7,611 matches
-
Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese golit, prin gît, de toate măruntaiele, de oase și de carne. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de apă, plătită cu echivalentul a 20 eurocenți, gazda ne oferă scaune și băncuțe improvizate, la umbră, pentru că, după ploaie, soarele de sfîrșit de noiembrie revenise la o arșiță încărcată de o grea umezeală postmusonică. Între timp, Nelly, adorabila și nebuna noastră însoțitoare din partea Primăriei din Fontenay care organizase voiajul, bîntuia ulițele comerciale în căutarea... unei umbrele! Ploaia matinală o îndemnase la prudență pentru zilele pe care trebuia să le mai petrecem pe pămînt indian. Or, în afară de o foarte scurtă răpăială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din romanele lui Kessel, din povestirile de călătorie sau din cărțile cu poze. Pe mine, copilul crescut în miros de grajduri și nădușeală de cal, pentru care cel mai frumos dar primit în viață fusese iapa Iri cea murgă și nebună, mă atrăgea la circul din Alma-Ata un singur lucru djighiții. Dar nici unul dintre numere nu era de neglijat. În general, episoadele comice erau executate de oameni normali, nevopsiți, excelenți mimi, bizuindu-se mai ales pe aspectul de "pince-sans-rire" al comediantului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cal negru. Ea strigă după ajutor și fuge. Prințul cel negru fuge după ea. Atmosfera basmului fiind creată și pretextul spectacolului ce avea să urmeze, încheiat, lupta pentru prințesă poate să înceapă. Și în arenă intră djighiții. Năvală de cai nebuni cu glezne de oțel și gură tare, cu gît lung și crupă nervoasă, cu harnașament sumar, solid, dar strălucitor. Hei! Strigătul iese deodată din șapte piepturi. Neașteptat, strident, deznădăjduit ca un urlet în deșert. Caii întețesc goana mai mult, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
zări între ei, cum își regăsesc calul, noi amețim, ei nu, arena nu mai există, cupola a dispărut și ea, mă întreb dacă noi mai trăim aievea sau dacă unicul lucru real din lume n-a mai rămas decît goana nebună în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș de legendă rostogolit din vremi spre secolul nostru prozaic de benzină. Hei!!! Îngemănat cu strigătul sălbatic al călăreților, izbucnește un altul, chiar la picioarele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
care port ne-am vizitat reciproc și am constatat această diferență. O amintire memorabilă este cea a familiei Halunga, cei mai vîrstnici călători ai grupului nostru de pe Carpați. Dar mult mai tineri și mai entuziaști decît noi, cei tineri și nebuni. Puțină lume mai știe astăzi ceva despre marii dascăli de altădată. De aceea vreau să amintesc numele acestor persoane minunate care și-au dedicat viața culturii și mai ales cultivării celor ce veneau în urma lor. Am avut-o profesoară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ba, mai ales acum loc la discuții demne de o comedie de... Caragiale. De exemplu: municipalitatea orașului Bourg Madame, primul în teritoriu francez după Llivia, vrea să facă un rond cu stopuri, la încrucișarea dintre șosele, pentru a încetini circulația nebună din zonă. Municipalitatea Lliviei consideră că asta reprezintă o piedică în calea liberei circulații spre Spania. Și dă-i ceartă și scandal! Plus alte asemenea discuții asemănătoare, rîsul Europei, mai ales acum, cînd ambele țări fac parte din UE și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Cât timp?.. - Nu se va întâmpla nimic. Îți jur. Vei fi în permanentă supravegheată. - Supravegheată, pentru ce? - Pentru ceea ce trebuie să se întâmple. Pentru ceea ce se va întâmpla cu siguranță. Simțea în el crescând atracția față de ea și o dorința nebună de a o propulsa în interiorul sistemului, în ciuda refuzurilor ei. - Nu știu cum as mai putea să-l privesc în fața la ore. Cred că trebuie să mă transfer la o altă clasa...Eu nu vreau să mă despart de tine și nici de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
un camping din afara Bucureștiului. El purta costum „Armâni”, o cravată lila și pantofi eleganți, frumos lustruiți. Îi plăcea uneori să încalce conveniențele, așa că se simțiseră perfect în pătuțul mic de lemn din căsuța închiriată pe numele ei. După o partidă nebună de amor, avea chef să se plimbe prin pădure, să se simtă liber pe mușchiul gros din poiana, oferindu-i flori de câmp în dar. - Scumpă mea, observi că încerc să fiu discret și rafinat? Apoi mobilul lui începu să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și că, prin urmare, viața ei nu va mai avea niciun sens. În cele din urmă decise să facă un test de sarcina, așa “par le fleur du Cancan”, cum îi plăcea ei să spună. Se gậndea la amorul ei nebun, la excesul de sex pe care il făcuse la Birut , si , amintindu-și toate aceste lucruri , avậnd parcă unele „semne” pe care încearcă să le omită, făcậndu-se că nu le vede s-au neluậndu-le în seamă, Lăură era decisă a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
intimdare (descurajare), dar nu le-au utilizat, efectiv, niciodată; la fel s-a întâmplat și cu armele zise biologice. Și iată că azi se utilizează, din nou, gazul ca armă. Nu este vorba, însă, de cine știe ce invenție a vreunui savant nebun și malefic ca în filmele de groază -, ci de banalul gaz metan, produs de natură și descoperit, târziu, de oameni ca sursă minunată de energie. Se-nțelege că mă refer la conflictul ruso-ucrainean pe tema gazului metan. S-au spus
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
de versuri și neveste./ Poeții și amanții, de visuri îngânați,/ N-au timp pentru comploturi, ei sunt prea ocupați. August rămâne inflexibil în judecata sa severă despre poetul care pervertește moravurile romane : Cinismul fără margini, brutal cât și o stâncă,/ Nebuna cutezare și vițiul abject/ În mintea lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel de avânturi juvenile : Postum, ești încă tânăr și inima-ți tot zburdă./ La glasul Afroditei a mea acum e surdă./ Tu ești de abia în floare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau prăbușirea Troiei sunt determinate de tranșarea rivalității dintre zeii autohtoni și cei străini. Doica arată de parcă ar fi mistuită de boală sau de patimi : Bolnavă ești, dădacă : eu chem în ajutor. O furie păgână te-a prins, te chinuiește. Nebună ești și vorba-ți e blăstăm (I 1) . Înspăimântată la vederea bătrânei (o vrăjitoare îmi pari și-mi este frică [...] fug în fața celor ce nu pot înțelege), fata reclamă apoi imperios deslușirea misterului : Oricare ar fi taina și groaza, vreau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de a-și fi pierdut iubitul (De ce chemi tu osânda asupra tuturor ?/ Oșteni, veniți, o duceți acasă pe sărmana/ Nebună !), însă tânăra îi avertizează că jelania ei se referă la soarta întregii cetăți (Nu m-a ajuns pe mine singură, ci pe toți - II 5). Nunta eșuată a eroinei înseamnă moarte. În tragediile eline, Casandra este respinsă de cei din
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai fericită decât Grecia învingătoare în război : ca să pot susține asta, deși eu sunt cu totul în puterea zeului, am să mă smulg din plasa nebuniei. Talthybios nu sancționează prevestirile fetei despre sfârșitul lui Aga memnon numai fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bătrâne tată, ce-ai fost crud cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei, sacră profeteasă a zilelor cumplite, preotul vede în adepta vechilor zei singura scăpare a orașului : O singură ființă îi poate ajuta./ Aceea care zeii cei drepți și vechi cinstit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă în chip diferit : A fost Diogene un „Socrate nebun”, cum zicea Platon, ori pur și simplu un caraghios ? Un noncorfomist sau un snob avant la lettre ? Libertate ? Față de ce ? De societate ? De istorie ? De sine ? (p. 104). O dată în plus, dramaturgul român se bazează în piesa lui pe textele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
viața nevestei sale Marghioala, care și-a ucis primul bărbat de dragul lui, Ionel, directorul combinatului, vrea s-o părăsească pentru a trăi cu tânăra Dida, fata primarului din sat. Spre a scăpa de prezența incomodă a consoartei, el o declară nebună și o internează într-un azil unde este omorâtă. Ulterior, fantoma celei răpuse se întoarce pe pământ și își înjunghie rivala, apoi și pe fiica Romanița și pe ginerele Marian care au uneltit împotriva ei. În mai multe rânduri, se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
își vede de treburi, dar se simte vânată [...] își dă seama că e pândită, dar nu știe de către cine [...] Părerea mea este că... i se vrea moartea... (II, p. 625). Tot mai des, cei din jur insinuează că ar fi nebună. Dida apreciază că rivala ei se află într-un fel de agonie, că e o muribundă care aude voci de inși ce vor s-o otrăvească și s-o omoare, un stârv intrat nu atât în putrefacție fizică... da, da
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l scoată din țâțâni, Ionel o interoghează despre mistrețul cu falca de aur văzut doar de ea, spre a evidenția astfel că trăiește într-o lume imaginară după ce și-a pierdut mințile : Mă pui să povestesc... ca să vezi ca sunt nebună ? (III, p. 641). Afirmația lui că ea are nevoie de liniște ascunde intenția de a o închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la căpătâiul unei muribunde (IV, p. 651) explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune în pericol familia căreia îi deconspiră tarele și slăbiciunile : ea vă strica drumul, cariera, vorbind... Nu vă puteați petrece viața în voie (IV, p. 656). Internarea echivalează de fapt cu condamnarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pentru nelegiuirile lui trecute (I 60). Personajul dramaturgului român intră în scenă în timpul asediului de la Ardea, când pariază cu tovarășii lui că poate atinge poarta cetății sub ploaia de săgeți a inamicilor. Urmărindu-i isprava, Metellus socotește că Sextus e nebun (II, p. 39), însă realizează că pariul a fost un pretext pentru el (II, p. 40). Aulus observă că fiul lui Tarquinius s-a lansat brusc în temerara cursă așa cum se întâmplă cu nebunii furioși, iar rămășagul pus suna mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
casa fraților Vitellii, Aquileus se arată stupefiat de îndrăzneala lui de a mai păși în Roma unde este detestat de toți : Ești nebun ! (VI, p. 88). Reacția determină remarcile ironice ale celui în cauză, idolul celorlalți încă din copilărie : Puțin nebun am fost întotdeauna. Însă cu rost. De fapt, vă este frică pentru voi sau pentru mine ? [...] Primejdia mi-a făcut totdeauna foame (VI, p. 88). În final, Sextus reapare la execuția publică a conjuraților spre a-și încheia socotelile personale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
simți și frământările domniei (Cui oare crezi că drag/ I-ar fi mai mult să stea în scaunul regesc,/ Mereu cu frica-n sân, decât să-și aibe-un somn/ Tihnit, dar ca și regii-având puteri ? - Oedip Rege ; Aș fi nebun să-mi iau povara/ și grijile unui rege, când alături/ de tine și Iocasta am puteri/ regești, dar fără tulburarea/ ce-i dată unui rege - Oedip, scena 8). Tot astfel, Iocasta se îndoiește de prevestirile care au anunțat că Laios
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]