7,852 matches
-
m- așează cu fața spre opera lui - știe bine cât îmi place.” Într-adevăr, în film avem scena în care Pampon se holbează la opera de sensibilitate sămănătorist-pășunistă, un kitsch grosolan, fără a avea câtuși de puțin înțelegerea ironică a naratorului din Un artist. Spectacolele improvizate cu cocoși loviți de etilism cronic și câini dresați pe post de patriotici roșiori în acompaniamentul marșurilor militare sunt luate din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
bănuisem că nu e o poveste cu totul și cu totul "inventată" și că ceva trebuie să fi fost "cu adevărat"! Și aveam dreptate! Se pare că Daniel Defoe a cunoscut povestea marinarului scoțian Alexander Selkirk, dar, ca un bun narator, a condimentat-o puțin: Selkirk a locuit într-o insulă în Pacific, Robinson în Caraibe, Selkirk a "domiciliat" pe insulă patru ani și patru luni, Robinson 28 de ani, Selkirk n-a avut alături decât câteva capre și pisici domesticite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În apărarea lui Pirgu În liniștea cabinetului său, Pașadia elaborează de câteva decenii o vastă operă literară, evident nu ficțiune, ci desigur istorie, memorii, meditații filozofice și morale, operă ce i-ar fi asigurat o perpetuă glorie postumă, „lucrări - apreciază naratorul - pentru scrierea cărora regăsise pana cardinalului de Retz și cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”, din care însă nimeni pe lume nu va cunoaște un singur rând. Dulapurile perdeluite în care sunt înșirate volumele manuscrise nu au fund, iar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exclus să fie fără destinatar, măcar ipotetic. Există totdeauna, cât de cătrănit ar fi sufletul autorului și de sumbră viziunea sa, o bucurie a creației, enormă, irezistibilă, eventual o bucurie „rea”, care se impune a fi împărtășită. De altminteri, pentru ca naratorul să poată prețui ca „vrednică de Tacit” proza lui Pașadia, e de presupus fie că acesta i-a arătat câteva mostre, fie măcar că i-a dat să citească din lucrările anterioare publicate (cele acoperite de urzeala tăcerii). Numai din exprimări
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
à mon égard aucune intention.” Pasagiul citat, cu Pirgu ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie la Liga Națiilor, e mai mult decât probabil o piatră aruncată în grădina lui Titulescu, vrând să spună : iată ce oameni sunt preferați ! Pe Gorică Pirgu, naratorul îl ponegrește fără măsură, mult mai presus decât putem crede. Îl face albie de porci, cele mai grele vorbe nu-i sunt destule. Nu există ticăloșie de care să nu-l declare capabil. Gorică e într adevăr o pușlama și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Nu există ticăloșie de care să nu-l declare capabil. Gorică e într adevăr o pușlama și un codoș, e mai ales un bufon, să admitem că unul „abject”, cum îl califică Pașadia, dar fărădelegile pe care i le atribuie naratorul nu se vădesc. Portretul lui Pirgu e făcut numai din acuzații maxime și din osândiri morale fără apel, după procedeul naiv romantic pe care-l întâlnim la Filimon sau la Pantazi Ghica și care face pandant elogiilor iconodule cu care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceeași măsură. „Cam sătul de la un timp de savantlicuri, simțeam nevoia să petrec, să râd. Și așa cum m-a făcut atunci, de la amiezi până seara târziu, Gorică, l-a răscumpărat față de mine de toate păcatele”, concede la un moment dat naratorul. Nu e nevoie să mai citez și pasagiul din Craii în care Gorică Pirgu e suprapus destul de inechivoc cu Caragiale-tatăl. Dar dacă e așa, și dacă Gorică e absolvit pe motivul arătat, atunci e logic ca și prototipul să aibă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cuțitarii. 3. Cu privire la enigmatica „poliță cu maimuță”, Radu Albala propune ipoteza că „maimuța” ar fi girantul cerut de regulă pentru acceptarea unei cambii. Se poate. Căutarea unui girant e perfect licită, dar, deși Pirgu nu comite, firește, numai acțiuni ilicite, naratorul nu i le consemnează decât pe acestea, așadar trebuie să fie vorba de o poliță frauduloasă. Deci, dacă „maimuța” nu e un girant fictiv (ceea ce-mi pare mai probabil) sau unul insolvabil, atunci e virtualmente o victimă sigură, un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
atunci căci nu vroiam să intru în dispută. Fiind vorba de o chestiune de interes literar, nu e deplasat să-i replic aici. Spunea amicul meu că acel episod din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, în care naratorul îi ține tinerei sale soții în patul conjugal o prelegere de istoria filozofiei, e cu totul idiot, un kitsch lamentabil, de cel mai prost gust. Aceasta a fost, în epocă, o părere cvasiunanimă. Am comentat cândva acest episod, găsindu-l
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
portretele unor oameni care cu siguranță vor marca istoria culturală a iașilor de la cei vechi până la cei de acum și mă bucur că în sală se sunt unii dintre aceștia și cred că lectura vă va da sentimentul că generozitatea naratorului, a celui care autorial se implică în tot ceea ce scrie, poate configura un demers de referință pentru evoluția genului pe parcursul aproape unei jumătăți de secol aici la Iași. Dacă s-au făcut cărți importante despre literatura Iașului, despre teatrul Iașului
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
bănuisem că nu e o poveste cu totul și cu totul "inventată" și că ceva trebuie să fi fost "cu adevărat"! Și aveam dreptate! Se pare că Daniel Defoe a cunoscut povestea marinarului scoțian Alexander Selkirk, dar, ca un bun narator, a condimentat-o puțin: Selkirk a locuit într-o insulă în Pacific, Robinson în Caraibe, Selkirk a "domiciliat" pe insulă patru ani și patru luni, Robinson 28 de ani, Selkirk n-a avut alături decât câteva capre și pisici domesticite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile de Vest și, mai presus de toate, pare că descinde dintr-o Anglie a lupilor de mare, recuperabilă numai prin rememorare. Narațiunea autoreferențială sporește autenticitatea relatării și, alături de alternanța naratorilor (în capitolele 17 și 18 vorbește doctorul Livesey) și de repetatele intenții ale lui Hawkins de a evada brusc și inexplicabil din logica faptelor, constituie un procedeu anticipativ al prozei moderne. Misterul înconjoară totul, de la început, frânturile de povești brutale
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de la început, frânturile de povești brutale cu pirați, cufărul mereu închis, izolarea marinarului, frica așteptării unui bărbat cu un picior de lemn și cu un mesaj terifiant întrețin din plin curiozitatea cititorului. Din desfășurarea evenimentelor, văzute prin ochiul încă naivului narator Jim Hawkins, aflăm că în spatele foștilor camarazi de punte ai lui Bill și Câine Negru se află o corabie, călătorii prin locuri exotice, un căpitan înfricoșător (Flint) și o comoară ascunsă, pe care o râvnește toată lumea. Neuitatele aventuri piraterești sunt
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sloop, corabia clasică a piraților din GAP11. Hispaniola era un schooner modificat în goeletă, o corabie cu două catarge, vele pătrate (transversale pe trinchet), aurice (trapezoidale -o randă, pe artimon) și latine (focurile și velastraiurile). Arhitectura ei implică, după descrierea naratorului, dunetă joasă, obținută prin înălțarea cabinelor originale de la pupa, pentru ofițeri, doctor și proprietar, și teugă, un loc mai larg pentru echipajul obișnuit. Insula unde Flint și-a îngropat comoara e menționată în roman cu numele Insula Scheletului, neidentificabilă în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ultimilor săi ani de viață au fost convingător realizate, la fel ca și ultimile zvâcniri ale tâlhăriei pe mare, în coloniile americane. Avem, în film, o intrigă esențializată, decoruri, costume, situații și corăbii adecvate și un foarte original traseu metanarativ. Naratorul e Israel Hands și el afirmă în marginea ramei epice care încadrează povestea că, în situația greu de crezut a mărețului imperiu britanic jefuit de o gloată de hoți, trebuia să existe o posteritate demnă de consemnat : poți ucide un
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la afacerile de contrabandă ; concurența între căpitanii echipajelor de pirați ; teama de Marina Regală și de pedeapsă ; risipirea irațională a prăzilor în petreceri ; lipsa unui scop înalt ; prezența trădărilor și a iertării regelui. Rarele accese poetice sunt generate de alunecările naratorului Israel Hands și de replicile lui Blackbeard, ultimul privit ca un lider uman, deloc violent gratuit, generos cu cei loiali, dar autoritar și obsedat de posteritate. Cititor de istorie, e fascinat de fixarea lucrurilor prin scris și de eternizarea lor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o încăpere amorțită, mustrătoare și plină de tristețe, de parcă ar fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile vase, conduse de vreo cincisprezece oameni, rași în cap, doar cu un smoc negru în vârf : Bărcile lor, înguste și nepuntate, fără alt lest decât lestul viu al echipajului, purtau o pânză primejdios de mare, pe care
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
glorios, în colții rechinilor, ca o pedeapsă divină, Spânu a întruchipat în literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și a trăit, cât și un arhetip nou, pe care naratorul, ușor maniheist, l-a pus într-o poveste unde binele și umanitatea trebuiau să învingă. Figuri corsare au mai apărut în alte romane ale sale, dar nu cu aceleași efecte estetice. Comandorul Maximov, din Un port la răsărit, de pildă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și un oficial mult mai puțin ciufut și crispat decît ceilalți. Din postura de sindicalist simpatic și, în consecință, contestatar al puterii, livra ponturi interesante, povestindu-le savuros, numai bune de pus în pagină. În esență, asta era el, un narator, deși a stat mulți ani cu o cameră video pe umeri. Imaginile povestite aveau mai mult farmec decît cele surprinse cu obiectivul. Sotir era la bază inginer minier; de fapt, salvator în mină. A petrecut vreo 20 de ani în
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
parcurgerea glorioasă a traseelor puterii intra muros/ pomœrium − ca edil și prim-cetățean garant sau ca erou aclamat −, dar și fuori le mura − ca sacrificator și civilizator −, conducătorul roman devine principalul autor și actor al discursului public. Împarte rolul de narator legendar cu populus romanus, "memoratorul" pentru posteritate al spectacolului puterii împăratului. Istoria rădăcinii semantice a cuvântului "imaginar", legată de ritualul funus imaginarium, îi stabilește marca identitară particulară: etimologia sa se află în relație directă și explicită cu politicul (în sensul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente ale subiectului - narator, istoric, povestitor de fabule. Forța de reprezentare pentru trecut a acestui câmp sau a acestei rețele semantice este asigurată de utilitatea pentru comunitate și de funcția simbolică a noțiunii de historiae, cu capacitatea sa de a reda evenimentul ca printr-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de termeni își subîmpart într-un mod mult mai nuanțat câmpul de semnificații, conducând: prima, către rezultatul procesului de configurare a schemei acțiunii și către denumirea rolului subiectului−configurator, respectiv narațiune și narator; a doua, către specializarea formei rememorării/ recuperării textuale a acțiunii și către diferențierea rolului agentului-performator, respectiv istorie și istoric; cea de-a treia, către performanța mai curând interpretativă (conform și unuia din sensurile de bază24) și către rolul corespunzător acțiunii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Cătălin Ghiță Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Eminescu și cultura indiană, Demetrio Marin Europa în cincizeci de romane, Geo Vasile Fantasticul în literatură, George Bădărău Genul SF, Roger Bozzetto Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan În căutarea naratorului perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
-o nouă Romă, renaște-o nouă lume. Proza este partea cea mai trainică a operei lui Alecsandri. Exonerat de obligația metrică și de gravitatea lirică, scriitorul își revarsă în pură divagație toate darurile sale amabile: umor, pictură, înlesnire orientală de narator. Neavând invenție, el înclină spre jurnalul de călătorie, gen atunci la modă, ilustrat de Chateaubriand și de Lamartine, pe care, în lipsa marelui sentiment geografic, îl interpretează în sensul lui Al. Dumas și Ed. About. Cu ochiul unui desenator pasionat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]