8,023 matches
-
pune piciorul... Și-l mai trăda un detaliu: impostorul iubea metaforele, părea un grandoman al cuvântului, crescut chiar de noi, aici. Trimiterile se făceau la nume mari, dar inaccesibile, cu care să-ți poți impresiona prietenii la un discurs TV. Mirosea de la o poștă a Litere. Am mai tras puțin cu urechea (ne se-auzea nimic în jur) și-am sărit la pagina următoare. Aici dosarul arăta diferit, securistul xerografiase plicul și îl capsase de conținutul scrisorii, insectarul părea complet. Ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai auzit o voce: „Gata, nea’ Titi? Hai, că pierdem echipele!“ „Gata, gata!“, a răspuns bărbatul, după care-a traversat în grabă biroul și-a ieșit, încuind ușa pe dinafară. Am rămas iar singur, cu mormanul de gunoi sub nas. Mirosea infect, a banană, cafea și iaurt; femeia de serviciu uitase să-l verse. Cu grijă, am îndepărtat desertul expirat și m-am ridicat de sub birou. Mi-am verificat ceasul: 20.30. Era mai mult decât timpul s-o întind; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
blândă, spitalicească. Nu tresărea un fir de praf, frigul ricoșa fără zgomot pe ciment și pe marmură. Dormeau cu toții: Eminescu, Odobescu și portarul. Nici unul nu m-a observat ieșind din facultate. Afară, am tras adânc o priză din aerul nopții. Mirosea bine, a răcoare, urină și libertate. Dincolo de puntea Facultății de Arhitectură, „Intercontinentalul“ sclipea ca un far de ceață. Iubeam hotelul ăsta, îl număram printre puținele clădiri acceptabile, cu tăietura lui înaltă, dar curbă și potolită. Îmi inspira calm și siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
macerate. Ca un proiector montat pe-un robot pozitronic; doar că, în locul luminii, difuzezi informație vie, prelucrată. Un spot de imagini neuronale, personalizat. „Pizza dumneavoastră...“ Ospătărița ne-a împins farfuriile pe masă, așezând în mijloc platoul cu feliile gata tăiate. Mirosea bine, a șuncă, ou și cașcaval fiert. Nu era chiar ce comandasem (sau poate cineva își băgase coada și ștersese o parte din comandă pe drum), dar cui îi mai ardea să se plângă? I-am tras un picior lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tsunami-ul din Asia?“, am continuat mascarada. „Cam așa ceva. Doar că furtunile neuromagnetice sunt provocate de mintea umană, mai exact de-o dereglare în paleocortex.“ „Nu acolo se depozitează amintirile primordiale, din copilărie?“ „Vezi că știi...“, a început Mihnea să miroasă ceva. Oricum nu-i păsa, îi plăcea prea mult să explice, ar fi făcut-o și pentru Einstein. „Dereglările din paleocortex nu-apar așa, ca iarba primăvara. Ori ai un accident, ori te-ai născut defect, ori umblă cineva intenționat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luat?“ „Bună întrebare!“, m-a ciupit Maria. O simțeam veselă, mirată, proaspătă. Îmi venea s-o răstorn pe loc în cușetă și să-l încui pe Mihnea pe-afară. Am deschis ușa placată și-am împins bagajele înăuntru. Cușeta austriacă mirosea a săpun, mochetă și lemn vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și eu, de pomană), peretele se desfăcea din balamale și rămânea la orizontală, suspendat la înălțimea potrivită. Sărea un mini-hotel acolo, cu așternuturi, perne, veioză-neon și suport de pahare. Nu trebuia decât să te cațeri. Patul era deja făcut, pufos, mirosind a bumbac și detergent de lămâie. Lipsea doar valetul, dar aveai la îndemână un buton roșu, cu clopoțelul desenat pe el, prin care puteai să-l chemi, ca-n filme. Asta nu înseamnă că și venea. „Aoleu, ce incomod...“, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coperta unu. Când deschizi, surpriză: parcă ai greșit revista! Dacă te uiți la dimensiuni, formatul nu corespunde: lipsesc doi centimetri de jos și-unul de sus; paginile au fost tăiate industrial, la o presă. Foița e prea subțire și nu miroase a cerneală de ziar. Cotoarele nu poartă capse metalice, ca originalele, ci sunt cusute cu sfoară și lipite apoi unele de altele, în snopuri de 96 sau 144 de pagini; originalele aveau 48.“ „Vorbești ca un expert.“, s-a mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe ele, mort de nerăbdare. Mă așteptau reci, proaspete, nu mai stătuse nimeni acolo. Detestam așternuturile încălzite, nu suportam să-mi așez capul la culcare pe-o pernă călâie sau dezumflată. Vara, le stropeam cu puțină apă din frigider. Dacă miroseau a folosit sau le încerca altcineva înainte, trebuia schimbat tot așternutul. Nici măcar Maria nu putea să le-atingă. Părinții noștri știau mai bine cum stau lucrurile, învățaseră povestea de la bunici, care, la rândul lor, o aflaseră de la alți bunici, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
celor care ne ascultau sau ne citeau. În dreptul Primăriei, m-am oprit câteva minute la târgul de jucării de Crăciun. Tarabele străluceau de departe, globurile și păpușile din turtă dulce treceau din mână în mână, împreună cu termosurile de vin fiert. Mirosea din drum a scorțișoară, portocale și zmeură coaptă, vinul era combinat cu sirop de fructe, până ieșea un amestec călduț și îmbătător, căruia localnicii îi ziceau punsch, iar eu vinifruct (îmi amintea de-o grozăvie de pe vremuri). Nu pișca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Doors Down; găseam carcasele zdrobite, cu coperțile ferfeniță. Sau răsfoia frenetic un album Rubens: purcelușii obrajilor o reconfortau, îi dădeau un sentiment de-optimism și exuberanță care îndepărta nevroza. Oricum, era mai bine decât cu portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient cât să mă facă să mă întristez și s-o iau în brațe. Nu suporta s-o consolez. Ieșeam învinși, demni, ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fapt pe italian amesteca dezinvolt laptele cu cafeaua după tejghea. Fluierau aburii espresorului, un sunet plăcut, rutinier. Labradorul de la masa de lângă geam dormea liniștit, legănat de zgomotul cafetierelor, iar Mircea Eliade II citea un ziar, fumându-și mai departe pipa. Mirosea a vanilie, rom și prune uscate - unul din amestecurile alea englezești, pe care nu le cumperi de la tutungerie. Doar puștii cu bilele metalice plecaseră, se lingușeau acum pe stradă sau printr-un tramvai. „Ce gen de informații se transmiteau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu, frățioare, am auzit, continuă generalul. Chiar atunci, după tărășenia cu cerceii, Nastasia Filippovna mi-a povestit tot. Dar vezi că acum treburile stau altfel. Poate că, într-adevăr, e un milion la mijloc și... pasiunea, chiar dacă-i una monstruoasă, miroase, totuși, a pasiune și doar se știe de ce sunt în stare acești domni, când îi apucă năbădăile... Hm!... Să nu iasă vreo încurcătură! încheie el gânditor. — Vă sperie milionul? surâse Ganea. — Pe tine nu, așa-i? Cum vi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl cheamă, Ferd... Ferd... — Ferdâșcenko. — Mda. Nu-mi place acest Ferdâșcenko al vostru, e-un măscărici mizerabil. Și nu înțeleg cum de-i dă nas Nastasia Filippovna! Chiar îi e rudă, cum zice? — O, nu, e-o glumă! Nici nu miroase a înrudire. — Ei, naiba să-l ia! Ce ziceți, prințe, sunteți mulțumit sau nu? — Vă mulțumesc, generale, v-ați comportat cu mine ca un om extrem de bun la suflet; într-adevăr, habar n-aveam unde-o să-mi pun capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
destul de bulbucați. Înfățișarea i-ar fi fost destul de prestantă, dacă n-ar fi avut în ea ceva degradat, uzat, chiar murdărit. Era îmbrăcat cu o redingotă veche, cam roasă pe la coate, cămașa era și ea slinoasă, ca acasă. De aproape mirosea puțin a votcă, însă gesturile îi erau de efect, puțin studiate, trădând vizibil marea lui dorință de a impune distincție și demnitate. Domnul se apropie de prinț, fără grabă, cu un zâmbet binevoitor, îi luă mâna și, ținându-i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dea Dumnezeu sănătate“, cu „toată sinceritatea sufletului“, pentru că prințul o merită, deși „e cam dus de-acasă“. Însă, într-adevăr, a făcut tâmpenii: au apărut, de pildă, creditori ai negustorului decedat, care, cu documente îndoielnice, de tot nimicul, iar alții, mirosind ce fel de om este prințul, au venit chiar fără documente, și ce credeți? Prințul i-a despăgubit aproape pe toți, cu toate că prietenii i-au adus la cunoștință că toți acești omuleți și creditorași n-au absolut nici un drept; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de mucenic ridică chiar un colțuleț al vălului, și... Senatul, Corpul ponderator, prezidat de un fiu de Domn, trece la ordinea zilei ca și când nimic nu s-ar fi zis, vorba ceea "nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase". Iată dar cum se fac cercetările la noi când sunt patrioți la mijloc. Altceva când cei urmăriți nu sunt patrioți. Buni nevinovați se țin atunci luni întregi prin închisori, după avizul unui geniu în criminalistică, a învățatului, a profundului și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cine slujește pe semeni, crește duhovnicește și se susține pe sine prin cei pe care‑i susține. Cine dă putere, primește putere. Referitor la aceasta, Sfântul Ioan Damaschin menționează că cel ce unge pe altul cu aromate, el mai Întâi miroase frumos sau „precum cel ce voiește să ungă cu mir sau cu alt untdelemn pe un bolnav, se Împărtășește Întâi el de ungere și apoi unge pe cel bolnav, tot așa cel ce lucrează pentru mântuirea aproapelui, Întâi el se
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
șef dificil Grobian. Trebuie să faci alegerea în funcție de nivelul de conștientizare pe care presupui că îl are. Ignoră problema sau o cunoaște, însă nu o consideră importantă? E posibil să nu-și dea seama că are o respirație încărcată, că miroase a transpirație, a picioare nespălate sau că a fum de țigară îmbîcsit. Printre probleme se mai pot număra mătreața, o perucă strîmbă sau gîndacii din birou. Metoda cea mai eficientă, în cazul unui șef care nu-și dă seama că
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
îmi era tras în jos din / dorința de a fi numai sex..." (Angela Marinescu); "Dar Dumnezeu, din ceru' lui strigă: / <<Mă doare-n cur de lumea voastră, bă!>> (Spiridon Popescu); "Fără să-mi pese dacă gura sfântă de ea / îmi miroase a căcat / chiloții mi-i schimb o dată la trei-patru / zile și nici atunci nu mă îndur..." (Elena Vlădăreanu); "Îmi sorbesc cu lingura uterul / în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap. Cu creionul scriu un poem pe pereții vaginali / cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
naturale de digestie. Personal, am făcut indigestie, am vomat și am renunțat la consumul de cafea. Nu mi-a fost ușor să renunț la cafea. O lună de zile am continuat să fac cafea, dar în loc s-o beau, am mirosit-o, până se răcea și nu mai mirosea, rămânea doar o zoaie neagră, pe care o vărsam la canalizare. După o lună de zile de mirosit cafea, am renunțat și la mirosit cafea. Cercetările au arătat că ingestia de cafea
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
vomat și am renunțat la consumul de cafea. Nu mi-a fost ușor să renunț la cafea. O lună de zile am continuat să fac cafea, dar în loc s-o beau, am mirosit-o, până se răcea și nu mai mirosea, rămânea doar o zoaie neagră, pe care o vărsam la canalizare. După o lună de zile de mirosit cafea, am renunțat și la mirosit cafea. Cercetările au arătat că ingestia de cafea crește riscul bolilor cardiovasculare și neoplazice favorizează o
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
al peisajului agrest, germinația vegetalului sunt învestite ca miracol și conectate la noimele omenescului. V. arborează nu o dată mărcile unui patriotism și ruralism programatic. Textele sunt colorate de imagini luminoase sau evocatoare, uneori pregnante, în maniera lui Lucian Blaga („Pârâul miroase-a trup de ursoaică/ Umblând cu puii în amurg”), adesea arhitecturate în tablouri reverberând sugestiv („În cumpăna nopții/satul ținând luna în gura câinilor,/când ultimul cocor/brăzdează câmpia difuză,/peste arborii plângători ai apelor,/se aud - și eu aud
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
V. având „vocație de fabulist” (Petru Poantă). A doua carte, Voi veni cu fluxul (1998), schimbă într-o mică măsură tonul liric, precum în piesa titulară: „Căci voi cunoaște Taina Morții/ Aflată chiar în inima vieții”, poezia fiind simțită ca mirosind „a vulpe, a bârne, a stea și a telemea”: „Contemporani/ Habar n-aveți că-n lume se întâmplă lucruri/ Anacronice” (Minidiscurs în apărarea poetului). În anul 2000 cele două plachete vor fi reunite sub titlul Păcate... Cartea Vremea cireșelor amare
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]