12,874 matches
-
mă susțină, Curtea o roagă pe Nuharoo să „supravegheze comportamentul meu exagerat“. Mă întreb dacă Su Shun se află în spatele acestei cereri. Acum, Tung Chih nu mai are nici o problemă să-mi răspundă de față cu eunucii și servitoarele. E priceput la cuvinte. Uneori vorbește foarte sofisticat pentru un copil de cinci ani. Zice: „Ce josnic din partea ta să-mi negi firea!“ sau „Sunt un animal înzestrat!“, ori „E o greșeală că mă pui la culcare ca să te joci tu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până acum, nimeni nu a ridicat vreodată vocea la el. A făcut întotdeauna cum a vrut, și i s-a făcut pe plac, indiferent cât de înjositor putea fi pentru alții. Sunt hotărâtă să continui: — Ascultă cu atenție și o să pricepi. Tigrul este spiritul animalelor, țestoasa este spiritul cochiliilor, iar pheonixul este o pasăre care este capabilă să renască din propia-i cenușă... Tung Chih începe să mă urmărească, încet și cu eforturi dureroase. La ușa magaziei se aude un ciocănit puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
propune să faci din el niște nuvele. Ar avea mare succes și ai fi perfect pe linia întîlnirii din pământuri, dar cu un registru mai bogat și mai profund... " O să găsesc oare altul mai bun ca ăsta care să se priceapă la literatură?" m-am întrebat eu, trecând fără să fi înregistrat prea bine peste prima parte a spuselor lui. Fiindcă a doua mă interesa. ― De ce crezi dumneata că romanul meu nu ține ca roman și îmi propui să fac din
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
intuiție pedagogică. Ce i-o fi spus, că bătrânul învățător din fața mea, pe atunci în plină putere, a intrat în clasă și l-a bătut pe băiat cu pumnii și picioarele ca pe hoții de cai. Mă întreb cum se pricep englejii să transforme aceste amintiri despre dascălii care i-au bătut odinioară în încîntătoare și pline de umor revederi. Pesemne că elevii nu păcătuiesc în fața lor prin lăudăroșenie și învățătorii lor prin nepregătire. Or fi având alte cusururi sau poate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sânt eu în stare, așa ca el, să nu-mi pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sânt un copil, puțini sânt cei care cu adevărat se pricep să le facă față. Și atunci? ― Și ce vreai tu acum de la mine? ― Te întreb. Știi?! ― Ce să știu? ― Cum ce să știi? Pai despre ce vorbim noi aicea? Știi tu carte? Am tăcut. Cum puteam să-i alung îndoielile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
liceul "Mihai Viteazul". I-am scris mai pe urmă din dorința de a avea un mentor, dar în afară de muieri și de astfel de aranjamente pe care le făcea folosindu-se de informații de la minister, cum îmi făcuse mie, nu se pricepea la nimic. Era însă un om inimos și dacă n-ar fi avut reaua inspirație să se bage în politică, fanatizat de idei care în fond îi erau străine, nu și-ar fi pierdut cârma după război și ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă că-l băga întro schemă la modă în literatură. Ficțiunea înfățișa un personaj nu tocmai dumerit, dar guraliv, și care, aprobînd politica zilei, devenea în felul acesta fericit. Aparențele chiar arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității. Din cînd în cînd trupul îi era străbătut de un fior. Își agăță rochița în calorifer și-o clipă i se dezveli genunchiul. Am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trebui totuși ca realitatea să fie strecurată în adevărurile noastre. - Poate că înțeleg. Dar pentru ca adevărul să fie realitate, cum explicați încremenirea pe care o demonstrează acest salonaș? Goilav începu să rîdă. Sesizase la mine un început de maliție. - Am priceput, continuai eu, că salonașul e o realitate. Nu încape îndoială. Înseamnă asta că încremenirea clipei pe care el o reprezintă ar trebui s-o iau drept adevăr? - Dragul meu, în asta ar putea fi o taină care mă preocupă mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
o salcie plîngătoare care mîngîie bustul eroului ce, visînd, pornise toate acestea la drum. Dacă îl voi scrie, cred că lui Popescu o să-i placă romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre ce-i vorba într-al meu: pe o foaie ruptă din maculator, au mîzgălit tot felul de linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pregătea de școală, cîntînd vîrtos. Foaie verde foi de nuc, iaca eu mă duc, i-ha! Volentem ducunt fata, nolentem trahunt. Dobrina se bucura de toată atenția tovarășilor care veneau de la raion pentru munca de lămurire. Ca să arate că au priceput comandamentul vremii, țăranii trebuiau să-și unească pămînturile într un singur trup. Numai astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Markos. Încredințat că argumentele sale vor deschide mintea țăranului, nu obosea să zugrăvească idilicul tablou al celor cu pămînturi la un loc, bucurîndu se de toate iar, pe deasupra, de difuzor și bec. Ca zilieri pe pămîntul lor, oamenii nu puteau pricepe bunăstarea. Bec și difuzor, asta nu-i interesa. Slavă Domnului, au trăit pînă acuma fără ele. Calitatea mea de salariat mă vărsa într-o echipă de lămurire. După un plan bine chibzuit, am fost dat pe mîna lui bădia Nică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu ce a înveselit lumea; rîdea și dînsul de rîsul celorlalți. Obișnuia să tutuiască pe șefi și să le dea sfaturi. Din încîlceala frazelor ce le scotea pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Eu nu-l am decît pe cel al iepurelui. Bătrînul zicea că pe omul fără apărare violența îl învață să mintă. Cînd se apropie de culcuș, iepurele face „minciuni”, adică lasă urme false. Neputința naște supuși sau mincinoși. Caut să pricep sensul vieții mele și simt că-mi crapă capul. Ce vreau eu în definitiv? Dar nu asta e problema. Care va fi sfârșitul? În odaie e frig și, după o vreme petrecută la masa de scris, trebuie să mă vîr
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vreun Dumnezeu ori sfânt să aibă legătură cu treaba asta. Totul era așa de clar, datorită talentului meu didactic și științei pedagogice pe care le-am acumulat și cultivat Într-o viață, Încât și un copil de grădiniță ar fi priceput Întocmai ceea ce voisem eu să arăt. M-am oprit, m-am șters frumos de sudoare cu o batistă și m-am uitat jos, către sală. Oamenii tăceau, așezați cu mâinile În poală, Îmbrăcați În țoale de duminică, și se uitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
veni să ne trimiți căruța cu draci? Și să oprești lumea-n loc?” Însă acum Enin cel tânăr nu-și putea urma răzvrătirea. Își ținea sufletul tremurător În palme și se străduia să-l curețe de praf și de gozuri. Pricepu că nu Îi era dat să meargă cât ar fi vrut de departe, așa cum l-ar fi Îndemnat răscoala de dinăuntru. Se ridică Încet, cu grijă, Își vârî sufletul În sân și se Îndreptă către sat. După ceva timp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
elastic, Începând de la cinci lei. Dacă dădeai Încă cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru copiii de grădiniță. Cunoscătorii Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și Împodobea, astfel, de-ți tăia răsuflarea, mânerele crăcanelor. Îl Învățase și pe frate-său mai mic, Onel, să sucească firele de cablu subțire furate de la electricienii IAS-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de Învățământ. La orele regulate de curs mulți dintre voi stați - În cazul fericit În care nu-l deranjați pe profesor - ca boii și vacile la staul: cu capu-ntre urechi și mințile goale de orice gând. Ce-ați putea voi pricepe din tabelul lui Mendeleev, din aria laterală a unei piramide, din fotosinteză, din subordonata subiectivă, din mai-mult-ca-perfectul verbelor franțuzești ori din organizarea socială a perioadei sclavagiste? Nimic! Și nici nu vă chinuie neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Întorceau cu buzunarele și căptușelile hainelor pline de caiele. Pleacă și Hristu să facă afaceri. Intră În magazinul cu fierătănii. Nu știa nici o boabă bulgărește. Vânzătorul Îl aștepta zâmbitor, Îmbrăcat În halat albastru. Cum să-l facă Hristu să priceapă că vrea să cumpere caiele? Mai Întâi s-a făcut că bate cu ciocanul un cui. Ăla părea că Înțelege, dar Hristu i-a zis din gesturi: „Stai, că n-am terminat!”. S-a pus În patru labe și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am terminat!”. S-a pus În patru labe și a azvârlit din picioarele din spate ca un cal, În timp ce din gură scotea: mi-ho-ho! mi-ho-ho! Pe urmă s-a ridicat și a făcut din nou mișcarea cu bătutul cuiului. Ar fi priceput până și un bou. Înțelesese și vânzătorul, care i-a răspuns limpede În limba noastră: „Nu avem pentru cai; numai pentru măgari, adică i-ha! i-ha!”. S-au tăvălit pe jos de râs toți clienții, că toți erau de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încurcați. Știau că Lică nu mai avea mamă, așa că nu le făcea nimenea pâine. Tată-său nu se Însurase din nou și trebile casei căzuseră În spinarea lui Lică, el fiind cel mai mare dintre cei patru frați. Nu se pricepea Încă să coacă pâine, dar mămăligă știa. Făcându-se că nu bagă de seamă stânjeneala celor doi, râse ca și cum ar fi pregătit o șotie cuiva și ar fi așteptat cu nerăbdare să vadă ce urma să se Întâmple: „I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând unul de altul aracii. Încet-Încet, pentru că era singurul care se pricepea la gătit, Lică Îi luă locul Scurtului și Începu să dea ordine. Îi trimise pe cei doi veri după lemne. Își mutaseră tabăra lângă Gropan, că acolo găsiseră niște buturugi putrede, numai bune de ars. Gropanul era adânc, făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văzuse nimeni pe Îngerul năuc, dar erau cu toții Încredințați că lucrurile stăteau cum Își Închipuiau ei. Tușa ciopli În pâine un stâlp de lemn din care, ca niște frunze, ieșeau pene. Cei care nu știau despre ce era vorba nu pricepură nimic. Dar aproape nimeni nu Înțelese povestea de pe un Plocon de câțiva ani mai târziu. Curtea Tușii se Învecina cu cea năpădită de bălării a unui Învățător leneș, vorbăreț, iscoditor ca o babă și care făcea stihuri pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se vede?” „Ho, mă, ce sari așa? Am zis și eu, ce, n-am voie? Nu-ți spusei că e frumos până peste poate?” Pe urmă și-a dat cu părerea Dagdelinis, ca unul ce făcea parte dintr-o nație pricepută În ale artei. Grecul a fost foarte diplomat și a lăudat trăsăturile de toată fala ale cântăreței la microfon. În felul ăsta aducea un omagiu subtil gazdei - fie-mea, auzi prostie! -, dar și găzdoiului, care pusese mâna pe o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prindă pe vreunul În ascuțișul cuvintelor și să-și bată joc de el. Erau răi ca niște draci și limbile lor Împroșcau venin și pucioasă. Trudise Îndelung ca să-și stăpânească graiul de acasă și să-l Înlocuiască, atât cât se pricepuse, cu cel de la câmpie. Căci, auzindu-i spusa molcomă, melodioasă și cu moliciuni ce lungeau cuvântul, se apucaseră să-l maimuțărească. La Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]