6,815 matches
-
însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli despre toate cele pămînești și intuiții despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli despre toate cele pămînești și intuiții despre unele lucruri cerești - iată o combinație care nu te face nici credincios, nici necredincios, ci un om care privește cu un ochi egal și pe unele și pe celelalte. Capitolul LXXXV COADA
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini au intuiții, îndoieli despre toate cele pămînești și intuiții despre unele lucruri cerești - iată o combinație care nu te face nici credincios, nici necredincios, ci un om care privește cu un ochi egal și pe unele și pe celelalte. Capitolul LXXXV COADA Alți poeți au cîntat laude ochiului galeș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cel puțin trei aspecte: a) proces de conducere; b) entități (structuri) care efectuează acțiuni de conducere; c) abilități ale comportamentului uman pentru îndeplinirea unei sarcini (misiuni) stabilită de un lider. La nivel comunitar, leadershipul nu mai este interpretat la nivelul intuiției și artei, ci acesta a devenit știință, definită cu legi, principii, teorii și mecanisme proprii, atât pentru comportamentul individual, cât și pentru factorii de conducere ai instituțiilor europene. Leadershipul european este, în același timp artă și stil de conducere în măsura în care
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
față își propune să analizeze relațiile dintre polii opuși ai obiectivării mass-media: discursul jurnalistic și manipularea. Intenția este de a propune o nouă perspectivă, în care discursul jurnalistic să aibă o identitate distinctă în raport cu alte produse discursive găzduite de mass-media. Intuiția pe care se bazează întregul demers este că derapajele de la identitatea asumată a discursului jurnalistic se constituie în diverse forme ale manipulării. Fiecare dintre polii de referință ai cercetării, discursul jurnalistic și, respectiv, manipularea, au constituit obiectul unor investigații specializate
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
început să fie ținta atacurilor xenofobe, pretextul fiind cazul uciderii femeii Giovana Regianni. Antisemitismul, xenofobia, misoginismul sunt manifestări inacceptabile în discursul jurnalistic, pentru că anulează obiectivitatea sa. De exemplu, în textul de mai sus, nu există nici un argument valabil, dincolo de o intuiție personală, pentru ideea textului. Toate aceste ilustrări au evidențiat tehnicile de manipulare în cadrul discursului jurnalistic prin încălcarea obiectivității, reliefând marea diversitate a acestora și posibilitățile reale de influențare ilegitimă a opiniei publice. IV.2. Manipularea raționalității Raționalitatea discursului jurnalistic exprimă
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
eșuat" ,,starea de incapacitate sintetică" (3-4 ani: copilul nu este atent și nu manifestă îndemânare manuală); ,,realism intelectual" ,,stadiul desenului ideo-plastic" (5-6 ani: copilul reflectă în desen, într-o manieră aglutinată, ceea ce vede/știe); ,,realism vizual" la 7-8 ani apar ,,intuiții proiective" în desenele copilului, iar la 8-9 ani perspectiva vizuală este una particulară 75. Primului stadiu (nivelul 1, al ,,mâzgăliturii"), Osterrieth (1976) îi adaugă alte trei niveluri, dintre care doar cel de-al doilea este avut în vedere în capitolul
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
pretext/premisă pentru interrelaționare; funcția didactică 236 ca formă de răspuns la întrebarea ,,cu ce scop alegem să folosim un anumit mijloc de învățământ într-un anumit moment al activității instructiv-educative?" și ca reflectare a actualității principiilor didactice vizând valorificarea intuiției, asocierea teorie practică, simplu complex, adaptarea demersului la particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor etc. Avantajelor utilizării mijloacelor de învățământ (prezentate implicit prin înseși funcțiile acestora vezi supra) le sunt opuse, în literatura de specialitate, și o serie de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de către copil sau de către un coleg a acestuia (cum altfel am mai putea răspunde?); o etapa finală vizând sistematizarea/sintetizarea ideilor. Ca demers alternativ, valorificat frecvent în cadrul activităților de educare a limbajului în grădiniță tocmai prin prisma reflectării importanței principiului intuiției în etapa preșcolarității, convorbirea după ilustrații/imagini se constituie într-o coroborare a convorbirii și observării prin valorificarea unor planșe asociate anumitor teme. Etapizarea acestei activități implică, din perspectiva acestei valențe specifice, anumite nuanțări concretizate în: etapa introductivă prezentarea ilustrațiilor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
la tot pasul, cu o morgă de superioritate subînțeleasă, faptul că cei mai buni povățuitori Într-ale devenirii sunt pedagogii, profesorii, specialiștii În educație și formare. Se dă de Înțeles implicit că nu trebuie să ne Încredem prea mult În intuițiile proprii sau În ceea ce provine din mediul apropiat, de la părinți, de la alți membri ai familiei sau de la prieteni. Ei bine, această idee constituie un mare fals (nota bene: autorul acestui articol este... dascăl de pedagogie!). S-a creat un adevărat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
altfel... Eu nici cinci clase nu am, dar am văzut multe și Înțeleg multe... Uite, dom’le, Îmi zic, insul o dă pe metafizică, de unde o știe oare? Omul de lângă mine e destul de vârstnic, cred că a prins și războiul. Intuiția Îmi este confirmată. Pe timpul războiului era tot cam așa: ajunsesem să mâncăm și cojile de cartofi. În cel mai bun caz, le sădeam primăvara pentru a face alți cartofi... Nu-nțeleg: ăștia de azi chiar nu știu ce se Întâmplă cu noi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ca personaj dramatic, spectrul ce figurează în distribuție nu sunt decât punctul de plecare al unei analize ce depășește simpla lor prezență, orientându-se cu precădere spre mizele majore ale reprezentării lor. Antropologia ne permite să măsurăm întreaga valoare a intuiției lui Craig, una ce stă la baza studiului nostru: prin figura fantomei sunt aduse în discuție atât definiția teatrului ca zonă interstițială între vizibil și invizibil, între piatră și psyche, cât și definiția actorului ca intermediar între statuie și materialitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pururi în ea ceva dintr-o fantomă, ceva din tăcerea pietrei, tăcere legată de întâlnirea cu Gorgo. Admet, care nu este nici pe departe un erou tragic, nu va avea decât o mică bănuială, repede uitată, o rapidă și trecătoare intuiție a unui adevăr ce va rămâne secretul Alcestei, bine păzit de muțenia femeii. Cei ce califică piesa lui Euripide drept tragicomedie uită, fără îndoială, de această muțenie care preschimbă o femeie vie într-o statuie, o efigie, chiar dacă așa-zisa
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arate pe scenă. „What are you?” este și întrebarea pusă de Macbeth vrăjitoarelor din câmpia pustie, unde acestea îi apar, precum fantomele, ca niște forme ciudate și pline de mister. Nu se poate să nu remarcăm cu acest prilej exactitatea intuiției lui Craig, potrivit căreia prezența spectrului ne oferă nu numai cheia întregului univers dramatic al lui Shakespeare, ci și cheia teatrului ca artă1. „Cumplita grozăvie a nopții” - aceste cuvinte din Macbeth ar putea cristaliza, fără îndoială, esența marilor tragedii shakespeariene
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
plasată sub semnul ambiguității: ca dispoziție a spiritului care face ca ființa umană să devină o pradă ușoară pentru demoni și capcanele lor, ea predispune la întâlnirea cu fantomele, în spatele cărora se ascund uneori aceștia; totodată însă, melancolia poate inspira intuiții profetice, transformându-se astfel într-un simbol al magicianului ce are acces la adevăruri ascunse. În tristețea nocturnă a melancoliei regăsim, așadar, ambivalența unui suflet hărăzit, prin însăși natura lui, să întâlnească fantomele, cu dubla lor semnificație: capcană diabolică și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
straniu: îl obsedează „lucruri de demult, uitate”. Oare întâlnirea cu vrăjitoarele n-ar trebui pusă în relație cu o mai veche viziune interioară? Fără îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
interioară? Fără îndoială că aici se manifestă forța aparițiilor la Shakespeare, în această întâlnire dintre discursul lor și intuițiile, presimțirile lăuntrice ale personajului. Așa cum apariția fantomei tatălui și dezvăluirea asasinării bătrânului rege își trăgeau puterea de convingere din coincidența cu intuițiile „sufletului profetic” al lui Hamlet, tot astfel prevestirea de către vrăjitoare a viitoarei asasinări a lui Duncan e confirmată, în Macbeth, de o revelație anterioară, cuibărită în ungherele tainice ale sufletului eroului. Ca și fantoma, apariția supranaturală readuce în memorie „lucrurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
salveze astfel iubitul, fata rostește o frază cel puțin ciudată: „Romeo, vin la tine, beau pentru tine, Romeo”, ceea ce ar putea însemna „vin în ajutorul tău”, dar și „vin în lumea morților în care te vei afla și tu”, stranie intuiție a ceea ce avea să se întâmple câteva ore mai târziu. Falsa moarte nu este, așadar, decât o repetiție anticipată a adevăratei morți, deja prezente. Pentru această falsă moarte, Julieta s-a împodobit ca pentru moartea „cea frumoasă”, scăldată în miresmele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
omoare pe Arthur și dezminte, în scena a doua, vestea deja răspândită a morții acestuia, dezvăluind faptul că băiatul trăiește. Numai că moartea adevărată a lui Arthur se întâmplă totuși (tânărul moare aruncându-se de pe meterezele castelului), confirmând prevestirile și intuiția durerii materne. Astfel, prin jocul între falsa și adevărata moarte, prin sinuciderea ce restabilește implacabila ordine a morții ce se dovedește imposibil de clintit în ciuda tuturor speranțelor, întregul act al patrulea al piesei reface drumul tragic de la vestea mincinoasă a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
odată portar al iadului. Shakespeare creează aici efecte de corespondență (ironică, desigur) între angoasa reală a asasinului, gata să vadă răsărindu-i dinainte fantoma victimei sale, și monologul portarului chefliu, monolog zeflemitor, dar nu lipsit de o involuntară și stranie intuiție a adevărului tragic. Căci presupunerile lui fanteziste în legătură cu cei ce bat în poartă (poarta infernului, bineînțeles) anticipează, în cheie parodică, adevăratele fantome ce vor apărea în curând. La fel de bine însă se poate produce și fenomenul invers. În credința însăși în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ultima imagine le înlătură pe toate celelalte” și suprimă toate oglinzile, lăsându-ne să vedem cum cele șase personaje cu chipuri spectrale și aliniate ca niște mumii dispar cu ajutorul unui ascensor în înaltul scenei, unde vor rămâne până la următoarea reprezentație”. Intuiția lui Artaud se dovedește încă o dată exactă: punând spectatorul să asiste la dispariția personajelor, la acel moment final când, aidoma unor vedenii, ele par a se evapora în văzduh, Pirandello îl apropie de adevăratul secret al teatrului. În privința jocului actorilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu spaimele, de bunăvoie și fiind pe deplin conștient de asta”. El iese în întâmpinarea lui Gorgo cu mâinile goale, am putea zice. Dar, deși lipsit de apărare, artistul rămâne totuși același demiurg și magician de odinioară, capabil „să aibă intuiția existenței celeilalte lumi” și să deschidă calea spre invizibil, lucrând cu materia cea mai umilă, cea mai banală. EL ESTE CEL CE CREEAZĂ ZEII ÎNGERII CERUL ȘI IADUL SPECTRELE. Aceasta este concluzia Lecțiilor de la Milano: o concluzie pe care Kantor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sau Ambalaje (1962). Evocarea după mai bine de douăzeci de ani nu numai a propriilor experiențe din trecut, ci și a tentativelor avangardiste care îl inspiraseră la vremea aceea e semnificativă: Kantor își vede acum confirmată, în marile sale creații, intuiția din perioada debutului referitoare la asocierea intimă a inertului cu viul ca articulație fundamentală a operei artistice, idee prezentă în toate textele - teoretice sau „de lucru”1 - care au jalonat etapele itinerarului său, etape desemnate de el însuși prin câte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aduc îmbunătățiri în lumea reală. Căutarea adevărului Rămâne întrebarea: care e semnificația schemei mele conceptuale? Pot demonstra relevanța personală. Căutarea adevărului prin intermediul unui proces critic a constituit un principiu bine înrădăcinat care m-a călăuzit în viață, la fel ca intuiția că adevărul absolut rămâne inaccesibil. în cadrul procesului critic, m-am întrebat de ce e atât de important să căutăm adevărul. Problema este validă. în metoda științifică, adevărul se ridică deasupra tuturor: o teorie științifică are valoare doar dacă este validă. Nu
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
care l-a prezis în 1956, conform căruia producția de petrol a Statelor Unite ar atinge apogeul între 1965 și 1970; în 1971, a estimat că producția globală va atinge punctul culminant între 1995 și 2000. Având în vedere faptul că intuiția lui referitoare la Statele Unite a fost foarte aproape de adevăr, numeroșii săi adepți au prezis că producția globală a ajuns sau va ajunge foarte curând la apogeu. Controversa legată de aceste predicții este, în mare măsură, în afara subiectului. Atingerea punctului culminant
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]