8,421 matches
-
septembrie 1898, Storojineț (Bucovina), azi în Ucraina - d. 3 ianuarie 1967, București; numele inițial, Alfred Sperber) a fost un scriitor, publicist și traducător evreu de limba germană și limba idiș din România. Tatăl său era contabil, iar mama profesoară de pian. "Margul" i-a fost pseudonim literar, inspirat de prenumele mamei, "Margula". Școala a urmat-o la Cernăuți și Viena, unde și-a luat bacalaureatul. În 1918 a revenit la Cernăuți pentru a studia dreptul. A renunțat la studiile de drept
Alfred Margul-Sperber () [Corola-website/Science/309295_a_310624]
-
orientală, iar tatăl său - violoncelist și, ocazional, compozitor, atât de muzică arabă, cât și de muzică simfonică occidentală. Atras de muzică din copilărie, la vârsta de patru ani învață să cânte la vioară. La șase ani își manifestă preferința pentru pian. În 1974 pleacă în Franța, pentru a își continua studiile muzicale începute în Liban. Se va stabili în această țară, care îi va acorda cetățenie în 1981. De atunci are dublă cetățenie, franco-libaneză. Din 1967 începe să studieze pianul cu
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
pentru pian. În 1974 pleacă în Franța, pentru a își continua studiile muzicale începute în Liban. Se va stabili în această țară, care îi va acorda cetățenie în 1981. De atunci are dublă cetățenie, franco-libaneză. Din 1967 începe să studieze pianul cu Zvart Sarkissian, pianistă armeană, fostă elevă al lui Marguerite Long și Jacques Février. Stimulat de cei apropiați, care îi apreciază progresele rapide, se va orienta definitiv spre o carieră de pianist. În 1974 acceptă o bursă oferită de Franța
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
de Franța și își va continua studiile la Conservatorul Național de Muzică din Paris, la clasa pianistului și compozitorului Pierre Sancan. Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va absolvi cu patru premii întâi: pentru pian, muzică de cameră, armonie și contrapunct. Debutează într-un concert cu orchestră la vârsta de zece ani. În 1973, celebrul pianist chilian Claudio Arrau, impresionat de interpretarea sa, îi prezice o mare carieră artistică. Cariera sa internațională este propulsată de
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
sale sunt Chopin și Beethoven, pe care îi consideră, după cum spune, drept "yin și yang ai muzicii". Pe lângă activitatea concertistică, din 1983 începe să facă și înregistrări cu prestigioase case de discuri. Printre înregistrările sale se numără integrala operelor pentru pian solo ale lui Frederic Chopin, integrala celor 32 de sonate ale lui Ludwig van Beethoven, lucrările din tinerețe ale lui Serghei Prokofiev și multe altele. Are o bogată discografie și a primit prestigioase premii ale discului, ca recunoaștere a modului
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
abordat creații din opera lui Prokofiev, Beethoven sau Chopin. Cariera sa de interpret este dublată de cariera de compozitor. Creația sa originală este, în mare măsură, de inspirație romantică, cu specific mediteraneean (oriental sau spaniol). Compozițiile sale cuprind lucrări pentru pian solo, lucrări pentru orchestră și muzică de cameră. A compus de asemenea și piese coregrafice pentru operă, pe teme din mitologia europeană. Pe 22 martie 2002, Orchestra Regională din Cannes Provence Alpes Côte d’Azur a interpretat "2 Preludii mistice
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
rămână în Franța. După emigrare și până în decembrie 1989 nu a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română. este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.
Viorica Cortez () [Corola-website/Science/309384_a_310713]
-
ale culturii muzicale vestice, dintre care cele adresate oamenilor lipsiți de pregătire muzicală au mult mai multă trecere (o școală muzicală națională nu exista încă, compozitorii fiind atrași de studiile și practicile din Vest). Pătrunde romanța, ca monodie acompaniată de pian ori chitară, rudă îndepărtată a "lied"-ului. Romanța s-a păstrat până astăzi, dar popularitatea ei a scăzut simțitor în a doua jumătate a secolului XX. Primii compozitori români de romanțe și valsuri (D.G. Florescu, Guilelm Șorban) atestă existența unei
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
muzica de cult creștin contemporan. O mare parte din opera să este inclusă în cărți de cantare creștină și este cântată la diferite ocazii. Când a fost copil a învățat să cânte la câteva instrumente muzicale inclusiv vioară, violoncel și pian. În timpul studenției, la Marburg, a făcut și clase de armonizați și voce. Chiar în 1970 el a fost dirijor de cor de "Jugend-für-Christus" și membru de "Christussänger". În același timp a produs primul lui single - "Meinst du wirklich, es genügt
Manfred Siebald () [Corola-website/Science/309433_a_310762]
-
semnat de compozitorul român Nicolae Kirculescu este scris pentru pian și orchestră și a fost publicat în 1950. Prima audiție a piesei în 1965 este legată de adaptarea unui fragment din finalul lucrării la genericul emisiunii televizate „Teleenciclopedia” (TVR), care își face debutul în același an. Înregistrarea din 1965, rămasă
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
1965 este legată de adaptarea unui fragment din finalul lucrării la genericul emisiunii televizate „Teleenciclopedia” (TVR), care își face debutul în același an. Înregistrarea din 1965, rămasă emblemă a emisiunii, aparține Orchestrei Radiodifuziunii Române, condusă de Iosif Conta; solist la pian este Dan Grigore, pe atunci student. Probabil pornind de la etichetarea eronată a piesei pe discul Electrecord "Așa începe dragostea" (conținând cele mai cunoscute compoziții de Kirculescu), "" este adeseori menționat (greșit) ca parte a celor "Patru studii de concert", o altă
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
pornind de la etichetarea eronată a piesei pe discul Electrecord "Așa începe dragostea" (conținând cele mai cunoscute compoziții de Kirculescu), "" este adeseori menționat (greșit) ca parte a celor "Patru studii de concert", o altă lucrare a compozitorului, de data aceasta pentru pian solo. Alteori, "Momentul muzical" este poreclit „Plutașul de pe Bistrița”. Forma lucrării se constituie într-un dialog de mari proporții între orchestră și instrumentul solist, desfășurat schematic astfel: A-B-C-B. „A” și „C” sunt conduse de orchestră, în vreme ce momentele notate cu „B
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
armonic și melodic, partitura se remarcă prin abundența de modulații intermediare (scriitură de tip romantic), pasaje cromatice, contrastul între porțiuni melodice construite exclusiv din salturi și mers treptat. În memoria publicului a rămas fraza de introducere a secțiunii conduse de pian, construită pe o mișcare de acorduri mai puțin obișnuită (Re major - Miformula 1 major cu sextă mare adăugată ca întârziere a cvintei, ceea ce obligă adoptarea variantei melodice a majorului; cifrajul corespunzător este I-II în Re major, cu al doilea acord
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
Re major, cu al doilea acord drept sextă napolitană). Dacă interpretarea respectă indicațiile de tempo din partitură, durata totală a piesei este de aproximativ 7 minute. Partitura este destinată unei orchestre de 40-50 de instrumentiști, cărora se adaugă solistul la pian. Sunt notate:
Momentul muzical () [Corola-website/Science/310451_a_311780]
-
Salzburg, Austria) a fost un dirijor austriac. Tatăl său era avocat, motiv pentru care și a studiat întâi dreptul, pe care l-a absolvit cu succes în 1919. Cu toate acestea, a abandonat această profesie și a început să studieze pianul și teoria muzicii la Graz, apoi la Conservatorul de la Viena, cu Eusebius Mandyczewski, care făcea parte din cercul de prieteni ai lui Johannes Brahms, și cu Guido Adler. În 1917 a fost angajat repetitor la opera din orașul său natal
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”. Mama, Martha Kosmač, era de origine slovenă, din satul Mojstrana, ducatul Carniola (Krain), Austro-Ungaria, actualmente Slovenia. Karajan a început studiul pianului la 4 ani, a studiat la Conservatorul „Mozarteum” din Salzburg (1916-1926) și a continuat studiile la Academia de Muzică din Viena până în 1929. În anul 1928 a debutat ca dirijor șef al orchestrei din Ulm, Germania, unde a activat până în
Herbert von Karajan () [Corola-website/Science/304955_a_306284]
-
ca dirijor, compoziția fiind o activitate din timpul liber. Totuși, acorda compoziției cât de mult timp putea, rezervând vacanțele de vară pentru perioade de intensă concentrare creativă. În afară de primele sale lucrări, cum ar fi o parte dintr-un cvintet de pian compus în perioada în care era student la Viena, lucările lui Mahler sunt compuse pentru orchestre mari, coruri simfonice și soliști de operă. Majoritatea dintre cele 12 lucrări simfonice ale sale sunt la scară foarte mare, adeseori folosind soliști vocali
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
000 de locuitori, unde Gustav a făcut cunoștință cu muzica prin intermediul melodiilor stradale, de dans și folclorice, precum și prin marșurile trupei militare locale. Toate aceste elemente vor contribui ulterior vocabularului său artistic matur. Când avea patru ani, Mahler a descoperit pianul bunicilor săi și s-a atașat imediat de el. Și-a dezvoltat aptitudinile de interpretare suficient de bine cât să fie considerat un copil-minune local și a dat primul său spectacol public la teatrul din oraș când avea zece ani
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și a fost de acord ca băiatul să încerce pentru un loc la Conservatorul din Viena. Tânărul Mahler a fost audiat de renumitul pianist Julius Epstein și a fost acceptat pentru anul universitar 1875-1876. A înregistrat progrese însemnate în studiul pianului, cu Epstein și a câștigat premii la sfârșitul fiecăruia din primii doi ani. În ultimul an, 1877-1878, s-a concentrat pe compoziție și armonie sub îndrumarea lui Robert Fuchs și Franz Krenn. Puține dintre compozițiile lui Mahler din perioada studenției
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
187,7 a asistat la premiera dezastruoasă a Simfoniei nr. 3 a lui Bruckner, în care compozitorul a fost huiduit și cea mai mare parte a audienței a plecat în timpul concertului. Mahler, împreună cu alți colegi, a realizat o versiune pentru pian a Simfoniei, pe care i-a prezentat-o lui Bruckner. Împreună cu mulți alți studenți la muzică ai generației sale, Mahler a fost vrăjit de Richard Wagner, deși el era mai mult interesat de muzica lui Wagner decât de punerea pe
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
de argint acordată pentru realizări excepționale. S-a înscris apoi la Universitatea din Viena și a urmat cursuri ce reflectau atracția sa crescândă pentru literatură și filozofie. După ce a părăsit Universitatea în 1879, Mahler a câștigat bani ca profesor de pian, a continuat să compună, iar în 1880 a terminat cantata dramatică "Das klagende Lied" („Cântecul de lamentație”). Aceasta, prima sa compoziție importantă, reflectă influențele lui Wagner și Bruckner, dar include multe elemente muzicale pe care muzicologul Deryck Cooke le descrie
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și talentata Simone Simons este lăsată șă-și demonstreze calitățile vocale. Partea proastă este că Mark Jansen are o părere foarte bună despre el și ține să ne-o împărtășească grohăind în disperare pe 70% din album. Vocea feminină, viorile și pianul sunt deseori întrerupte de niște growling vocals executate mediocru. "" În luna aprilie a anului 2008, Epica a început un nou turneu de promovare în America de Nord, cântând alături de formațiile Into Eternity și Symhony X. În concert a cântat în locul Simonei Simons
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
Nicolae Covaci și Florin (Moni) Bordeianu; text Victor Cârcu. Apărută pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969. Înregistrarea a avut loc în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, Dorel Vintilă - baterie, Kamocsa Bela - chitară bas, G. Reininger - pian. Cu aceasta formulă există și un videoclip filmat de TVR în anii '60. Apărută și pe discurile „Remember” (1991) și „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusa de Nicolae Covaci în 1976 cu un text inițial în limba engleză de John Lodge
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
pe albumul „Cantafabule” din 1975 (greșit tipărit „Cantofabule”; reeditat cu numele corect în 1996); înregistrata în componența N. Covaci - solist vocal, chitară solo, double-six, J. Kappl - solist vocal, chitară bas, M. Baniciu - solist vocal, O. Lipan - percuție, G. Reininger - clopote, pian, sintetizator. Compusă de Nicolae Covaci (muzică și text) în 1996; înregistrata în 1996 în componența N. Covaci - solist vocal, chitară solo, J. Kappl - chitară bas, voce; Ovidiu Lipan - baterie; aparută oficial numai pe cea de-a doua ediție a albumului
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
electronică. Compusă în 1968 de Florin Bordeianu și Nicolae Covaci; text Victor Cârcu. A apărut pe discul „Floarea Stîncilor” din 1969; înregistrată în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, G. Reininger - pian, voce, Dorel Vintilă - baterie. Videoclipul este filmat de TVR în anii '60. Aparută și pe discurile „Remember” (1991) și „Vremuri, anii 60...” (1998). Compusă în 2004-2005 de Nicolae Covaci, cu text de Dinu Olărașu. Apărută pe albumul „Baba Novak” (2005
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]