8,628 matches
-
de aceea rănile erau multiple, făcute cu furie. Își Închise ochii și-și imagină scena: Hoitarul inconștient, ucigașul stând În partea stângă a patului, cea mai depărtată de ușă. Înjunghiindu-l rapid, iar și iar. Logan Își deschise ochii și păși Înapoi, simțind o ușoară greață. Era sânge peste tot. Nu doar pe corp și pe pat, ci și pe perete. Își lăsă capul pe spate și văzu pete mici și roșii Împrăștiate și pe plăcile albe ale tavanului. Oricine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scuze, domnule, spuse ea, revenindu-și. Mai avem două casete de la ieșire și-am terminat setul. Logan o introduse pe următoarea În aparat. O intrare laterală a spitalului. Fețe treceau prin fața camerei vorbind și râzând, sau oameni cu capetele plecate, pășind afară, În vântul mușcător. Nimic dubios. Ultima era din zona recepției principale de la Urgențe. Caseta de aici era Înregistrată la viteză normală, gata să surprindă izbucnirile comportamentale antisociale care urmau unei nopți de beție serioasă, devenite mult prea obișnuite,. Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu poți face așa ceva, Îi spuse, strângându-și mai aproape gulerul halatului. Logan clătină din cap și scoase sintr-un buzunar interior o foaie subțire de hârtie. — Ba putem. Dar nu trebuie neapărat. Deschideți. Îi lăsă Înăuntru. Era ca și cum ar fi pășit Într-un cuptor. Micuțul apartament al lui Michelle Henderson era mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am zis: nu-i aici. Veniți mai Încolo. Insch nu putu să Înghită și așa ceva. Îndreptându-se de spate, Își puse pe ușă toată greutatea sa considerabilă și-mpinse. Femeia de cealaltă parte se clătină, dându-se Înapoi, iar el păși peste prag În holul mic. — Nu puteți intra aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se sprijine, iar Martin păși În spatele ei, și duse În jos fierul Într-un arc nimicitor. Se lovi de partea din spate a craniului ei, iar femeia căzu ca un sac plin de cartofi. Watson simți cum i se umflă gâtul. Tremurând, Își strivi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-o pe agenta Watson. Căutați pe fiecare stradă, la fiecare ușă deschisă, orice găsiți! Stătura așa un moment, privind la silueta ghemuită a agentului Simon Rennie de pe podeaua bucătăriei. — Mișcați-vă, zbieră Logan. Aceștia porniră. — Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere. — A Încasat o lovitură urâtă În ceafă. Respiră, dar n-arată prea bine. Logan clătină din cap. — Rămâi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe locul său, căscând fericit, când un bărbat masiv pătrunse prin ușile din față, scuturându-și zăpada de pe haină. Omul era trecut de cincizeci de ani, cu o barbă sculptată atent, acum mai mult de culoarea sării decât a piperului. Păși hotârât spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum mai mult de culoarea sării decât a piperului. Păși hotârât spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky-uri va fi băut ca să-și facă destul curaj să ajungă acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și dacă nu-i nimic dincolo de pervaz? Încearcă. N-are cum să nu fie nimic, dacă deja eu sunt aici. Am stat pe gânduri câteva clipe. Apoi m-am urcat pe pervaz, privind afară la noaptea plină de galaxii. Să pășesc sau nu în afară?... Așa, direct de la geam?... Auzi, i-am zis stelei, dacă o iau în jos mă prinzi tu? E absolut sigur că te prind! În oricare direcție o iei, eu tot aici mă aflu... și te prind
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca să ajungem la un acord. Hai să ne inventăm niște aripi, mi-a propus steaua. Eu îmi aleg niște aripi de cometă, iar tu îți inchipui niște aripi de porumbel. Îți convine? Bine, să zicem..., am acceptat eu și am pășit în afara pervazului. Imediat, la picioarele mele a apărut un pod care se pierdea undeva în nori... Aripile, aripile! mi-a amintit steaua. Am închis ochii pentru o clipă și mi-am închipuit niște aripi imense, albe și luminoase... și în
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă, o ființă transparentă, blândă și strălucitoare, a venit spre mine plutind agale și m-a întâmpinat oarecum cu mirare. Bună ziua, mi-a spus apropiindu-se și glasul ei parcă era o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
înseamnă că ei vor fi în siguranță cu tine. Bine, m-am bucurat eu rezemându-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un miracol să am parte de încrederea necondiționată a vieții pure, sclipind atât de aproape
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cuibul lor parcă uitasem că veneam din alt loc și aveam un drum de urmat, parcă nu exista timp și secundele erau fără șir... am plecat mai departe cu mai multă inocență și entuziasm decât credeam că există. Floarea soarelui Pășind spre zările însorite, aproape de granița distanțelor intersectate cu fluviul ce aducea apă arborelui universal, susurând ritmul vieții, într-un moment de vară intensă, am ajuns dincolo de culmea unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
până unde nu se mai distingea infinitul ramurilor. Am înțeles îndeajuns pentru a face un pas înainte. Și încă unul, avansând în direcția deja pornită. Și apoi încă un pas... și încă, apoi... și încă... Ferestrele multiplicate Podul pe care pășisem părea suspendat printre nori, ca un arc traversând prin cer. La capătul care se zărea undeva în distanță, erau multe colane de marmură, stâlpi împrăștiați din loc în loc. Ajungând mai aproape de pilaștrii de marmură am observat că fiecare susținea câte
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
decât nimic. Ieși pe-aici. Asta e ușa unui labirint. Însă pentru că nimic nu e simplu, nu ai indicatoare acolo. Dacă îți schimbi viziunea, găsești drumul și o să ajungi unde vrei... și unde trebuie. E garanția principală a labirintului. Am pășit prin cadrul ușii, așteptându-mă să întâlnesc întuneric și un tunel încâlcit, însă de la primul pas, peisajul s-a luminat deodată. Am ieșit dincolo de ușă pe platforma înaltă a unei clădiri, un turn sau un munte, nu știam exact, pentru că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Atunci să încercăm fiecare câte o direcție. Eu aleg ușa asta, tu alege ușa care crezi că e mai aproape. Pornim în același timp și primul care găsește drumul vine să-i spună celuilalt. Bine, a acceptat alergătorul și a pășit până în fața altei uși, mai departe de unde mă aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
spună celuilalt. Bine, a acceptat alergătorul și a pășit până în fața altei uși, mai departe de unde mă aflam eu, apucând cadrul desenat în mâini, ca și cum s-ar fi sprijinit de conturul ireal. Numărăm până la trei... Unu, doi, trei... și! Am pășit în același timp dincolo de ușa ireală a etajului... Jumătatea de medalie Imediat ce am ieșit prin ușa ireală, m-am trezit iar față în față cu Libertatea. Era învăluită de o perdea din dantelă fină, încât se zărea doar strălucirea coroanei
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mai avea importanță. Dar poate nu voi ajunge niciodată la infinitul acela... Asta depinde de tine... Și Libertatea a dispărut de-a binelea în spatele perdelei. Am privit spre oceanul nesfârșit și am pus jumătatea de medalie în buzunar. Apoi am pășit prin cadrul ferestrei, care era o altă ușă ireală a labirintului... Am sărit pe nisipul plajei și un val a ajuns la picioarele mele. Viitorul întreg Mergând pe plaja luminată de razele eternului ocean care foșnea cu valurile sale atingând
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
viitorul de prezent... Acesta e viitorul absolut. Acum. De aceea pașii mei apar doar pentru un moment pe nisip? Exact... Existența infinitului la care ajungi nu se află nici în urma ta, nici în fața ta, ci chiar în momentul în care pășești. În clipa aceea, în globul viitorului s-a zărit arborele universal, ramurile sale de lumină parcă depășind sfera de sticlă și iradiind dincolo de stâncile și plaja aparentă, dincolo de oceanul infinit... Am ieșit din pasajul care se iluminase incandescent și am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
comori... sau cine știe ce altceva, oricum, după aspectul construcției de piatră care rămăsese în picioare, fusese un loc foarte important... M-am oprit acolo pentru un moment, însă am auzit foșnind ceva și am constatat că era cineva după poartă. Am pășit dincolo de arc, descoperind o prezență neașteptată. O tânără călătoare, ca o turistă rătăcită pe-acolo din întâmplare, rezemată nonșalant de poartă, cu ochelari de soare și un aparat de fotografiat agățat de gât, aștepta cu mâinile-n buzunare, mestecând gumă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să vii, i-am propus și am lăsat harta acolo. Am decis să pornesc pe scări, să aflu unde duceau, deși nu se vedea încotro se îndreptau, părea un tunel subteran. După un timp în care am coborât la nimereală, pășind pe treptele întunecate, prin tunelul răcoros, scările s-au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se mai vedea nimic, a apărut o rază de lumină incertă, difuză, împrăștiindu-se pe pereți. Apoi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
au terminat și am continuat să merg pe un drum pietruit, prin beznă. Când nu se mai vedea nimic, a apărut o rază de lumină incertă, difuză, împrăștiindu-se pe pereți. Apoi am zărit și ieșirea din tunel. Imediat ce am pășit afară, am recunoscut peisajul. Știam unde eram. Mai fusesem aici. Ajunsesem pe insula Libertății. Nu știam cum, însă eram acolo. Însă, deși aparent mă întorsesem într-un loc foarte cunoscut, ceva nu mai era la fel. Se făcuse frig. Iar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
doi pași; ea lăsă pânza de cort să cadă în spatele lui, apoi i-o luă înainte. Pe când mergea, lăsă tunica subțire să-i alunece de pe umeri, de-a lungul spatelui și șoldurilor late și albe. Haina rămase pe jos. Fata păși peste ea și, în penumbră, se întoarse, goală, și întinse brațele spre el, râzând. Maștera În zilele acelea, copilul îi auzi pe ofițeri spunând că într-un îndepărtat oraș barbar, numit Tomis, un bărbat, un poet care în trecut fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că toate corăbiile trebuiau puse la punct. — Vreau să ajung pe podișul acela, spuse Germanicus, și porni imediat, deși se lăsa amurgul. Cei doi fii mai mari o porniseră pe străduțele din jurul portului. Gajus însă îl urmă pe tatăl său, pășind cu grijă și uitându-se atent în jur; rămășițele acelei tabere, pietre, scânduri, trunchiuri, zăceau încă împrăștiate în iarbă. Germanicus trebuie să fi suferit mult, în taină, din pricina acelui război vechi și blestemat, iar când fiul lui, Gajus, îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
portret al lui, din bazalt negru. Gajus tăcea. Germanicus se feri de privirea lui. Se gândi că nu numai femeia, regina, trăsese după ea, unul după altul, doi bărbați ca Julius Caesar și Marcus Antonius. Mintea lor se schimbase când pășiseră pe corabia aceea, care acum putrezea acolo, pe jumătate scufundată, și se îndreptaseră în susul fluviului. Pe apele acelea, cei doi războinici, a căror violență fusese incoruptibilă până atunci, renunțaseră la impulsurile feroce care îi îndemnau spre noi cuceriri. Gândurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]