6,753 matches
-
fost ele Însele, de la Început, un obiect de consum cultural, reflectând o disjuncție mai amplă Între practică și teorie. La Paris sau Berlin, cei care Își declarau agresiv intenția de a „schimba lumea” erau adesea oamenii cei mai acaparați de obsesii locale și chiar corporale - anticipând politica solipsistă din deceniul ce va urma - și absorbiți de contemplarea efectului produs. „șaizecismul” devenise un obiect de cult chiar Înainte ca deceniul să ia sfârșit. Dar dacă anii ’60 par să se fi Încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lungă durată, alături de violența generalizată din viața politică, dădea senzația că „vremurile bune” ale Europei s-au dus, poate pentru mult timp. Tinerii nu mai căutau să schimbe lumea; căutau doar o slujbă. Fascinației ambițiilor colective i-a urmat obsesia nevoilor personale. Într-o lume amenințătoare, devenise mai important să-ți aperi interesul personal decât să lupți pentru o cauză colectivă. Dar schimbarea de atmosferă era, fără Îndoială, și o reacție la abundența amețitoare a deceniului precedent. Europenii, care se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exact, industrială - constituise atât țelul socialismului, cât și principalul său criteriu de evaluare a succesului. După cum am văzut În capitolul XIII, mecanismele economice erau principala preocupare a unei generații anterioare de intelectuali reformiști: ei i-au Întors regimului comunist propriile obsesii, conform ipotezei - Împărtășită deopotrivă de marxiști și mulți nemarxiști - că obiectul politicii este, În ultimă instanță, economia. În cursul decadei revizioniste dintre 1956 și 1968, discuția critică ambalată sub forma sugerării unei reforme economice fusese manifestarea cea mai apropiată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare parte neajunsurile inerente ale planificării centralizate. La sfârșitul anilor ’70, Gosplan (Gosudarstvennîi Plan - Planul de Stat), agenția de planificare economică centralizată a Uniunii Sovietice, avea 40 de departamente pentru diferitele ramuri ale economiei și 27 de ministere economice separate. Obsesia indicatorilor de plan numerici friza autoparodia: Timothy Garton Ash citează exemplul „Planului economiei populare pentru cartierul Prenzlauer Berg” (din Berlinul de Est), care stipula că „Fondul de carte al bibliotecilor va crește de la 350.000 la 450.000 de volume
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Zebrzydowska, ca și Czêstochowa, este un important lăcaș de cult al Fecioarei Maria din Polonia modernă. La 15 ani, Wojty³a era deja președintele societății mariale din Wadowice, orașul său natal - un prim semn al tendinței spre mariolatrie (de unde, mai târziu, obsesia căsătoriei și avortului). Viziunea despre creștinism a noului suveran pontif Își avea originile În stilul pronunțat mesianic al catolicismului polonez. El vedea În Polonia modernă nu doar frontiera răsăriteană greu Încercată a Adevăratei Credințe, ci o țară și un popor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și să-și trimită gimnastele la Jocurile Olimpice de la Los Angeles), americanii și Occidentul În general au trecut sub tăcere crimele lui din țară28. Românii, În schimb, au plătit cumplit pentru statutul privilegiat al lui Ceaușescu. Pentru creșterea populației - o tradițională obsesie „românistă” -, el a interzis În 1966 avortul la femeile sub 40 de ani cu mai puțin de patru copii (În 1986, bariera de vârstă avea să fie ridicată la 45 de ani). În 1984, vârsta minimă a căsătoriei a scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi distrus complet și ce mai rămăsese din structura socială a țării. Proiectul de „sistematizare” rurală era rodul unei megalomanii crescânde. Sub Ceaușescu, impulsul leninist de a controla, centraliza și planifica fiecare detaliu al vieții cotidiene a devenit o obsesie a omogenității și grandorii care depășea până și ambițiile lui Stalin. Întruchiparea durabilă a acestui impuls maniacal urma să fie capitala țării, căreia i se hărăzise o transformare imperială de proporții nemaivăzute de la Nero. Lovitura din decembrie 1989 a stopat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu mai semăna nici pe departe cu bătrâna „Eire” din plăsmuirile naționaliste. Într-un Dublin Întinerit și absorbit de noua sa ipostază de escortă multiculturală și paradis fiscal al prosperității europene postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică a particularismelor subnaționale poate părea o simplă revenire la matcă după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de integrare instituțională elaborate la Maastricht. În Germania, creșteau neliniștile privind costurile și dificultățile integrării fostei RDG. Iar catastrofa iugoslavă - care la Început servise drept avertisment pentru politicienii din Occident că era riscant să subestimezi problemele postcomuniste - devenise o adevărată obsesie. Intelectualii marcanți aveau deja alte preocupări (un barometru sigur al modelor politice trecătoare). Cu numai câțiva ani În urmă, comentatorii redescoperiseră „Europa Centrală”, iar Havel, Kundera, Michnik și alții ca ei erau, de la Paris la New York, obiectul admirației generale În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu izbuteau un lucru: să remedieze dezinteresul cronic al publicului european. Dacă tehnocrații care au clădit instituțiile noii „Europe” demonstraseră o indiferență arogantă față de părerile publicului În general, ea le-a fost Întoarsă cu vârf și Îndesat. Reflectând mohorât la obsesia regulilor și tehnicilor managementului de partid manifestată de colegii săi laburiști, prim-ministrul britanic Clement Attlee atrăgea cândva atenția asupra unei „erori fundamentale”: convingerea că „este posibil, prin elaborarea unor mecanisme, să te poți lipsi de Încrederea În semeni”10
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sub 30 de ani25. În Austria, ca și În Franța, ura și teama de imigranți (veniți În Franța dinspre sud, iar În Austria dinspre est; În ambele cazuri din regiuni pe care țările respective le stăpâniseră cândva) au Înlocuit vechile obsesii - În special antisemitismul - care serviseră la coalizarea extremei drepte. Dar noile partide antisistem mai aveau un avantaj: mâinile curate. Excluși de la guvernare, ei nu erau pătați de corupția care, la Începutul anilor ’90, părea să macine chiar temeliile sistemului european
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
laburiști au reușit să se descotorosească de trecut, Înlocuit prompt de Înfloritoarea industrie patrimonială engleză cu Trecutul. Englezii au așadar un talent unic de a cultiva o Grădină a Uitării, invocând afectuos trecutul În timp ce Îl neagă cu Înverșunare. Deși comparabilă, obsesia franceză a moștenirii naționale (le patrimoine) a luat o formă diferită. În Franța, identificarea și salvarea zeloasă a locurilor și obiectelor importante pentru trecutul național se practica de zeci de ani: totul Începuse cu expozițiile agrare din perioada interbelică, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
telespectatori britanici la meciurile care mai rămăseseră de disputat (Între state mici ca Portugalia, Olanda, Grecia și Cehia), fără miză pentru fanii britanici. Cu toată fervoarea meciurilor internaționale - steaguri fluturânde, lei dezlănțuiți pe blazoane și imnuri zbierate furibund de galerii -, obsesia generală de a urmări meciurile, orice meci, era mai importantă decât atașamentul partizan față de o echipă anume 5. La momentul de maximă audiență, transmisiunile BBC de la meciurile disputate În Portugalia au atras 25 de milioane de telespectatori numai În Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai tinere doar indiferență sau plictiseală. Bătrânii moraliști ca Havel sau eroii politici de altădată ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass sau Régis Debray), dar Își pierduse obiectul muncii. Moraliștii publici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un subiect tabu: „Prietenii mei se puteau lăuda că tatăl lor a luptat cu Monty* În deșert. Experiențele tatălui meu nu puteau fi pomenite. Până de curând, nu exista un loc pentru ele. În Marea Britanie, tranziția publică de la reprimare la obsesie a durat cam 50 de ani”5. Frapant, la o privire retrospectivă, este caracterul universal al acestei lipse de interes. Holocaustul evreilor a rămas În afara sferei preocupărilor publice nu numai În locuri unde existau motive bine Întemeiate pentru aceasta - În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Retrospectiv, „Auschwitz” este lucrul cel mai important din al doilea război mondial. Dar atunci lucrurile păreau altfel. La fel și În Europa de Est. Pentru est-europeni, eliberați abia după 1989 de povara interpretării comuniste oficiale a celui de-al doilea război mondial, obsesia fin-de-siècle a Holocaustului În Occident avea implicații tulburătoare. Pe de o parte, În comparație cu Vestul, Estul postbelic are mai multe lucruri de rememorat - și de uitat. Evreii erau mai numeroși În jumătatea de est a Europei și au fost uciși Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de aici că În demersul său a prevalat țintirea directă a Adevărului, și nu scrutarea printre gene a ideologiei și nici emfaza Înecată În concepte și speculații meschine a atâtor academici occidentali pentru care lumea se oprește la nivelul propriilor obsesii nombriliste. Așezat sub semnul unei fraze a lui Thomas Mann, din Muntele vrăjit, despre impenetrabilitatea trecutului, care ni se Înfățișează cu atât mai inaccesibil, mai „legendar” cu cât e mai apropiat de noi, demersul lui Tony Judt nu e nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de mii de țărani au fost băgați În colective În toamna anului 1950, iar regimul nu s-a sfiit să recurgă la forță, abia În 1962 Nicolae Ceaușescu, viitorul președinte, putea anunța mândru sfârșitul colectivizării «cu trei ani Înainte de termen»”. Obsesia competiției, a depășirii planurilor și limitelor e o caracteristică a comunismului românesc, ce și-a relevat de la Început formula existențială demonică. Uneltele locale, În frunte cu Gheorghiu-Dej, au Împrumutat la milimetru „măsurile economice iraționale, uneori de-a dreptul aiuritoare, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un conținut, că cititorul e angajat în discutarea unei problematici nu e lipsit de însemnătate. Aceleași observații pot fi făcute cu privire la romanul Scarabeul sacru. Aici personajele sunt concepute ca niște structuri psihologice în permanentă schimbare, de unde și senzația de inconsistență, „obsesia vidului”. Magda afirmă direct: „ceea ce se schimbă nu există”, Georges Fotiade crede inițial că efectiv există, dar când atinge ceva totul se destramă și „golul își arată fața”, astfel încât personajul se imaginează permanent pe buza prăpastiei, iar lui Leon Bulgăreanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
dans le paysage culturel roumain.803 Mircea Vaida parle d'une sorte de poétisation du monde concret opérée par Blaga, poétisation qui naît d'un silence magique et qui dirige să pensée vers leș profondeurs du mystère existentiel : " Nestrămutat în obsesie, credincios unor himerice încăpățânări de sorginte poetica, pretutindeni, tot ce atinge Blaga se convertește în poezie. "804 * Le destin du poète et du philosophe devra se soumettre aux caprices de son temps : nous ne pouvons pas dissocier la formation de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fi/ da/ a fi lângă portretul lui velásquez// [...] încep noile migrări ale popoarelor/ e de așteptat vreme de iarnă/ pe un colț al mesei.” Sedus de abstracțiuni, de livresc și de raționalitate, el abolește descriptivismul și desconsideră pitorescul. Dominantă este obsesia limbajului, firească, poate, la un bilingv și în alt sens, adică la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește paradoxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările violent contrastante, doar aparent opoziții dintre înalta gândire și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
asumarea riscului trebuie să demonstreze faptul că „nici un scop nu scuză mijloacele care îi contrazic esența”. Povestea sentimentală are o pondere mai redusă în acest prim roman decât în următoarele. Ieșirea din „conul de umbră”, care fusese provocat și de obsesia despărțirii de Sonia, se produce în momentul când Micu descoperă niște scrisori certificând superficialitatea femeii iubite. Cădere liberă propune o analiză a raporturilor de putere într-un oraș de provincie. Universitarul și activistul Cremene, spirit lucid și caracter incomod, are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
2 (1941) și Fetele au crescut (1943) radiografiază psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în genere, viziunea lui Neagu Rădulescu e structural senzuală [...]. Fenomen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă a fascinației primilor romantici pentru moarte și suferință. Decadența presupunea abandonul ideii de progres
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]