părinților la bătrânețea lor. El i- a plâns și le-a făcut înmormântare creștineasă la amândoi. Când, la cimitir, a dat „de pomană” peste mormintele lor câte o oaie, „ca jertfă pentru iertarea păcatelor lor” l-am văzut ca pe un slujitor al veșniciei, care, nu știu pentru care motive, a fost obligat să trăiască în suferință, în mizerie și în nimicnicie, dar care, și în aceste condiții ingrate și-a făcut datoria
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ca să mă tortureze cu „concertul” lor. Există și zile bune - dacă nu cazi în disperare prea adânc, definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai prețios este să ierți în loc să te răzbuni pentru că ai fost împiedicată să dormi noaptea. Iertarea te înalță și se pare că e cea mai puternică dintre puteri, sinonimă cu iubirea. După iertare vine ceva plăcut, deși nu întotdeauna. De exemplu, azi: Birgitta (Trotzig) m-a invitat seara la teatru, la piesa Katarinei (Frostenson) Trauma. Actrița
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
definitiv. Trebuie să nu uit că lucrul cel mai prețios este să ierți în loc să te răzbuni pentru că ai fost împiedicată să dormi noaptea. Iertarea te înalță și se pare că e cea mai puternică dintre puteri, sinonimă cu iubirea. După iertare vine ceva plăcut, deși nu întotdeauna. De exemplu, azi: Birgitta (Trotzig) m-a invitat seara la teatru, la piesa Katarinei (Frostenson) Trauma. Actrița Agneta Ekmaner a jucat rolul principal: viața ca vis și durere! Ne-am dus pe jos la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bolnav, povestind despre „muncile” de la Canal amintind lagărele de concentrare naziste. Cadavrele prietenilor și tovarășilor lui plutesc mereu în acel spațiu lugubru, în apa și pământul parcă blestemate- întrucât nu s-a dat nici un decret prin care să se ceară iertare familiilor pentru viața pierdută a celor dragi, nu s-a refăcut nici un proces în care să se afirme greșeala lor și nevinovăția victimelor, așa cum se face în țările civilizate. Și apoi, ca și cum amintirea asta n-ar fi de ajuns, vine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nebun când vezi că toate porțile sunt închise, și „capitalul” și grija pentru creșterea lui sunt preocuparea dominantă a unei mari părți a populației. Andrei (Bart) îmi povestește cum tatăl lui, de Yom Kipur, își lovea cu pumnul inima, cerând iertare pentru păcatele sale. Bună terapie, i-am spus, mult mai puțin costisitoare decât vizita la psiholog și tăcerea lor „atotștiutoare”. A-ți trezi inima din somnul ei este un act mistic, legat de ideea că omul își poate conduce viața
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
așa zis “ziarist” și două fete abrașe foc. Noi aveam o scroafă. Într-o zi de sărbătoare a ieșit scroafa pe poarta uitată deschisă de oarecine și, nu știu ce i-a venit, a intrat taman în biserică, la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea ai timp de venit la slujbă și a încercat să te înlocuiască. Mi s-au îmbolnăvit copiii. Febră
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Domnescu era subțire și delicat, avea o figură frumoasă, angelică și un glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era o femeie frumoasă, voinică și vorbăreață. Era curioasă, vroia să știe tot ce se întâmplă în comună și era dispusă oricând să dea o informație sau să transmită o bârfă. Când apărea un personaj nou printre
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Istorie. Au urmat examenele "de foc" la limba și literatura română, fiind student la o secție dublă "Istorie-Filologie". Aici avea să mi se "înfunde", cu o analiză gramaticală încâlcită și cu "Poezia socială a lui Arghezi". Și azi îi cer iertare și îi mulțumesc totodată Maestrului Arghezi, pentru că el mi-a hotărât viitorul: nu mi-am amintit decât un singur vers din "poezia sa socială": ia-l pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare, vers repetat, spre exasperarea examinatoarelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Sub masca lui senină și blândă era și altceva, întunecat, crud, o durere năucitoare... era un ins social. Ne-am întors peste o săptămână. Lucrurile s-au reparat, într-un fel; mama lui Vasile, care ne aștepta, și-a cerut iertare, simplu. Peste puțin timp, trecându-se repede peste birocrația care uneori întârzie eliberarea acestui act, Vasile a căpătat un buletin. Atunci, l-am descoperit pe tânărul devenit "cineva". Parcă era într-adevăr altul și părea conștient și mândru de noul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bunuri absolut necesare supraviețuirii ; participarea complice a autorităților locale la afacerile de contrabandă ; concurența între căpitanii echipajelor de pirați ; teama de Marina Regală și de pedeapsă ; risipirea irațională a prăzilor în petreceri ; lipsa unui scop înalt ; prezența trădărilor și a iertării regelui. Rarele accese poetice sunt generate de alunecările naratorului Israel Hands și de replicile lui Blackbeard, ultimul privit ca un lider uman, deloc violent gratuit, generos cu cei loiali, dar autoritar și obsedat de posteritate. Cititor de istorie, e fascinat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Marele moralist Gabriel Liiceanu ar trebui să-și ducă opera de demascare a Lichelei lichelelor până la capăt și să-i ceară „chintesenței” mizeriei politicii românești, Monei Muscă, să dea în scris că iese pentru totdeauna din politică, că își ceară iertare pentru tot ce a făcut până acum și, în sfârșit, că cere să i se șteargă pentru totdeauna numele din „sfântul catastif” al vieții publice și să semneze: „Eu, cea mai rea dintre toți!”. Cred că textul său, în care
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]