60,135 matches
-
un cadru ideatic propriu pentru familia monoparentală. Pentru conservatori, familia este purtătoarea tradițiilor comunității și tocmai de aceea trebuie păstrată în forma de altădată. Familia părintelui singur se află într-o situație de viață denunțată de conservatori. Aceștia ar argumenta, pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica și familia 58 - în favoarea unei familii complete. Din perspectivă conservatoare, politicile de tipul celor afirmative (pentru femei, de pildă), ca și cele ale asistenței față de beneficiari necontribuabili (cum este familia monoparentală, care solicită ajutor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să aprecieze dacă o femeie are disponibilități afective pentru maternitate? Mai ales atunci când, în contextul general, se sugerează că a nu avea instinct matern ar fi ceva nefiresc, chiar nenatural. Ajungem, astfel, într-un tip de etică naturalistă (eticile naturaliste pornesc de la presupunerea că binele poate fi definit cu ajutorul unui obiect natural, existent aici și acum, perspectivă din care maternitatea este asumată naturalității). Erich Fromm arăta că diferența față de iubirea erotică, unde doi oameni care au fost separați devin una, este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
configurează ideea de responsabilitate socială. Oamenii nu sunt indiferenți unii față de alții, ei împărtășesc valori și aspirații comune, sunt responsabili în mod direct nu numai pentru viețile lor, ci și pentru cele ale apropiaților lor. Astfel, își asumă consecințele faptelor pornind de la evidența influenței acestora nu numai asupra propriei lor persoane, ci și asupra familiei lor și a comunității din care fac parte. Printre consecințele așteptate ale responsabilității sociale, Jean Elshtain remarcă protejarea vulnerabilității vieții umane și crearea unei societăți mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de către bărbați 13 are o relevanță politică: Devalorizate în imaginea formată despre ele însele, anxioase și complexate, femeile își întorc fața de la combativitatea socială și politică, se mulțumesc cu locuri de muncă subalterne, acceptă salarii inferioare celor primite de bărbați, pornesc mai puțin decât ei la asaltul cuceririi piramidei sociale, sunt puțin organizate în sindicate, îi respectă mai mult pe bărbați decât pe femei, sunt ocupate mai mult de fizicul lor decât de afacerile publice. Fetișismul frumuseții feminine funcționează ca un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile reproductive ale femeilor ajung să determine legătura dintre copii și mame, în sensul că ele sunt obligate să-și asume răspunderea creșterii copiilor. Această situație pornește de la luarea sub protecție, chiar în proprietate a capacităților de reproducere 38 ale femeilor de către bărbați (Millett, 1971). Starea de fapt este așa de veche și de bine statornicită, încât se remarcă și în situațiile cumva la limită, unde unul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncă parțial; • stabilirea modalităților de acordare a concediului de odihnă, a concediului parental și a concediului familial; • asigurarea individualizării drepturilor. 3. Egalitatea ca includeretc "3. Egalitatea ca includere" Măsurile privind politici ale egalității de șanse pentru familia monoparentală ar putea porni de la acceptarea formelor de existență privată diverse drept comportamente care se desfășoară în parametrii sociali obișnuiți, normali, astfel încât părintele singur (în cele mai multe cazuri, femeile în calitate de părinți singuri) să nu mai fie tratat ca victimă pentru care să fie gândite politici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contemporană, sub aspect principial, se diluează inegalitățile, se acceptă diferențele, crește toleranța față de diversitatea de manifestare. Formele alternative de familie sunt din ce în ce mai larg acceptate, dincolo de barierele conservator patriarhale sau religioase. Problematica egalității șanselor în sfera privată ar putea fi inițiată pornind de la egalitatea sexuală și emoțională în familie. Astfel, ar fi preîntâmpinate abuzurile emoționale sau de altă factură asupra persoanelor din familie (de cele mai multe ori, asupra femeilor și a copiilor), ar putea fi eliminată exploatarea (legată de prestarea muncii domestice, acordarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bâlbâit, reușind totuși să dau cuvintelor mele o Întorsătură pe care am socotit-o galantă. Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu cea a Infantelor. Locul ales pentru capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aș vrea și eu să aflu. Álvaro de la Marca se oprise În fața lui și Îl privea uimit și dezaprobator. Căpitanul se mulțumi să Încline scurt capul Într-un gest afirmativ și Îl auzi pe aristocrat murmurând „Doamne sfinte“ Înainte de a porni să bată iar cămăruța În sus și În jos. În momentul acela englezii erau Îngrijiți În cel mai frumos salon din palat de servitorii contelui, mobilizați În grabă mare. Alatriste, pe când aștepta, auzise mare forfotă prin uși, voci de slugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorbi de prietenie ar fi prea mult pentru a defini relația dintre Guadalmedina și fostul soldat; Însă am putea vorbi de respect reciproc, desigur În cadrul condiției sociale a fiecăruia din ei. Álvaro de la Marca Îl stima sincer pe căpitan; povestea pornea de pe vremea când, În tinerețe, Diego Alatriste servise În Flandra remarcându-se sub flamurile bătrânului conte de Guadalmedina, care și el Îi arătase Încă de pe atunci simpatie și prețuire. Mai târziu, peripețiile războiului Îl aduseseră pe tânărul conte În preajma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e mult mai mult decât capul tău. Oficial, călătoria trebuie să ia sfârșit cu bine, fără incidente, la poarta reședinței ambasadorului englez. Ceea ce vom face chiar acum. Pornise către camera unde i se pregăteau lucrurile, când deodată păru a-și aminti ceva. — Bineînțeles, adăugă, oprindu-se, vor să te vadă Înainte de plecare. Nu știu ce naiba ai făcut și-ai dres, dar după ce le-am povestit cine ești și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
binecuvântările celor două popoare, spaniol și englez. Cam ăsta era În linii mari nervul Întregii povești. După ce, cu eforturi susținute, rezistența inițială a regelui Iacob fusese Înfrântă, acesta le dădu celor doi tineri acordul său și Îi autoriză s-o pornească la drum. La urma urmei, dacă pentru bătrânul rege riscul aventurii urzite de fiul lui era mare - un accident, un eșec, sau un afront spaniol ar fi Însemnat un atentat la onoarea Angliei -, avantajele obținute prin Încheierea ei cu succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața casei căpitanul Alatriste. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu mare iuțeală. Umbra cea mai apropiată ieși din bârlogul ei și o porni spre Diego Alatriste În același timp cu mine. Mi-am ținut răsuflarea pe când făceam unul, doi, trei pași către ea, care nu mă simțise. Exact atunci Dumnezeu s-a gândit la mine și a Îndepărtat un nor; astfel am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Stăteam, practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
despre Scrisoarea pe care mi-a scris-o tata. Vă rog să fiți necruțători! Tot ce este de prisos trebuie să dispară. O carte trebuie, de bună seamă să trateze numai subiectul ei! Dacă opresc dictafonul și pe urmă îl pornesc din nou, se aude un pocnet. Acesta, desigur, nu trebuie să apară în forma scrisă. Vocea mea se modifică de la o zi la alta. Uneori e mai limpede, alteori mai întunecată; în unele zile vorbesc mai grăbit, în altele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cum se numește boala. E incurabilă. Prin urmare, în prima mea zi de școală, în august 1946, stăteam la Norsjövallen, în sala de clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a urcat pe bicicleta lăcuită în albastru, spunând: Transmite-i salutări inginerului silvic! Da, în treacăt fie spus, vi s-a comunicat dumneavoastră, colaboratorilor mei, cum s-a ajuns să încercăm să facem împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră și priveam întreaga zonă: cei șapte kilometri de pantă în care râul Ava și-a săpat valea lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și pe aceasta în viață? m-a întrebat el. Da, am spus. Am întâlnit-o. L-am întrebat de ce venise atâta drum, până sus, în vârful muntelui Ava, chiar până pe muchie, adică la marginea mlaștinii care înconjoară izvorul Oxkall, de unde pornește râul Ava. Biserica are fonduri ca să facă lucruri noi, mi-a spus el. Căutăm în toate direcțiile ce-ar fi de făcut. Uneori mergem chiar și pe jos. Iată, eu s-a nimerit să ajung pe acest munte. Cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cele foarte vechi, care au fost pătate de mucegai și de acizii cu nuanțe brune din hârtie. în adâncul tuturor hărților, sub pământ, ca să zic așa, există totuși îngropate o mulțime de litere și de cifre. Când mă apropii, ele pornesc la atac. Iar eu nu mă pot apăra. La fel e și cu ceasul. Hărțile și ceasurile. Spațiul și timpul. Poate casa se afla deasupra râului Ume. Sau poate era râul Vindel. Ca toți ceilalți din Västerbotten, eu îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
carton presat. Și am fost transportați împreună în camera goală, nepretențioasă, a infirmierei - valizele și cu mine. Pe masa de lângă pat l-am așezat pe Iisus, statueta din tablă făcută la Nürnberg. Din prima seară am și încercat să-l pornesc. Arcul își păstrase forța, încă mai funcționa. Lângă el am pus muzicuța pe care o primisem de la tata. Se oxidase un pic, dar cu ajutorul batistei și al salivei mele acide, am curățat-o până ce a lucit din nou. Am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
este imaginația mea, de la început până la sfârșit. Manfred Marklund este cel mai sincer om pe care îl cunosc. Directorul era cu adevărat îndrăgostit de Iisusul meu de tablă, cel făcut după desenul lui Doré. Când și când răsuceam împreună cheia, pornindu-l. Ce drept au ateii, spunea el, citându-l pe Pascal, să afirme că omul nu poate învia din morți? Ce este mai greu: să dai viață sau să trezești din nou la viață? De fapt, spuneam eu, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri și ezitanți, să ajungem la o existență construită din alte semne, printre care și literele. Dar trebuie să fim conștienți de riscuri. Și cifrele, spunea directorul, pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut fi asemănat cu un pelerinaj. își purtau corturile în spinare, spunea el, urmărind un traseu pe care îl alcătuiseră împreună după decenii de cercetări. Știi tu, a întrebat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Abia se vedea că am muncit ceva. Colecția lui Viktor-Carte era cu adevărat nemăsurată. Atunci am descoperit-o. în vârful unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe cotor și de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică din înalturi m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]