7,411 matches
-
nici un fel de măsuri de pază, se trezește într-o buna zi cu o insurecție civilă și militară. Marinarii de pe vasele de război încep să bombardeze sediul Guvernului; pe străzile Lisabonei se fac baricade; războiul civil începe cu o furie oarbă. Costa, șeful conspirației, se afla la Porto, gata să fugă în cazul când revolta n-ar izbuti. Dar izbutește. La 14 mai 1915 "Republica este a doua oară biruitoare". Generalul Pimenta de Castro, Amiralul Machado dos Santos și alții sunt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scânduri fuseseră aduse din alt loc unde mai fuseseră folosite, pare-se, la Îngrădirea unui circ ambulant. Pe el fuseseră pictate animale, În scop publicitar dar cel care scosese scândurile și apoi le alăturase din nou, trebuie să fi fost orb sau nebun, căci acum gardul Înfățișa doar părți disparate de animale (mai mult, unele din ele erau cu susul În jos) - o coapsă roșiatică, un cap de zebră, un picior de elefant. 4 La nivel fizic, truda mea intensă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
legătură cu mine. Nu mai apăram mingile trase la poartă, ci mai degrabă un secret. Stând cu mâinile Încrucișate, rezemat de stâlpul din stânga al porții, savuram plăcerea de a Închide ochii, ascultând astfel cum Îmi bate inima și simțind burnița oarbă pe față, auzind de departe zgomotele intermitente ale partidei, imaginându-mă o ființă exotică fabuloasă deghizată În fotbalist englez, compunând versuri Într-o limbă pe care nimeni n-o știe despre o țară Îndepărtată pe care nimeni n-o cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așezăm pe o altă bancă de peste alee. „De-acolo n-ai perspectivă bună“, mi-a spus, arătând spre banca mea. M-am dus pe banca aceea, lângă tatăl meu. Odată cu mine s-a așezat, nu departe de noi, un bătrân orb. Și-a pus bastonul lui alb pe genunchi, a scos o muzicuță și a prins să cânte, tărăgănat, molcom, o melodie înceată, duioasă, parcă doar anume pentru veverița care tocmai traversa aleea și care, pentru o clipă, oprită, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea, alor mei, ca o pâclă sufocantă din care mereu pândeau amenințări felurite. Încetul cu încetul, am învățat că rostul tău, viața ta puteau fi schimbate, distruse de un oarecare, pornit cu furie oarbă împotriva ta din cele mai stupide motive. Am învățat să mă feresc de astfel de lovituri neașteptate. Am învățat să fiu prudent, ticăit, mereu la pândă. Oricând dispus la compromisuri spre a-mi apăra pielea. Din păcate, nu eram o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
savurez această amăgitoare victorie asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a izbăvit de teamă, m-a redat vieții, deschizându-mi alte frumuseți și lumea prin care până atunci trecusem și orb fusesem, neștiutor și risipitor. — De ce nu scrieți toate aceste povestiri? mi-a spus bătrânul. Ar putea ieși o carte tare frumoasă. Am râs atunci. — Povestesc pentru că m-ați rugat. Altfel nici nu știam că sunt în mine astfel de povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lume. — Ben e bine. E la un prieten. — Oh, ce bine. Se întoarse și mă privi drept în ochi o secundă, apoi clătină ușor din cap, alungând parcă o insectă deranjantă. Nu, e chiar foarte bine. Nu sunt cu totul oarbă, Sally - îmi dau seama cât sunt de imposibilă. Probabil că ai impresia că nu-mi pasă de absolut nimic. Doar că am... am oprit acea parte din mine care simte diferite lucruri - dacă e deschisă îmi e foarte greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
grotescă de la magazinul din colț. Cred că am tot dreptul să fiu cât de melodramatică vreau, cum zici tu așa de fermecător. Recunosc deschis că încă te iubesc cu disperare, Charlie- Dumnezeu știe de ce -, dar asta nu înseamnă că sunt oarbă și proastă. Încă mai pot vedea cât ești de ticălos. Doar că nu-mi vine să cred - mereu ai fost minunat cu copiii și cu mine, iar acum te comporți absolut ca un străin; nu, mai rău ca un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
departe, iar acum trebuie să suport același lucru și acasă. Până acum câteva săptămâni, eram singura persoană care putea obține astfel de miracole: unde fuseseră toți oamenii ăștia amuzanți și fermecători când avusese într-adevăr nevoie de ei? Stacey e oarbă pentru singurul ei prieten adevărat: singurul care o iubește pentru cum este ea, indiferent de formă. Transformarea ei e remarcabilă: habar n-aveam că o persoană poate slăbi atât de mult, atât de repede. Deja vorbește despre o altă operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la acest episod relatat în povestire, petrecut în copilăria acesteia. Privirea prin gaura cheii ușii bisericii părăsite a satului, ca o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe Emanuel-Dumnezeu, iar Ieremia (31, 21-23) că ea va fi mijlocitoare a intrării Mântuitorului în lume, cum putem spune că ea ar fi fost o femeie ca toate celalte femei? După toate acestea stau și mă gândesc, cine este mai orb? - Crede cum vrei, îmi zise ea. Fiecare are dreptul să creadă cum vrea. - Eu nu cred cum vreau, eu cred cum este drept și pentru că este scris, cum ai zis și tu mai înainte, alb pe negru, clar și înțeles
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intru în combinația asta... Acum e prea tîrziu..." * Florence se înfășură într-un șal apoi își culcă din nou capul pe brațe. Melania Lupu o supraveghea printre gene prefăcîndu-se că doarme. Profesorul, cu brațele moi, atârnând neputincioase pe lângă scaun, privea orb înainte. Ținea gura căscată cu expresia aceea specifică a omului care a încercat o mare surpriză și este incapabil să-și revină. Melania Lupu își strâmbă buzele palide. " Ce imprudență din partea domnului Scarlat să abandoneze arma! Adevărul este că se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi fluieră-vînt! Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Printre alte mici "neglijențe", acest complice voluntar, regizând sinuciderea lui Panaitescu -mă refer la scrisoarea de adio și, în treacăt amintind, putea fi redactată în termeni mai puțin echivoci ― a omis că victima era un dactilograf cu experiență. Folosea metoda oarbă, mai precis bătea cu toate degetele. În consecință, literele din extremitățile claviaturii, atinse cu inelarul sau degetul mic ca ă, ț, ș, p etc. trebuiau să fie mai palide. Spre deosebire de u, z, h sau t lovite de index. Cel care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iară Smeul cel puternic, cât de cât să nu se deie. El tăindu-i o ureche, cade-n foc un strop de sânge (100) Și în noaptea cea adâncă tot jeratecul se stinge Și în negrul întuneric într-o luptă oarbă, crudă, Mâni de fier în piept i-nfige - smeul ostenit asudă, Gîfîe pe cele - opt gâturi, sub genunchi Călin îl ține Și cu sabia-i rătează a lui capete păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a închis frumoasa fată Ca nici-o rază-a lumei să n-o bată. 25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de nume. Dar pe cine - ntreabă, tace, Cui prin minte-i poate trece? Numai cântărețul orb Spune-n treacăt cumcă asta E frumoasa fără corp. El i-a spus că-n vremi denante Auzi duioasă veste, Că-n castel de diamante Cea mai mândră fată este; Ochi de - albastru întuneric, Ce lucesc adânc, chimeric, Ca d-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI 113} Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de-mi plângi de milă, Orb ca visul de copilă; Sunt ca vânt de primăvară, Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la cap Într-un cuib pot să încap, Iar în cuib de turturele Dorm alăturea de ele. Iarna vin gonit de fulgi, Ce m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frâne să mă țină; El nici aci nu mă lasă Tot cu vorbe mă apasă; Nu știu că el tot mă teme Că-l văd că strigă și geme Și de pân vecini mă chiamă - Mă omoară făr-de vreme. 121 Orb am fost eu la vedere Când am fost să-mi iau muiere. Mă bucuram la avere Ș-am luat fără plăcere. Luai strigoaea din lume Să-mi aducă bani cu sume, Să mă fac bogat cu nume. Socru stă să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. Florile triste și turburi se-nălbiră ca mărgăritarul cel strălucit - și din botezul de lacrimi luară numele lăcrămioare. Împărăteasa cea oarbă și albă umblă încet prin straturi și culese în poale o mulțime de lăcrimioare, pe care apoi așternîndu-le lângă baia de aur, făcu un pat de flori. Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă amuțită - de bucurie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de lăcrimioare, pe care apoi așternîndu-le lângă baia de aur, făcu un pat de flori. Atunci intră Făt-Frumos. Ea s-aruncă la gâtul lui, însă amuțită - de bucurie, ea nu putu decât să îndrepte asupră-i ochii săi stinși și orbi, cu care ar fi vrut să-l soarbă în sufletul ei. Apoi ea îl luă de mână și-i arătă baia de lacrimi. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe seninul cel adânc al cerului. În aerul nopții Făt-Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție, omul nu are altă ieșire decât să resuscite în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]