6,993 matches
-
intelectuali ai României interbelice, scriitorul Camil Petrescu: Cine te silește să fii intelectual: statul conferă aura de glorie creației intelectuale, încurajând-o prin crearea de instituții și școli. Iar după ce te dedici artei sau științei, tot statul te lasă în mizeria propriilor mijloace. Apoi, e o lege organică - toate clasele sociale tind spre intelectualism. Fascinația intelectualismului e uriașă 60. Așadar, educația nu poate fi eliminată din ecuație atunci când investigăm intelectualitatea română. Mai mult, problema educației s-a pliat întotdeauna pe dezbaterile
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
liceul acesta, căruia îi datorez totul. Și trec la Universitate, unde începe marea luptă, ușurată însă prin pregătirea serioasă din liceu. Fundamentul pus în liceu n-a putut fi distrus nici de viața svăpăiată a unui oraș mare, nici de mizeria neagră și nici de dificultățile enorme ale vieței de toate zilele"98. După desăvârșirea studiilor, liniștea provinciei părea că nu promite împlinirea profesională și intelectuală pentru cei mai mulți dintre absolvenții Laurianului, astfel că majoritatea se vor stabili în capitală sau în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
1939), Domnița Ralu Caragea (1939). 23. Aurel Mărculescu (1900-1947), gravor expresionist de origine evreiască, născut în județul Neamț, se stabilește la Botoșani unde editează, împreună cu Scarlat Callimachi, ziarul Clopotul pe care îl ilustrează cu gravuri. Arta lui Mărculescu reprezintă expresia mizeriei și sărăciei din mediul proletar urban. Este deportat în Transnistria în 1942, experiență dureroasă ce va fi ulterior redată artistic în cataloagele Lagărul de internați politici de la Vapniarca, Înmormântare în lagărul de la Vapniarca și Tabăra de muncă de la Savrani, Ucraina
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
2008. Braudel, Fernand, Gramatica civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994. Braudel, Fernand, Jocurile schimbului, Editura Meridiane, București, 1985. Braudel, Fernand, Timpul lumii, Editura Meridiane, București, 1989. Brăilean, Tiberiu, Monetarismul în teoria și practica economică, Editura Institutul European, Iași, 1998. Bruckner, Pascal, Mizeria prosperității, Editura Trei, București, 2002. Buchanan, James M., Wagner, Richard E. Democrația în deficit. Moștenirea politică a lordului Keynes, Editura Humanitas, București, 2013. Campanella, Tommaso, Cetatea soarelui, Editura Științifică, București, 1959. Capra, Fritjof, Taofizica, o paralelă între fizica modernă și
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
înconjurîndu-se de metereze teoretice de îndată ce un sentiment oricît de fragil iubirea, sau bucuria de a trăi încearcă să scape de regulile jocului social, de condiționarea dorinței sau a dominației. Cel de-al doilea, "agrégé" de litere, încarnează pînă la deriziune mizeria unui profesor rătăcit, care își caută răspunsurile pe piața de consum amoros, din care este exclus pe motiv de stîngăcie și timiditate, condamnat să rătăcească între cluburi naturiste, cercuri de eșanjiști, cercuri orgiastice sau comunități New Age, înainte de a eșua
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar absența spiritului de aventură a copilului îl înrăiește și îl perturbă și mai mult pe Jim. Nebunia se instalează, insidioasă, în craniul bărbatului, pînă la epuizarea oricărei urme de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de lectură unice, lasă poveștile să se împletească în voia întîlnirilor, dramelor, speranțelor, geloziilor personale, pentru ca cititorul să reconstituie după plac motivațiile și desfășurările lor, destine de hîrtie pe fondul Istoriei reale, în care mizeria și luxul, propaganda deșănțată și cenzura omniprezentă, poluarea, prostituția și munca dură alcătuiesc un tablou delirant al unei modernități sălbatice. Și rafinată, în același timp, și discretă și subtilă, căci milenii de civilizație nu se șterg din sîngele unei nații
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
divagații lirice. Totul este esențializat, într-o frazare vie, alertă, precisă, elegantă și seducătoare, nu lipsită de fulgurări pline de umor, dar liberă și pură precum cugetul savantului care, în ciuda tentațiilor și presiunilor, a reușit mereu să evite scufundarea în mizeria politicii, urmîndu-și pînă la capăt vocația de cercetător. Deville izbutește să-și transmită convingerile personale, anume că pasteurienii și parnasienii au fost ultimii eroi francezi, revoluționari pozitivi care au schimbat fața Franței și a lumii privind drept înainte și călcînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și în bună măsură nemeritată lui Pierre Mérot. Romanul însă nu e insignifiant, dimpotrivă, construindu-se pe monologul interior al unui scriitor ratat, profesor de liceu tehnologic aflat în concediu medical, care dezvoltă o întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sine, desigur rafinată de-a lungul timpului, nu e mai puțin prezentă de la un capăt la altul al operei sale, înnobilată de un stil ucigaș, tonic și jubilator, de precizia aproape clinică a observației psihologice, a sentințelor istorice, a decorticării mizeriei umane. E adevărat și că această inactualitate tematică (cu cîteva excepții) a operei lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă și efemeră. Atemporalitatea cultivată cu artă îl definește și ea, cu atît mai mult cu cît este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dublată de o ființă delicată, incredibil de generoasă, modestă și nostimă îi zăpăcea mai pe toți. Singur punct comun : stilul letal și totodată jubilatoriu, precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă în opera lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă. A-temporalitatea cultivată cu artă este "brandul" său unic, mai ales că e modelat într-o limbă venită
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginează un aranjament de corzi și greutăți care scurtează munca la jumătate. Deci obține aceeași satisfacție, economisește un franc și concediază un lucrător. El concediază un lucrător; este ceea ce se vede. Și, nevăzând decât acest lucru, se zice: Iată cum mizeria urmează civilizației; iată cum libertatea este fatală egalității. Spiritul uman a făcut o cucerire și imediat un lucrător a căzut pe vecie în prăpastia pauperității. Se poate totuși ca Jacques Bonhomme să continue să-i angajeze pe cei doi lucrători
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să îl înțeleg niciodată, căci mi se pare că nimic nu este mai dureros decât perceperea a două tendințe opuse în umanitate. Ce se întâmplă? Ea ajunge la degradare printr-o extremitate ca și prin cealaltă! Economă, ea cade în mizerie; risipitoare, ea se adâncește în decăderea morală! Din fericire, maximele vulgare pun într-o lumină proastă Economisirea și Luxul, neținând cont decât de aceste consecințe imediate care se văd și nu de efectele ulterioare care nu se văd. Să încercăm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dator. În orice caz, el nu mai face obiectul bucuriei furnizorilor săi, nu se mai numără printre promotorii artei și industriei, nu mai este bun la nimic pentru lucrători, nici atât cât rasa sa de cai, pe care o lasă în mizerie. La capătul acelorași zece ani, nu numai că Ariste continuă să-și lanseze veniturile în circulație, dar lansează an de an venituri tot mai mari. El contribuie la creșterea capitalului național, adică a fondurilor ce alimentează salariile, și cum de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și mai rău prin libertățile pe care ni le iau decât prin resursele de care ne privează. Este oare nevoie să arăt că ordinea va fi rezultatul infailibil al unui astfel de regim? De unde ar putea veni dezordinea? Nu din mizerie; ea ar fi probabil necunoscută în țară, cel puțin într-o stare cronică; și, apoi, ea ține de suferințe accidentale și trecătoare, nimeni nu ar sugera să se ceară socoteală statului, guvernului, legii. Astăzi, când s-a admis în principiu
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
s-a admis în principiu că statul este instituit pentru a distribui bogăția la toată lumea, este firesc să îi cerem să țină cont de acest angajament. Pentru a se ține de acest angajament, statul înmulțește taxele și creează mai multă mizerie decât vindecă. Noi exigențe din partea publicului, noi taxe din partea statului și nu putem merge decât din revoluție în revoluție. Dar dacă ar fi bine înțeles că statul nu trebuie să ia muncitorilor decât ceea ce este indispensabil pentru a-i proteja
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sa va împlini minunăția; și spolierea legală va încerca mult și bine să împrumute numele de fraternitate, figura sa, formulele și însemnele sale; ea va fi întotdeauna doar un principiu al discordiei, al confuziei, al pretențiilor injuste, al spaimei, al mizeriei, al inerției și al urii. Ni se face o gravă obiecție. Ni se spune: este desigur adevărat că libertatea, egalitatea în fața legii înseamnă justiție. Dar justiția exactă rămâne neutră între bogat și sărac, între cel puternic și cel slab, între
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Sub influența ignoranței și a cutumei, ziua de muncă a oamenilor noștri de la țară va rămâne mult timp la un franc, în timp ce prețul de vânzare al tuturor obiectelor de consum din jurul lor va fi ridicat. Aceștia vor cădea într-o mizerie îngrozitoare fără a putea să îi discearnă cauza. În sfârșit, domnule, pentru că doriți să închei, vă rog, la sfârșit, să vă concentrați atenția asupra acestui punct esențial. Odată ce falsa monedă, orice formă ar lua ea, va fi pusă în circulație
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și chiar să speculeze asupra acestora. Dar micii vânzători, oamenii de la țară, lucrătorii înfruntă întreg șocul. Bogatul nu este mai bogat, săracul devine mai sărac. Expedientele de acest fel au deci ca efect să crească distanța care separă opulența de mizerie, să paralizeze tendințele sociale care apropie fără încetare oamenii de același nivel și clasele care suferă au nevoie apoi de secole pentru a recâștiga terenul pe care l-au pierdut în marșul către egalitatea condițiilor. Adio, domnule; vă părăsesc pentru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care îmbrățișează tot ceea ce numim bunurile acestei lumi și pe care societatea este interesată în cel mai înalt grad să i-o garanteze, căci, fără această garanție, nu există nicio muncă, fără muncă, nicio civilizație, nici măcar minimul necesar, ci doar mizerie, brigandaj și barbarie. Ei bine, domnilor, să ținem o disertație, dacă doriți, asupra acestui text. Ca și dumneavoastră, eu văd mai întâi proprietatea în faptul de a dispune liber de persoană, apoi de facultăți, în sfârșit de produsul facultăților acesteia
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la interesul vostru. Grație acestei măsuri înțelepte, agricultura va prospera; noi, proprietarii, vom deveni bogați, ceea ce ne va face în stare să dăm mai mult de muncă și să vă plătim salarii bune. Fără ea noi vom fi reduși la mizerie, și ce se va întâmpla cu voi? Insula ar fi inundată de mijloace de subzistență și de material de lucru venite din afară, bărcile voastre vor fi mereu pe mare; ce calamitate națională! Este adevărat, abundența va domni în jurul vostru
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu hotărâre și indiferent de cost cauza Justiției, spunându-se: "Faceți ce trebuie, indiferent ce se va întâmpla?" Spre acest lucru înclină sufletele cinstite; dar cine ar dori să își ia responsabilitatea de a arunca țara sa și umanitatea în mizerie, dezolare și moarte? Îl provoc pe oricine este convins de acest antagonism să se decidă. Mă înșel. Se va lua o decizie și inima umană este astfel făcută încât se va pune interesul înaintea conștiinței. Acest lucru este demonstrat și
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
se întâmplă în Anglia. Se pare că, dacă Comunismul ar fi trebuit să își găsească undeva un pământ care să îi fie favorabil, acesta ar fi trebuit să fie solul britanic. Acolo, instituțiile feudale, plasând peste tot, una în fața celeilalte, mizeria extremă și opulența extremă, trebuie să fi pregătit spiritele pentru infecția doctrinelor false. Și totuși, ce vedem noi? În timp ce acestea bulversează continentul, ele nu au tulburat nici măcar suprafața societății engleze. Chartismul 63 nu a putut să prindă rădăcini în Anglia
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
la nevoie să o infirme. În sfârșit, în privința rentei, schisma sa nu provine decât dintr-o falsă interpretare a doctrinei lui Ricardo, o doctrină care nu implică deloc, așa cum presupune Bastiat, "opulența progresivă a oamenilor care nu trebuie să lucreze; mizeria progresivă a oamenilor muncii"75. Dar aceste disensiuni, oricât de puțin considerabile ar fi în fond, nu sunt mai puțin arătate cu degetul în ceea ce privește forma. Rezultă de aici că, citind Armoniile, oamenii străini științei își vor face inevitabil o idee
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fel ar trebui Statele Unite să se opună pericolului rusesc, Kennan a răspuns că ar trebui să înceapă cu acele probleme pe care încă nu le-au rezolvat și de care le este rușine, cum ar fi, de exemplu, controversa raselor, mizeria din orașele americane, educația generală și cea politică (Kennan 1958). Cu toate acestea, ca abordare ce încerca deopotrivă să înfrunte și să reformeze un sistem opus, îngrădirea întîm-pina adesea dificultăți în a-și păstra un curs stabil. Uneori, politica îngrădirii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]