7,756 matches
-
secret, pulsând dintr-o arteră nevăzută, multă iubire. Spun: ce suflet amdiscret! Vara mă prinde-ntr-o văpaie plină de iubire, plămădită-n primăvară. De nu m-ar înțepa-n vis o albină, să mă trezească. Să-i spun ispitei: piară! Toamna, e musai, să fiu pregătită de nuntă. Pâinea se coace deja-n cuptor. Iubirea se servește aburită de -atâta amor. Spun: nu mă lăsa să mor ! Iarna, sentimentul în doi e complet. Sunt ca o floare de gheață în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Vine răspunsul lui.) Sunt aproape de locația unde se țin cursurile de yoga, dar apuc să-i mai scriu unul pentru a-l necăji un pic. De ce, nu ți-ar plăcea? Îmi răspunde nervos: Ești beată? Măi, să fie, i-a pierit simțul umorului, așa că mă văd obligată să clarific lucrurile. Nu. Mă duc la ora de yoga. BINE (răspunde). TE VA CALMA. VORBIM MÂINE. O, litere de tipar! S-a simțit foarte vexat. Mă hotărăsc că trebuie să-l mint, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a mai apucat să mă sune înainte să mă culc, dată fiind și diferența de fus orar. Scuze, scuze, scuze. Șterg tot. Nu mai vreau scuze. Și după ce am șters tot, mă simt liberă. Singură, dar liberă. Înainte să-mi piară vitejia, pun caseta cu Bobby Thunder în video și apăs simultan pe PLAY și DELETE. Sfârșit, șters, terminat. Și, deși tristețea îmi crește insuportabil, gândindu-mă la ce-am pierdut, nu regret nimic. Nici că l-am sunat, nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iubite, casele se înalță ca adăposturi ale iubirii, iar orașul real moare pentru că iubirea și-a pierdut sensul, s-a demonetizat conceptul, Mitică, acum doar se dorește, ceea ce nu-i același lucru. Un oraș lipsit de dragoste e sortit să piară. Știu că acum, când îți scriu, peste umăr sunt privită de înțelepți nevăzuți care probabil îmi judecă gândirea. Poate sunt acuzată, poate achitarea mea va fi întâlnirea cu tine, până atunci sunt condamnată prin trimisul lor special, Mama, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Eram mândru. Atât de mândru și atât de trist. Oare venise mama acasă? Nu se înspăimântase când văzuse că lipsesc? Sau nu se mai întoarse? Dacă eram orfan? Ce gânduri deprimante! Un zâmbet triumfător înflorise pe chipul lui Vladimir, dar pierise atât de repede de pe fața sa albă, încât puteam să jur că nu surâse. Am tot dezbătut problema timpului. Câtă vreme ne-am plimbat pe cărările pline de întuneric ale grădinii și am admirat frumusețea florilor ce în curând nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușilor. Două mii de suflete! Două mii de copii! Patru mii de părinți! Patru mii de suflete vor plânge din cauza mea dacă ceva nu merge bine! Patru mii de oameni se vor întreba de ce a fost necesar ca iubiții lor copii să piară. Ieșiron-ul va avea un doliu monstruos dacă eu greșesc cu ceva. Două mii de suflete depind de mine... Dar cine ar putea să ia viața a două mii de copii? Gardienii. Gardienii... ei mai sunt încă în școală, câțiva, iar un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sunt. Mă ridica. Eu... Eu sunt Corvium! Eu sunt închisoarea Sfetnicilor și jumătatea Eternei! Eu sunt și voi fi cel care va dăinui. Eu sunt cel dintâi și cel din urmă Împărat! Știam cine sunt. Râul dispărea și odată cu el pierea și nebunia. Timpul, văd, a diminuat politețea din firea noastră, a familiei. Poate faptul că ai crescut fără un tată te-a influențat în felul ăsta, spuse zeflemitor. Nu știu când am revenit, căci părea să nu fi plecat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cel ce S-a coborît din cer, adică Fiul omului, care este în cer. 14. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, 15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17. Dumnezeu, în adevăr, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
și Fiul omului, 15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 16. Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. 17. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mîntuită prin El. 18. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Mine. 26. Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. 28. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mîna Mea. 29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat este mai mare decît toți, și nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu. 30. Eu și Tatăl una suntem." 31. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
neamul." 49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu știți nimic; 50. oare nu vă gîndiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?" 51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și noi. 12. Cînd eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13. Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri, pe cînd sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14. Le-am dat Cuvîntul Tău și lumea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată... îmi explica rar preotul, să alegi totdeauna Dragostea (nu Teatrul, cum zice maică-ta), dragostea e totul, ea te face întreg, îl ascultam transpus, ceva misterios făcea să mă gândesc la Muntele Kogaion de lângă casă, ascuns departe, în cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu el, am murit de multe ori, că citeaaam, luam cartea și fugeam sub garduri, să fiu singură, să râd și să plâng fără să mă vadă nimeni, să pot ofta sau să mă bucur cu ăia din cărți, unde pieri?, de ce mai ascunzi cărțile alea?, du-te, maică, de citește în casă, stai pe pat, între perne, îmi zicea maică-ta mare. Seara, când ieșeam dintre scânduri și praf, eram fericită că găsisem în cărți ce mă interesa pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria Națională, scumpirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se iartă în veci. Și am cerut Domnului să mă ajute să nu termin cartea, dacă, scriind-o, îmi pierd sufletul. A fost un alt vis, poate ultimul vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Plouă Stau relaxat pe canapea Și mă gândesc:”Ce repede trece vremea” Sunt nostalgic,ascult ploaia de afară Din când în când mai tuna iară Ce senzație,acum parcă timpul s-a oprit Toate gândurile mi-au pierit Iubesc clipa asta,dar parcă este rece Toate trec,și parcă și iubirea trece Rămân gânduri,regrete Se uită de sentimente.. Toți gândesc lucruri inteligente Dar nu prețuiesc anumite momente Plouă,ador să plouă Pentru fiecare inimă ruptă în două
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93441]
-
Domnul stînd pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stînd la dreapta și la stînga Lui. 19. Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad și să piară acolo?" Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20. Și un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: "Eu îl voi amăgi." Domnul i-a zis: "Cum?" 21. "Voi ieși", a răspuns el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
băgat de seamă! 8. Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom, și priceperea din muntele lui Esau? 9. Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau, să piară în măcel. 10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine, și vei fi nimicit cu desăvîrșire pentru totdeauna. 11. Căci în ziua cînd stăteai în fața lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
de miasme perpetue în apa mlăștinoasă a Bahluiului și în care sunt mai multe mahalale locuite de ovrei. Generalul Kiseleff, cu un mic număr de impiegați, se află în mijlocul unei populații pradă morții, îngrijind-o și mîngîind-o. Orașul era să piară de foame din cauza morții sau a plecării celor ce îi procurau hrana. În mijlocul calamității publice și a consternării generale, când moartea, cu teroarea ei, face mii de victime, e frumos să vezi arătîndu-se un caracter superior! Fiind sfătuit numai de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mînele și capitile în toate părțile bălăbănind, după umbletul nepotrivit. În zilele liniștite, auzirea morței de-abea-ți lasă o impresie tristă, dară să vezi cum duce la groapă sute și mii, să vezi oameni tăvălindu-se în glod, să simți că pier familii întregi și, uitîndu-te împrejuru-ți, să nu mai întîlnești un prieten măcar sau o cunoștință, este peste închipuire de a spune; și ce e mai de jale, poate că astăzi nici nu ne mai aducem aminte de aceste jertfe". Și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tocmai a sosit de la București, la lazaretul de aici, mi-a povestit că, în timpul călătoriei sale, a fost silit să facă numeroase ocoluri, spre a evita apropierea de cadavrele unor persoane care căzuseră moarte în drum. Printre acei care au pierit în acest chip poate fi amintit banul Văcărescu...97. Era în drumul său prin părțile acestea, când surugiul de alături, din cei doi care îi mânau trăsura, a căzut mort de pe calul său; curând după aceea, banul însuși, contaminîndu-se din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
acest flagel, cu intermitențe, din 1831 până în 1837. O însemnare a preotului Sofronie din Densuș pe un ceaslov atestă că, "la 1836, intrând a doa oară colera în Ardeal, în Țara ungurească, așa cu putere, mai ales la orașe au pierit multă lume, că unii din picioare, fiind sănătoși, pica morți, așijderea și pă [la] sate". Altă însemnare de pe un manuscris amintea: "Mult am pătimit în viață de când sânt Apăi las în scris ca să să știe că în anul 1836 în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unii din locuitorii satelor Răpile [Rîpele] și Filipești, îngroziți de boala holerei, s-au arătat cu tânguire că din locuitorii ce se trimit în această pază a hotarelor se îmbolnăvesc de această boală a holerii și din necăutare unii și pier, ... iar pe alții din ei îi lovește pe drum"; de aceea nu puteau fi asigurați pușcași la granița dinspre Transilvania 247. La fel, la 12/24 august, prin raportul nr. 5 715, Isprăvnicia ținutului Botoșani anunța Departamentul Treburilor din Lăuntru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]