7,150 matches
-
după generalul Eremia Grigorescu, pe Mausoleul de la Mărășești, este numele vărului meu drept, Sublocotenentul Mihai Pruncu, din Reg. infanterie Focșani. În inima mea a trăit totdeauna, dragostea pentru frumos. În lucrările mele de pictură am pus bucăți din sufletul meu. Nostalgiile crepusculare, Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor Tatos l-a uitat, n.n.) din „Dumbrava Minunată”. „Gingășia, suavitatea și poezia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Stimate domnule profesor [Vlad Georgescu], Vă scriu în grabă, neprotocolar, cu plaivasul pentru a vă mulțumi în primul rând pentru tot ceea ce faceți cu sacrificiul timpului pierdut pentru amărâții de noi. Vedeți: am început să regretăm și să privim cu nostalgie la epoca Dej; atunci eram nenorociți, persecutați, eram bătuți la cap și chiar omorâți să zicem, un milion de români , dar restul douăzeci de milioane erau lăsați în pace; nu făceam cozi pentru un sul de hârtie igienică, nu luptam
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care am Împărtășit-o cu ei În România și, ulterior, departe și aproape de ei, În exilul care ne-a separat fără a ne despărți. Faptul că Bernard și Sonia nu se mai află În România diminuează drastic, trebuie spus, rarele nostalgii pe care autorul acestui omagiu le-ar putea inventa, azi, față de țara depărtată. Se Înțelege, sperăm, de ce premiul acordat În această seară are, pentru noi, și o particulară portanță afectivă. New York, 28 august 1998 (Text scris cu ocazia decernării Premiului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar când afișau „principii” cu totul opuse. Sub aparența sa conciliantă, rămânea neclintit În refuzul unor „impertinențe” ale pragmatismului. Despre un tânăr debutant talentat putea vorbi cu aceeași Însuflețire ca despre un nou sau vechi mare autor, tocmai descoperit; febră, nostalgie, stupoare puteau stârni cărțile În mult mai mare măsură decât orice eveniment major sau doar scandalos al actualității planetare; ființe familiare și importante erau cuvintele, dar marile cuvinte ale marilor firme de logocrație publică nu Îl interesau deloc. Iau din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr: clipa este, la Sorin Titel, „repede”, iar țara, ca tărâm de situare afectivă, ideală și onirică, este „Îndepărtată”. Călătoria face din neliniștitul ei protagonist un prizonier, dar harta peisajelor ei potențiale este „lungă” nostalgie. Zăpada este efemerul dureros și irevocabil, dar și albul utopiei și basmul din vis... Reînvățăm de la o vreme că până și nedreptatea morții poate să nu mai pară decât doar una dintre numeroasele umiliri oarecare pe care le inserează viața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca Împărăție terestră este singura pe care și-o revendică, patrie plină de primejdiile privilegiate ale cunoașterii: „bezna compactă” a imersiei În solitudine. În adevăr, adică. Grădina revine ca nostalgie sau vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit: Grădina cu polenuri/ sau pur și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și surpriza) că nu fusese primit la Academie. Unii l-au comparat cu cărturari de origine evreiască (Tiktin, Șăineanu, Gaster) care slujiseră, la timpul lor, cu zel și har, cultura română. Nu știu câtă valoare au aceste constelații, nici ce tip de nostalgie sau remușcări sau marginalizări etnice codifică asocierile, cert este că, spre deosebire de predecesori, Z. Ornea nu a părăsit România, deși ar fi avut destule motive s-o facă. Zigu a rămas pe scaunul său de cititor și scriitor, În același loc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conectat oră de oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului, chiar dacă otrava nostalgiei des-țăratului, a dorului după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și nu altfel”, Blecher mărturisește a citi „imensa nostalgie a lumii acesteia, Închisă În luminile și culorile ei hermetice, din care nu este permis unei vieți să extragă decât aspectul unei exacte banalități”. Ravagiile senzorialității și ale sensibilității sunt potențate În scrisul lui Blecher de această permanentă inacceptare a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat ultimul gând spre ceilalți. Le dăruia și le cerea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lume, accentul melancolic. Călătoriile au devenit, cel puțin Într-o parte a planetei noastre, o posibilitate curentă și chiar o modă. Partir, c’est changer un peu... O firească nevoie de evadare din obișnuit, de regenerare, de contact cu noul. Nostalgia exoticului și a necunoscutului. Un fel de terapie Înșelătoare. Partir, c’est tricher un peu... Standardele occidentale nu sunt totuși valabile peste tot. N-ar trebui uitate contrastele și contradicțiile lumii de azi. Zonele geografice În care realitatea economică și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acoperă hăul, În pragul desprinderii, „nu mai dorea acum decât să-și cedeze corpul iubitului ei, dar profunda nesiguranță spirituală care o făcea să tremure Îi transformă impulsul În dorință față de străinul care se găsea aici cu ea”. Nu, „nesfârșita nostalgie a iubirii” nu se risipește. „Sentimentul care o lega de soțul ei era ca un glob de lumină caldă În care putea să se strecoare cu ușurință Înapoi.” Totuși, din nou... „respinse ideea”. Nu este decât agresiunea hazardului, nu-i
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al nevoii de a transgresa barierele naționale, politice, sociale, psihologice, culturale, religioase, dar și barierele interioare moștenite și construite de noi Înșine, care ne separă de străin. Un Îndemn reluat spre cunoașterea celuilalt, premisă a cunoașterii de sine. * Nu puține nostalgii și Întrebări mi-a stârnit și prelegerea sa În fața celor două clase reunite, a mea și a profesoarei de germană Susan Bernofski, o reputată traducătoare. Rămăsesem visător, auzindu-l pe oaspetele nostru menționând numărul limbilor În care au fost traduse
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea, tot mai des În acești ultimi ani
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artist, ecoul specific, inconfundabil. Nu este Întâmplător că imigrantul a ajuns dincoace de Atlantic cu un pașaport falsificat de el Însuși, nici că imaginile din repertoriul artistului sunt ale unei geografii cerebrale și migratoare, de pribeag. Un pribeag care refuză nostalgia matricei originare, se lasă În voia unei disponibilități care doar se oprește, fără a se fixa, În popasurile aventurii neîntrerupte, de Milano, Hollywood, Colorado, New York. Negând „ancorarea” În altă natură decât În cea umană, proclamând cerebralitatea drept adevărata sursă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simțit în nări un iz de apă de colonie cu care se dăduse probabil pe gât. Îmi mirosea a câmp de pepeni galbeni într-o dimineață de vară. Mirosul acela mi-a creat o stare ciudată. Era un fel de nostalgie sau, mai bine zis, un amalgam de sentimente pe care îmi era greu să le definesc. Sau mai degrabă două feluri de amintiri, incompatibile practic, dar legate printr-un fir nevăzut, într-un ungher neștiut. Nu pot să explic, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
datoria așa cum au crezut de cuviință” . Dumneata, autor de texte jurnalistice scrise cu impuritățile entropiei nonempatice nu dispui de nervul care să comande fapta onestă . Te simți solidar cu minciunile disperate ce se scufundă lent în timp și îți strigi nostalgia avantajelor culante din forța aparatnicilor pcr . Pag. 132, 133 - “Pe mine m-au arestat în 18 decembrie. Am fost bătut crunt . Doreau să mă scoată spion . N-am păstrat nici un secret, n-am rezistat . Eu îi cunosc pe cei care
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura ambivalentă: întâlnirea cu orașul îi deconspiră fascinația
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
cu aceea a lui Ion Caraion. Amenințat uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului experimental sau
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc prin delicatețe și armonie. Autorul este un reflexiv a cărui sensibilitate pendulează între
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
Aerul iute, cerul îndeobște albastru“. (Nicolae Steinhardt) ,, Condiția dragostei e să caute, nu să descopere, să vrea să știe, fără să afle, să fie ritmul unei continue mișcări spre un orizont mereu văzut, dar mereu îndepărtat, mai mult decât curiozitate: nostalgie”. (Ionel Teodoreanu ) ,,... norii sunt carnația cerului...A citi Biblia este ca a contempla norii care alunecă încet, peste chipul lui Dumnezeu.” ( Andrei Pleșu ) ,,Fiecare minut, fiecare clipă de viață, trebuie să fie spre fericirea omului”. ( F. M. Dostoievski ) ,,Bogăția mea cea
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Oscar Wilde ) ,, Nimeni nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
nu poate fi urât când se roagă lui Dumnezeu, chemându L, și nimeni rău când vede în viață darul, nu povara.” ( Ionel Teodoreanu ) ,, Frumusețea e pretutindeni, dar ea nu se dezvăluie decât dragostei.” (Emile Mâle) „Arta este nostalgia lui Dumnezeu, nostalgia Paradisului”. (Nechifor Crainic) ,,Destinul omului este creația”. (Lucian Blaga) ,,Cel care nu și-a mâncat niciodată pâinea în durere Cel care nu și-a petrecut niciodată orele nopții Plângând și așteptând dimineața ce întârzie să vină Acela nu va cunoaște
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]