7,257 matches
-
trebuiseră să accepte compromisuri cu autoritățile comuniste pentru a supraviețui, a votat pentru Ion Iliescu, care a câștigat 85% din voturi, FSN primind două treimi din scaunele Parlamentului. Petre Roman, profesor universitar membru al nomenclaturii comuniste, dar favorabil apropierii de occident și de Uniunea Europeană, a fost numit prim-ministru și a început reformele pentru o piață liberă. Noul guvern fiind format cu rare excepții din foști comuniști, studenții și cetățeni care luptaseră contre regimului Ceaușescu au protestat în Piața Universității din
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu cultul sfintei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
nefavorabil (vezi M Stone): Pacienții cronici rămân și după ameliorarea simptomelor anorexice cu probleme de personalitate care necesita lungi psihoterapii - de orientare analitică, cognitivă sau suportivă. Majoritatea cercetărilor asupra incidenței și prevalenței anorexiei s-au făcut în țările industrializate din Occident, astfel încât rezultatele lor nu sunt în general aplicabile în afara acestor arii. Totuși, recente articole de revistă ale studiilor de epidemiologie a anorexiei au sugerat o incidență de 8 - 13/100.000 pe an și o prevalență medie de 0,3
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
autor al textelor rămânând necunoscut. Paternitatea areopagitică a textelor a fost pusă la îndoială pentru prima dată în perioada Renașterii, de către Lorenzo Valla (1405-1457), în urma contactului cu variante noi de traducere din limba greacă, prilejuite de exodul intelectualilor bizantini în occident. Identitatea autorului rămâne însă necunoscută, prin urmare „Pseudo-Dionisie Areopagitul” nu înseamnă altceva decât acceptarea, convențională, a numelui folosit inițial, cu rezerva cunoscută. Uneori se folosește „Dionisie Pseudo-Areopagitul”, semn că numele autorului cvasi-anonim ar fi putut să fie foarte bine un
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
deși nu Eriugena a fost primul traducător al lui Dionisie, el a fost cu siguranță cel care l-a consacrat. În acest fel, Pseudo-Dionisie (prin Eriugena) reprezintă, alături de Boethius, o punte semnificativă între gândirea greacă și speculația teologică rațională a Occidentului medieval. Textele traduse de către Eriugena constau în zece scrisori și patru tratate:
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
gata să ordone un atac imediat în vest, conspiratorii l-au convins pe generalul Wilhelm Ritter von Leeb, comandantul Grupului de Armate C de la frontiera cu Belgia, să sprijine o lovitură de stat dacă Hitler ar fi declanșat războiul cu occidentul. În același timp, Oster i-a prevenit pe olandezi și pe belgieni asupra atacului plănuit de Hitler, dar aceste avertismente nu au fost crezute. În momentul în care Hitler a amânat atacul până în 1940, conspiratorii au pierdut un alt moment
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
războiului - ocuparea Poloniei în 1939, a Danemarcei și Norvegiei în aprilie 1940, înfrângerea rapidă a Franței în mai-iunie 1940, au făcut incapacitat orice opoziție. În particular, opoziția din armată a rămas izolată și discreditată, de vreme ce atât de temutul război cu occidentul s-a încheiat cu o victorie aparentă, câștigată cu neașteptat de puține pierderi. Această stare de spirit a continuat și în 1941, deși greutățile economice au produs anumite nemulmuțimiri personale. Chiar în timpul în care Hitler ajunsese la maximum popularității sale
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
lucrări a fost dat de către autor numai după ce repetatele încercări de publicare în România au eșuat. Tipărirea în afara țării a acestor cărți a atras mânia autorităților comuniste care, în ciuda tuturor așteptărilor, tocmai într-o perioadă de mai mare deschidere spre Occident prin relații economice și culturale, în 1982, l-au arestat pe poet și l-au condamnat la doi ani de închisoare pentru delictul de tipărire și răspândire de literatură interzisă. Traian Dorz a fost însă eliberat după câteva luni, în urma
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
Comitetul Național de Coordonare Românească - ulterior Comitetul Național Român (CNR) - a fost un organism care avea scopul de a apăra interesele democratice române în occident în perioada în care Partidul Comunist Român era la putere în România. Comitetul a fost organizat la Washington, sub patronajul Regelui Mihai I, de către Generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru constituțional al României. Prezentat uneori ca un guvern român în
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
în exil, în contextul intrării trupelor sovietice în România, este Mihai Antonescu, ministru al afacerilor străine în perioada războiului. La începutul anului 1943, după înfrângerea de la Stalingrad, Mihai Antonescu întocmise deja o listă de persoane care să se refugieze în occident pentru a continua rezistența împotriva comunismului. Pentru finanțarea acestei rezistențe în exil, în perioada 1943 - 1944, Mihai Antonescu a transferat aproximativ 20 de milioade de franci elvețieni în bănci din Elveția. Administrator al acestui fond a fost numit Vespasian V.
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
să constituie un organ reprezentativ al românilor din afara zonei de influență a Uniunii Sovietice. Fiind vorba despre o activitate în exil, selecționarea persoanelor care participau la discuții se putea face doar din cadrul grupului restrâns de oameni care fie trăiau în occident, fie reușiseră să plece din România. Numeroase personalități politice, a căror contribuție ar fi fost deosebit de utilă, rămăseseră în România și astfel nu puteau participa la organizarea comitetului. Chiar în aceste condiții, din grupul de participanți la discuții făceau parte
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
organizarea tineretului liberal din România unde era considerat marea speranță de viitor a partidului. Mult mai puțin angrenați în discuții erau alți liberali ca Vintilă Brătianu sau George Assan. Din partea Partidului Național Țărănesc majoritatea personalităților care reușiseră se plece în occident și care participau la lucrările de formare a comitetului, dintre care se menționează Augustin Popa, Cornel Bianu și Anton Crihan, erau personalități secundare în cadrul Partidului Național Țărănesc, care vedeau în Comitetul Național mai mult o platformă pentru propria afirmare decât
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
vedeau în Comitetul Național mai mult o platformă pentru propria afirmare decât o organizație în care puteau să aducă o contribuție bazată pe experiența trecută. Din partea Partidului Social Democrat Independent existau puțini participanți la discuții, majoritatea conducătorilor partidului aflați în occident, printre care Eftimie Gherman și Sacha Volman refuzând orice legătură cu celelalte partide. Totuși la tratative au participat câțiva social-democrați, printre care Iancu Zissu, care se prezenta ca delegat al lui Constantin Titel Petrescu. Totuși, poziția lui era slăbită din cauza
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Washington în anii antebelici și amândoi continuaseră să aibe contacte la nivelul ministerelor de externe ale țărilor în care fuseseră acreditați. Gafencu publicase diferite lucrări cu privire la politica externă a țărilor occidentale și era o personalitate recunoscută în cercurile diplomatice din occident. Totuși punctele de vedere ale celor două grupuri de diplomați nu coincideau în întregime. Nici Niculescu-Buzești nici Vișoianu nu aveau experiența unei activității diplomatice în favoarea României duse în afara canalelor diplomatice uzuale fără a avea statutul de reprezentanți diplomatici acreditați. Gafencu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
meritele personale și pe aprecierea de care se bucura în rândurile conaționalilor. În această concepție, activitatea principală a Comitetului ar fi fost să organizeze românii din străinătate. Cea mai mare parte a românilor care reușiseră să fugă din România în occident erau complet lipsiți de mijloace. Susținătorii acestui punct de vedere puteau arăta că se formaseră organizații ale românilor în țările din occidentale căutau să îi ajute, atât prin mijloace materiale, cât și prin sprijin pentru a le ușura găsirea unui
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de reprezentanți, punct de vedere care era combătut atât de Nicolae Rădescu cât și de reprezentanții celorlalte partide, în special cei ai Partidului Național Liberal. Pe de altă parte, dacă comitetul urma să se ocupe și de organizarea românilor din occident, importanța partidelor politice din România era mult diminuată și se ridica problema cooptării unor personalități reprezentative ale exilului românesc, fără apartenență politică, dintre care practic niciunul nu participa la discuții, din moment ce tratativele fuseseră inițiate de Consiliul Partidelor Democratice. Factorul decisiv
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
și că nu are despre ce să dea socoteală cuiva. În memoriile sale, Monica Lovinescu menționează ""...Alexandru Cretzianu, fost politician exilat în Statele Unite, în mâinile căruia aterizase fondul special trimis din țară pentru intelectualii romîni ce se vor refugia în Occident. Cretzianu nu voise să-și cedeze "fondul" nici Regelui, nici Comitetului Național al lui Vișoianu, nici Ligii lui Rădescu. Poziție discutabilă și reputație pe măsură. Din când în când însă, părea a-și aduce aminte de misiunea ce-i fusese
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
așa că a fost nevoită să plece în Elveția, într-un exil autoimpus care va dura mai bine de un deceniu. Revine spectaculos în țara sa și mai ales pe scena modei în 1954, iar modelele Chanel devin foarte populare în Occident și în special în SUA. După moartea celebrei creatoare, pe 10 ianuarie 1971, viitorul companiei era sub semnul întrebării. Designerii Gaston Berthelot și Ramon Esparza, care fuseseră în ultimii ani alături de Coco, au preluat conducerea, fiind urmați de Yvonne Dudel
Chanel () [Corola-website/Science/308921_a_310250]
-
Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult. Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în occident. În sanscrită se numea "nâranga" (probabil de origine darvidică, nu ariană; în tamilă "naru" înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea "naranj" și apoi în sudul Franței, numit "naurange" (pronunțat noránsh) Apoi în engleză și franceză
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
și ei în război cu sultanul. Pe măsură ce lunile treceau, situația devenea din ce în ce mai critică. Constantin a trimis vorbă în Moreea, cerând ca unul dintre frații lui să vină imediat la Constantinopol ca să-l ajute. A sperat că putea trezi acum conștiința Occidentului creștin, prevenindu-i pe conducătorii de acolo că un asediu turcesc asupra Constantinopolului, pe uscat și pe mare, era iminent. În disperarea sa, a oferit noi și neobișnuite stimulente și răsplăți oricui avea să aducă sau să trimită întăriri urgente
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cu un atac din partea tuturor conducătorilor și forțelor creștinătății dacă nu va dărâma fortăreața de la Rumeli Hisar și nu-și va abandona planurile de asediere a Constantinopolului. Scrisoarea lui este elocventă pentru atitudinile ușuratice ale atâtor cruciați de salon din Occident. Sultanul și-a început pregătirile pentru asediul și cucerirea Constantinopolului în iarna anului 1452. Prestigiul lui nu trebuia să aibă de suferit, așa încât trebuia să fie sigur de succes. Prin urmare, a plănuit operațiunea cu mare grijă și fără să
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Române, care în perioada 3 ianuarie - 27 martie 1918 a năvălit ilegal, a cucerit, a dominat și a anexat prin forță militară Republică Democratică Moldoveneasca. Despre această știu și au scris mai mulți istorici și politicieni culți și versați ai Occidentului, inclusiv și din România... Vorbesc documentele de arhivă... Dintr-un raport al generalului român Ion Istrati (nr. 515 din 29 aprilie 1918) aflăm că: - armata română în Basarabia a trimis „în țară (Română) cantități însemnate de alimente ”, - „satele și orașele
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
modelul altor tradiții muzicale); consonanțele pierd numeric în fața disonanțelor. Drept mărturie actuală a procesului în cauză stă așa-numita „muzică contemporană”, foarte pretențioasă cu ascultătorii ei, adesea disonantă și neatrăgătoare la primul nivel de lectură. Situația prezentată este, totuși, tipică Occidentului european; până la formarea „Școlilor naționale” în nordul și estul Europei, lucrurile s-au desfășurat aici într-un regim mai lent. Demarcația muzicii create de popor de tendințele muzicii culte este cu atât mai evidentă. Românii nu resimt influențele culturii vestice
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
muzică ușoară. Explicația vine pe calea unei tradiții a jurnaliștilor și criticilor de muzică, în viziunea cărora nu intră compozitori români mai timpurii decât creatorii primelor romanțe. Un alt aspect al acestei convenții este, însă, recunoașterea unor influențe importante din Occident, foarte pregnante la acea vreme. Mai târziu ele vor porni pe un făgaș propriu, astfel încât influențele timpurii ajung irecognoscibile în deceniile șase-șapte ale secolului XX). Dacă prima „vârstă” a muzicii ușoare românești aduce cu alte creații din vestul Europei, iar
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace pașnice a independenței. Cele trei republici baltice și-au recucerit independența în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut degenera într-un conflict armat în urma căruia cele trei repubici ar fi putut fi eliberate. Această speranța s-a dovedit una falsă, iar
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]