8,741 matches
-
seamănul meu. Bănuiesc acum că nici la cele mai înalte niveluri ale butaforiei ăsteia grandomane, la fel de ridicole ca și Casa Poporului, ca și Magistrala Albastră, nu dai decât de incapabili, de mistico-izi geto-dacici, de mâncători de unguri pe pâine, de inși pătrunși de câmpul de forțe al românismului, cu nimic mai diabolici, nici mai deștepți decât săracul Ionel, pardon, locotenentul-major de securitate Stănilă Ion, vechiul nostru prieten de familie, rămas încă, în ciuda ochelarilor cu ramă aurită ("cumpărați de mine de la Viena
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băieții, lăsați pe vine, priveau sula neagră a cîte-unui cal, întinsă până aproape să atingă pământul. Mai mulți milițieni priveau toată agitația cu mâinile la spate, cu fețe inexpresive de contabili. În câteva ore, convoiul de camioane, Trabanturi, căruțe și inși cu boccele în spate s-a urnit din loc, avansând, prin vârtejuri de praf, către nicăieri. Cîte-un scaun prost legat în vârful vrafului de mobilier mai cădea în țărână, rămânând acolo, pe jumătate-ngropat, ca un schelet de vită-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
covor din ce ziceți, tovarășe... doar așa, brizbrizuri, ornamente... Să nu credeți cine știe ce, spune-le și tu, Costele... ce știu eu de politică? Eu nu fac, tovarășe ofițer, politică..." De parcă-ar fi spus cu asta o vorbă magică, unul dintre inși sări imediat, cu un zâmbet larg și generos : "Tovarășă, cum puteți să spuneți că nu faceți politică? Văd că aveți un copilaș. Să vă trăiască! Am și io doi, și dumnealor au. Păi, dacă aveți copii înseamnă că faceți politică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor. De aceea, spre disperarea mamei, care a trebuit să fie sechestrată-n camera mea, au hotărât să-l taie-n felii subțiri, de grosimea covoarelor obișnuite. Au dat un telefon de la vecini și destul de repede s-a prezentat un ins în salopetă, cu un ferăstrău electric în mâini. Cu multă trudă, chinuindu-se să taie straturi de grosime uniformă, muncitorul a desprins prima felie, pe care securiștii au contemplat-o uimiți. Din secționarea întîmplătoare a organelor ființei vii din covor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apucau din iarbă pe câte doi și-i puneau să se bată... Aleea vuia de zbârnâitul aripilor, gândacii erau peste tot, rotindu-se stângaci, tîrîndu-se pe scoarța copacilor. Aproape că nu-ți mai venea să intri la circ, și-ntr-adevăr câțiva inși renunțaseră la spectacol, preferîndu-l pe cel de-afară, și rămăseseră acolo, pe alee, urmărind zborul insectelor tot mai negre pe cerul tot mai purpuriu, până când se lăsase noaptea și zbârnâitul se făcuse tot mai intens, și pe neașteptate cîte-un gândac
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau muncitorii nu puteau spera să ajungă vreodată, ei puteau vehicula idei și păreri contrare politicii Partidului. Puteau să spună că pe vremuri era mai bine, că nu e libertate, cine știe ce le mai trăznea prin mințile alea strâmbe ale lor. Inșii ăștia ieșeau câteodată și afară, nu doar în țările socialiste, ci și în Occident, și te pomeneai că nu se mai întorc, devenind dușmanii statului și orânduirii noastre. Te pomeneai apoi cu interviuri mari prin nu știu ce ziare, pline de minciuni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar ăsta era un tăntălău ce nu s-a mai pomenit. De obicei îl băteau toți, îl băgau bandiții în ghips, îi învinețeau ochii... Pe când Sfântul le trăgea pumnii, apoi își trecea mâna ușor prin păr și era apoi același ins zâmbitor și frumos dinainte de bătaie. Doar vreo trei episoade fuseseră din "Baronul". Copiii-și băteau joc de el, îi făcuseră și o poezie: "Pe șoseaua Colentina/ Merge Sfântul cu mașina/ Iar în urma Sfîntului/ Baronul cu rabla lui." Sfântul, pe lângă că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
printr-un miracol, de la o moarte atroce și certă. Orbită de scânteierea cerului intens violet și-a norilor atât de joși că-i puteai atinge cu mâna, cobora-n fugă treptele din fața casei și se izbea cu umărul de cîte-un ins ce-și plimba câinele sau împingea landoul cu un copil gras în el, și care-i striga furios, încruntîndu-se-n spatele ochelarilor rotunzi, cu rame de sârmă aurită: Let op waarje loopt, dronken. Soarele nu apusese încă și ziua era prea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
monedă de lumină densă, pe care-aveau s-o vadă cu toții coborând și așezîndu-i-se deasupra în chip de porumbel, umplîndu-l de har și de grație divină. Dac-ai fi petrecut o seară-ntreagă într-unui dintre localurile afumate de pe Kaisergracht, printre inși scoțând sunete guturale de neimitat și inventând vocale inexistente în vreo altă limbă, cu care brodau în aer dantele, totuși, ciudat de atrăgătoare, ai fi auzit și alte povești. Căci deodată, în miez de noapte, pe când prin ferestre vedeai valurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Aș face niște găuri rotunde în pereți pentru a lăsa soarele să intre și aș schimba culorile folosind argilă din malul rîului." Isidor își ținea capul în mâini. Trebuia să recunoască, măcar și în fața oglinzii, că guvernatorul se dovedea un ins mult mai abil decât se așteptase. Și cu mult mai periculos. O parte a minții sale îl îndemna să ia legătura cu Abația, în ciuda faptului că în acest fel nu ar fi făcut decât să consacre un eșec de care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o dată pe femeile și pe bărbații care patrulau în jurul intrării în ceea ce părea a fi un loc în care se vindeau artefacte terrane. Își ascuți auzul și ascultă conversația lor. ― Ce crezi că o să vină? Vreun regiment imperial? întrebă un ins bărbos, a cărui siluetă se topea în faldurile unei pelerine soioase. ― Mă îndoiesc, hohoti o femeie. După experiența pe care au avut-o când au încercat ultima dată să treacă fluviul... ― Ar putea desanta, proasto! ― Da, da! Și-apoi cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
așa însă, micuța stație orbitală abia dacă putea recicla aerul pentru toți, darămite să le ofere provizii de apă și de mâncare. Situația lor era oarecum disperată, pentru că singurul lor prizonier, pilotul transportorului, refuza să coopereze și se dovedea un ins destul de rezistent la torturi. Nici unul dintre ei nu-și dădea seama cum funcționa memoria ancestrală, dar spectacolul readucerii lor la viață era de-a dreptul înduioșător. Vedeau fețe cunoscute, își aminteau imediat de fapte de arme trăite împreună, de poveri
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
căzură pe ceea ce el știa sigur că era un coș de pâine, care fusese umplut cu capace de bere. Ghiontul scurt pe care-l primi între coaste îi atrase însă atenția spre tejgheaua din spatele căreia îi măsura cu atenție un ins costeliv și destul de bătrân. - Am venit să-ți aducem asta, spuse simplu Johansson punând pe masă un container pe care străluceau trei triunghiuri galbene. Ochii bărbatului se îngustară, iar chipul lui se schimonosi într-o grimasă care ar fi putut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Dar să revin la întâmplările din ziua de 14 iunie, la care am fost martor ocular. Dat fiind că locuiesc pe bulevardul Nicolae Titulescu și că megafoanele instalate în fața Palatului Victoria făceau să aud de acasă vocea răgușită a unui ins care chema populația capitalei să iasă în stradă, ca să apere instituțiile statului, am plecat într-acolo să văd cine vorbește și să aflu ce s-a întâmplat. Când am ajuns, piața era pustie. M-am așezat pe marginea străzii, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
aveam curiozitatea celorlalți de a vedea ce se află în ea. Așa că am rămas în curte, uitându-mă la tinerii care urcau scările și străbăteau pasarela ce duce spre studiouri. Nu peste mult timp, au apărut două camioane cu niște inși înarmați cu bâte. Au coborât în grabă, au început să învârtească bâtele spre noi și ne-au făcut să ne retragem în apropierea gardului dinspre Calea Dorobanților. Aveam sentimentul că aș putea fi strivită de mulțimea care fugea din fața bătăușilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
ele. Ceea ce ne unea înainte de 1989 era ura împotriva lui Ceaușescu și a regimului său. Acum lumea noastră e minată de aceleași tare ca întreaga societate românească. Nu e un secret pentru nimeni că există un grup format din câțiva inși care fac parte din toate juriile, comitetele și comițiile și că, dacă nu intri în vederile acestuia, poți muri cu zile între cei patru pereți ai tăi oricât de talentat ai fi. Din păcate, în condițiile date nu cred că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
se pun mii de întrebări, de o mie de ori aceleași. -Unde e problema dacă ești nevinovat? -Nu sunteți nevinovat. Cineva a murit la dumneavoastră acasă. -Trebuie să mori undeva. -Acasă la dumneavoastră, nu la bancă, nu în propriul pat. Insul acesta a așteptat să se afle în casa dumneavoastră ca să dea în primire. Nu există hazard. Dacă a murit la domiciliul dumneavoastră, în mod obligatoriu aveți de-a face cu asta. -Ba nu. Persoana aceasta poate că o fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de Burgundia cu valize pline de bancnote. Asta ori altceva! Pivnicerul vorbise de poarta Champerret. Știam că locul acesta există. Nu îmi aminteam să mă fi dus vreodată acolo. Reținem oare genul acesta de amănunte? Mă păli din nou oboseala. Insul care nu mă interesează nu este persoana mea. Baptiste Bordave nu mă interesa. Pe când Olaf Sildur îmi stârnea toată atenția. Există vreun avantaj în a fi mort? Răspunsul lui Olaf ar fi fost pasionant însă, în mod bizar, îmi pusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Tipul își simulase decesul la mine. Era un spărgător. Mondenul din ajun îmi otrăvise mintea cu scopul de a mă face să fug, pentru ca tovarășul lui să aibă cale liberă să mă jefuiască. În cazul acesta, de ce aleseseră un biet ins așa de sărac ca mine? Ridicol. Era o succesiune de întâmplări neprevăzute fără cap și fără coadă. Georges Sheneve nu încercase să-mi spună nimic la telefon. Îl cunoștea pe Olaf Sildur care murise, grozavă afacere. Îmi declarase că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încet) De asta mi-e mai frică, c-o să rămîie-aicea, Deci trebui cu de-a sila răpit... Dar cine, cine, Cui să mă-ncred?... Și Roman Bodei prea mi-e nătâng, E aspru, e pe față, nu are vicleșug, Asemeni inși se-neacă de-a pururea la mal... BOGDAN (încet) Vorbește iar cu sine... se pare că vedenii Din lumea cealaltă-l încunjură, și el Își dă de ele seamă... DR[AGUL] Mergi [oare] tu, Bogdane, Ades la vînătoare?... Și singur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot plânge, Nimeni care să mă spele de rușine și de sînge?... Dar lăsați-mă odată să ajung să-l văd pe gâde. O, de multe-a râs tiranul, dar acuma nu mai râde. În sfârșit te văd odată, Lăpușneanu, ins cu fală, Cu privirea ta vicleană ce îndeamnă și înșeală, Dară nu îmi plec genunchii la a tronului tău treaptă, Tu nu ești Domn pentru mine: fiară cruntă și nedreaptă! Ceea ce-o să-ți spun acuma n-am mai spus
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pălăvrăgeală în toată legea, care se întrerupse brusc când am fost strigat și m-am dus, trecând printre rândurile de bănci, la ușă. Herr Meier spuse că domnul necunoscut era de la presă, de la Illustrierte Zeitung și în fața mea stătea un ins cu o față lungă și un trenci până la genunchi, cu o șapcă pe cap și cureaua de piele a genții în care-și ducea camera atârnată diagonal peste piept. Spunea că ar vrea să facă un reportaj despre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu-mi mai aduc aminte cum se numea. La fiecare poartă din asta în stilul săsesc, în față erau câte doi-trei porci așa, sau scroafe cu purceii. Fac, iete, mă, ăștia scot porcii la păscut! Și mai încolo erau niște inși d-ăștia mustăcioși cu niște zgârbace, niște bice. După aia m-am dumirit și i-am zis nevesti-mii, păi, tu nu-ți mai aduci aminte de Lică Sămădăul? Adunau porcii așa cum în satele astelalte adună oile, vacile. Era bălegar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe dreapta. Fuseserăm înștiințați, să nu stați noaptea prin parcări, că se fură, că Tiruri, că turci... că și românii mai repede fură pe români. Tragem pe dreapta, din ce în ce mai rău. O noapte de coșmar. Ne-am înghesuit în mașină. Patru inși într-o Dacie. Am băgat copiii între noi. Aveam niște perne, niște cergi din Maramureș, să-i ducem cadou lu’ madam Gabi, care ne aștepta în Franța. Toată noaptea am pus păturile în geamuri, că ăștia mici dacă ațipeau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cruciada minunată în care am pornit în 24 mai 1990, data înființării Teatrului Masca. Și aici soarta mi-a jucat un renghi, căci nu am știut să-mi apropii oamenii merituoși, am avut darul de a mă înconjura, adesea, de inși care, dincolo de lipsa de talent, aveau și darul de a nu avea caracter, lucru de altfel absolut necesar pentru a reuși în minunatele vremuri în care avem norocul să trăim. Despre toate astea într-o altă carte, căci nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]