7,370 matches
-
deschide spre preocupările literare ale epocii, spre ceea este astăzi cunoscut sub denumirea de "literatura înstrăinaților" (littérature des aliénés), suprarealiștii și îndeosebi Dalí fiind atrași de ideile avansate de tânărul psihiatru (2005e: 207-208). Sincronie paranoică "Nici o noțiune nu este mai paradoxală" decât paranoia (Lacan 1993:16). Dacă în prima jumătate a secolului XX, ea reprezenta un grup important de boli psihice, în a doua jumătate a veacului însă, datorită tendinței de a asimila cazurile de paranoia cu alte categorii, mai ales
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sprijini interpretarea simbolurilor. Totuși, Dalí ține să se detașeze de Freud, insistând că sistemul său interpretativ de "cunoaștere spontană, irațională" nu admite reducția logică, ci doar propune o lectură bazată pe asocieri "delirante", subiectiv-obsesive. În felul acesta, într-un mod paradoxal, interpretul devine de fapt subiectul propriei analizei (Ades 1995: 143-144). Făcând apel la "privirea instinctivă", fertilizată de o "gândire automatică" suprarealistă, Dalí reușește astfel să producă imagini inedite ale lumii. Deși estetica adoptată după acest moment avea să se schimbe
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cărei desen se găsește exact în spatele unei reprezentări anatomice a unui bazin de femeie, a unor vintre maternale, tratate ca obiecte prețioase, aurite, gri-metalice, ornamentate cu arabescuri, cu un punct alb în centru, gol și luminos. Obiectul are o poziție paradoxală în spațiu: pare să plutească în aer, dar și să fie așezat pe un soclu sau pe pământ, pe un covor de apă care, ca o oglindă, reflectă cerul. El aparține în același timp pământului și cerului, ignorând linia orizontului
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a spus de obicei, teatrul, cam schematic și cu o rezolvare unilaterală a conflictului, ci proza care, prin înscenări subtile, desconspiră o adevarată mitologie a prejudecăților, mai degrabă, e drept, cu mijloacele farsei dramatice decât cu cele ale prozei moraliste. Paradoxal este, că, deși Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
Romei, Jupiter Capitolinul. Învățat să trăiască departe de fastul și de discursul triumfalist roman, împăratul părea că lasă în urmă relativ ușor această capitală simbolică (cea administrativă era Milano), precum și "corul" comunității ei. Relația sa cu Roma ne apare astăzi paradoxală: deși refuză șederea permanentă aici, îi oferă totuși sprijinul și o apără, cu toate că îi învinsese împăratul (pe Maxențiu) chiar la porțile ei fluviale; deși renunță la onorurile ei, o copiază întru totul la Constantinopol. Împăratul dorește să beneficieze de civilizația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în prezența obiectului dorit - hímeros (Vernant, Figure 24). La întâlnirea dintre semnificațiile cuvintelor care denumesc, într-un fel sau altul, i-materialul, se specializează un vocabular integrat în practicile funerare, care caută să edifice mnēma, un suport pentru paradoxala înscriere a absenței în prezență (Vernant, Figure 27). El trimite atât la materialitatea statuii sau a bustului de piatră, kolossós, cât și la psychē, imagine fantasmatică a corpului, eídōlon, și ea o phásma, o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
decât cel terestru. În felul acesta, însuși "liberul arbitru" al filosofiei sale este captat de imaginea compensatorie a unei "lumi de dincolo" perfecte (ca mai târziu în creștinism, moștenitor și aici al lui Platon). Mitul lui Er leagă și desparte, paradoxal, cele două lumi, cea antică și cea creștină. Pe de o parte, spre diferență de filosofii care l-au precedat, Platon caută să fixeze în conștiință, așa cum va face și creștinismul, motivația morală pentru alegerea corectă a drumului și implicit
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
valorilor morale și a principiilor etice necesare organizării eficiente și juste a cetății. Or, faptul pare să vină în contradicție, în cazul lui Platon, cu devalorizarea teoretică a imaginii. Din fericire, Aristotel oferă o altă perspectivă. Vom avea astfel situații paradoxale în istoria ulterioară: imaginea persistă și hrănește imaginarul colectiv, chiar dacă ea e contestată teoretic sau chiar renegată de o credință religioasă sau alta, în diferite perioade și comunități iconoclaste europene. Paradoxurile, consideră cercetătorii, se datorează diferențelor dintre interpretările imaginii la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de teorie antică a politicului și altele medievale sau renascentiste, vom continua discuția despre imaginarul creștin occidental, și în legătură cu programele iconografice creștine în care este figurat divinul. I. Imaginea antică a divinului - imaginea filială divină - imaginea basileului Istoria controversată și paradoxală a imaginii aduce în discuție, prin natura lucrurilor, și momentele polemice din evoluția imaginarului puterii. Cel puțin aceasta este teza unuia dintre cei mai cunoscuți cercetători ai domeniului, Gilbert Durand (L'immaginario 9-25). Opiniile lui se întâlnesc cu ale lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu tiparul iconografic bizantin de mai târziu, concentrat asupra căutării formelor adecvate, non-realiste, pentru a (con)figura divinul: "elongația membrelor, frontalizarea volumelor, descărnarea figurilor, hieratismul posturilor etc". (33). Ca și Besançon, Gilbert Durand identifică în contradicțiile din Vechiul Testament cauza situației paradoxale a imaginarului biblic, create de confluența tendințelor iconoclaste și a celor non-iconoclaste: pe de o parte, interdicția imaginilor din a doua Lege a lui Moise (Exodul 22. 4-6), din Levitic (26. I) și Deuteronom (4. 15-20), iar pe de alta
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bizantină amenințată de invazia otomană. Opțiunea fundamentală pentru o credință de tip isihast, profund ortodoxă, implicit non-unionistă (așa cum am amintit, se opunea unirii celor două biserici creștine), pare să fi dus la modificarea atitudinii față de instituția basileică propriu-zisă (întărindu-se, paradoxal, apelul la conținutul ei simbolic), cu toată diferența de prestigiu dintre ea și domnitorii români care o aleseseră drept reper politic și spiritual. Faptul s-a petrecut în ultimul ei secol de existență, chiar atunci când a avut mai multă nevoie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
damnat cel orb. Aceste spectre dispar și eu nu le mai văd, nu mai îmi zăresc viața cum a fost, este sau ar mai putea fi. Pentru o supraclipă, viața mea devine o viditate, iar eu sunt orbul ce privește paradoxal alt orb. Această privire goală eruptă spre o altă privire goală, această deschidere vidată spre altă deschidere întru viditate reprezintă ancorarea conștiinței mele într-un proces dialectic în care mă susbtitui orbului suferind, iar el mi se substituie mie ca
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Te constată și identifică prin limitarea dimensiunii sale de existență la hotarul cu dimensiunea ta de existență. Își cunoaște granițele ființării proprii, asumându-și, deopotrivă, granițele tale de existență, mai precis, recunoscând acea singură graniță ce îl desparte și unește, paradoxal, cu tine. Zidul despărțitor dintre el și tine este, totodată, și zidul comun, unificator dintre el și tine. Martor al călătoriei tale, asemeni unui scriitor al jurnalului acesteia, însoțitorul nu numai confirmă prezența ta pe drum, dar o și validează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
doar un abur negru, un fum al reminescenței, dar și al prevestirilor infernale, un nor încărcat de furtuni ce perforează poteci spre țărmuri demonice. Sub zodia acestui nor malefic, conștiința nocturnă non-religioasă își manifestă, adesea, tensiunile vicierii și idolatriei damnând, paradoxal, Divinitatea în numele distorsionat al acesteia, respingând, din autosuficiența fals-cunoscătoare, credința autentică ce descoperă însoțirea omului de către zeu, refuzând încrederea catarhică în transcendența reală și acceptând, în schimb, aderarea la voluptățile imanentului, aderare ce se petrece sub masca înșelătoare care imită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
funcționează eficient-mașinal, fără situaționarea în problematic, ființa umană nu își mai ridică probleme, ci doar ecuații ce trebuie rezolvate puctual, fără apelul la alt tip de considerente, cum ar fi cele de ordin moral. În mijlocul acestei dinamici în care omul, paradoxal, se sacrifică pe sine, mai precis, jerfește umanismul pentru jubilarea de sine, pentru idolatria propriei surveniri în lume, neașteptat și violent izbucnește o maladie incontrolabilă și devastatoare la nivelul întregii sfere a mapamondului. Desigur, debutul unui astfel de fenomen ar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și experiența acumulată. Prejudecata că autorul livresc trebuie să fie neapărat un umanist face ca Creangă să fie admis cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca locul solitudinii și al melancoliei. Cu Ioan Al. Brătescu-Voinești intră în literatura română o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, meditativi și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie. Lipsa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică a vărsării de sânge (strămoșul a fost hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eliminarea evreilor creștini și refuzul botezului. "Biserica e deschisă tuturor." Deși nu se spune pe față, se subînțelege că un evreu botezat devine român, Nație și Religie fiind noțiuni corelative. Astfel se reeditează teoria "ralierii" a lui Ibrăileanu, cu acest paradoxal rezultat că un alogen ortodox "cu preocupări de Biserică" ajunge a fi mai specific decât un național fără asemenea preocupări. Gândirea a primit de altfel destui evrei raliați, adică ortodoxizanți. Nichifor Crainic și-a constituit și o estetică, curat platonică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
materie sau tehnică nouă descoperită de oameni a fost mai întâi închinată zeilor, folosită în cultul lor, așa cum s-a întâmplat și cu aurul, argintul, bronzul, fierul. Prioritatea acordată spiritualității a fost principalul motor al evoluției umane. Un aspect oarecum paradoxal al ceramicii constă în contrastul dintre fragilitatea vaselor și permanentizarea în timp a materiei din care sunt realizate. Unele obiecte ceramice, aparent numeroase, dar infime în raport cu cele dispărute pe parcursul secolelor și mileniilor, s-au păstrat integral. Cele mai multe au fost sfărâmate
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Amadeus Mozart. în scurt timp începe să compună, dezvoltându-și din ce în ce mai mult cariera în muzică. în anul 1798 apar, însă, primele semne ale scăderii auzului, iar câțiva ani mai târziu devine complet surd. Surditatea nu i-a înterupt creația artistică, paradoxal fiind faptul că operele compuse după ce a rămas surd au avut cel mai mare succes, printre ele aflându se “Variațiile-Diabelli” și Simfonia a IX-a - “Oda bucuriei”. Papa Ioan Paul al II-lea - boala Parkinson. Sam Sullivan, activist în domeniul
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
oficial omogen oneros (în mod singular sau universal, lucrativ sau oneros) onest onest (în mod onest, loial) operativ oportunist optim optimist opțional ordinar (în mod penibil, ca să nu spun ordinar, mod) organic organizat organizat (în mod programatic și organizat) ostentativ paradoxal parșiv particular parțial (în mod cumulativ, integral sau parțial) pașnic penibil penibil (în mod penibil, ca să nu spun ordinar, mod) perfect periculos permanent permanent (în mod ocazional sau permanent) perpetuu perpetuu (în mod exclusiv și perpetuu) perseverent (în mod perseverent
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
simbolurilor și ritualurilor religioase, pe formele de autoritate religioasă pe care religia le conține, pe relația BisericăStat și pe anumite consecințe ale acestei relații. cu toate acestea, așa cum demonstrează chiar sociologii, religia ca obiect de studiu științific are un caracter paradoxal: există și nu există (în sensul că nu poate fi în totalitate cuantificată și cercetată în manieră clară, precisă, obiectivă). În termenii lui Émile Poulat, religia este un „obiect straniu, cu statut incert - mobil și controversat -, care ne scapă încontinuu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pur și simplu pentru că fuseseră dojeniți, sau pentru că cineva "a rîs de ei din pricina corpolenței lor", ori pentru că și-au rupt degetul mare de la mînă. Cînd cauze atît de triviale declanșează reacții atît de severe, o explicație obișnuită a fenomenului paradoxal oferită de știința medicală este, firește, "nebunie temporară" ("temporary insanity") (Mathews 1891: 472). Totuși, "tînjirea după notorietate" se numără printre cauzele mai puțin triviale care pot mîna pe oameni să se sinucidă (la Chatterton această cauză se poate să fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
Omnipotența și măreția clareană se pot decoda ca nemurirea, nemărginirea și înțelepciunea din definiția lui Chatterton. Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate fi un ecou al interogației lui Chatterton: "Cum să venerăm Zeități necunoscute?" În fine, faptul că, paradoxal, Dumnezeul lui Clare rămîne totuși necunoscut, deși cunoscut, poate să însemne că acest Dumnezeu este nemărginit, infinit, oricît de mult l-am cunoaște, nu putem epuiza cunoașterea sa niciodată - și atunci Dumnezeul lui Clare este precum cel recunoscut de Chatterton
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]