6,880 matches
-
dincolo de asimilarea limbii străine, noul orizont de așteptare al noului destinatar făcea necesare strategii specifice cu eficacitate estetică”. De aceea, susține autoarea, există corelații Între statutul de exilat și genul literar abordat, primele Încercări În limba de exil aparținînd genului publicistic, eseului, criticii literare și, mai rar, povestirii, Însă Între acest statut și temele abordate nu poate fi făcută o corelație similară. În final, părerea autoarei este că Între literatura din România și cea din exil a existat permanent o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exilații le-au inițiat au avut efecte benefice asupra Întăririi solidarității de grup și pentru menținerea unui dialog În limba română. Imposibilitatea prezenței exilaților În mass-media occidentale s-a datorat deopotrivă lipsei de mijloace financiare menite să susțină o campanie publicistică, dinamicii interne a exilului, mediului intelectual dominat de stînga și, nu În ultimul rînd, talentului individual. Intelectualii români din exil se considerau „angajați” misiunii lor ca fiind singurii În măsură să lupte Împotriva comunismului. Dacă la Început exilații au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a unor tinere companii teatrale de avangardă. Concomitent Începe Însă să-și definească din ce În ce mai clar rostul pe lume, dedicîndu-se promovării culturii românești În străinătate pentru a determina schimbarea regimului politic din România. Astfel, s-a angajat Într-o intensă activitate publicistică În reviste precum East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Témoignages sau În publicații ale exilaților români cum ar fi Luceafărul, Caete de Dor, Ființa Românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora. De asemenea, Monica Lovinescu - folosind pseudonimele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
completă a imaginilor ce denaturează o spiritualitate autentică În favoarea unui folclor de almanah popular” (p. 225). Cea de-a treia temă majoră a articolelor care alcătuiesc volumul Monicăi Lovinescu se referă la scena culturală franceză, surprinzînd de cele mai multe ori evenimentele publicistice care marcau Într-un fel sau altul fie momentul desolidarizării unor intelectuali de ideologia comunistă, fie mărturiile venite dinspre blocul comunist. După cum se știe, conformismul stîngist domina În Franța În perioada aflată În atenția autoarei. Cu toate acestea, au existat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Romanian-American Heritage Center, din Jackson, Michigan, și editor al revistei Information Bulletin, publicată de această prestigioasă instituție a entității române translatantice. Înainte de a se afirma ca specialist În domeniul investigării trecutului românilor americani, Alexandru Nemoianu a desfășurat o bogată activitate publicistică, el colaborînd la cunoscute reviste și ziare din Statele Unite, Canada și România, dintre care amintim: America, Origini, Meridianul românesc, dar și Convorbiri literare, Altarul Banatului, Tribuna, Cronica, Orizont etc. Cea mai mare parte a acestor intervenții a fost dedicată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românesc este o combinație Între un pasional manifest contemporan și un studiu detașat, după cum cere rigida regulă academică. Această notă de avertizare nu este menită a știrbi din bucuria unei noi și importante publicații despre București, ci a fixa evenimentul publicistic Într-un context specific, nu lipsit de valoare și importanță. După cum spune Într-o recenzie Șerban Cantacuzino care semnează introducerea cărții, „România astăzi se luptă din nou să capete un loc printre democrațiile europene și această carte se constituie ca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin teritoriul aflat sub administrație otomană; atent la trăsăturile specific orientale, el semnalează cu entuziasm prezența elementului românesc. O ilustrație bogată, variată, cu gravuri de cea mai bună calitate se adaugă articolelor, făcând din I. o publicație de bun nivel publicistic și literar. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
în orașul natal, se înscrie la Facultatea de Științe Juridice din Budapesta, pe care nu a absolvit-o. Lucrează ca ziarist la Pécs și Szeged, apoi se stabilește la Arad. În perioada interbelică colaborează la mai multe periodice transilvănene cu publicistică, nuvele și poezii. Din scrisul lui F. au rezistat timpului doar traducerile. Sub titlul Szerelmes kert [Grădina iubirilor] a publicat în 1924 o antologie din poezia românească modernă, tălmăcind din lirica lui Dimitrie Anghel, Tudor Arghezi, G. Bacovia, Demostene Botez
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286976_a_288305]
-
a introduce soluții artistice proaspete este proprie și romanelor Cântecul își face cale (1961), unde, în dorința de a evita discursivitatea, autoarea imprimă discursului epic un elan romantic, și Cumpăna (1970). Romanul Vârsta de argint (1979) coboară până la nivelul unei publicistici fade. Opera cea mai izbutită e romanul Recviem pentru Maria (1986), în care, bazându-se pe date arhivistice și pe amintirile contemporanilor, pe intuiție și invenție, pe real și convențional, prozatoarea reconstituie destinul cântăreței de operă Maria Cebotari. M. și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
amintirile contemporanilor, pe intuiție și invenție, pe real și convențional, prozatoarea reconstituie destinul cântăreței de operă Maria Cebotari. M. și-a exersat cu succes pana și în domeniul literaturii pentru copii: Prietenii mei (1959), Revedere (1964), Flori de dumitriță (1967). Publicistica și-a adunat-o în volumul Pașii vremii (1975). SCRIERI: Meleag nesupus, Chișinău, 1956; Prietenii mei, Chișinău, 1959; Cântecul își face cale, Chișinău, 1961; Zi de vară până-n seară, Chișinău, 1962; Revedere, Chișinău, 1964; Zile de arșiță, Chișinău, 1966; Taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287970_a_289299]
-
vechii capitale moldovenești din vremurile apuse”. Rubrici: „Verzi și uscate”, „Propuneri și dorințe”, „Cronică”, „Ziaristice”, „Redacționale-administrative”, „Cronică literară și teatrală”. Semnează versuri D. Pânzaru, Aurel Cerna, Ion Covrig, Sorel Avramescu, E. Ar. Zaharia, N. Tăutu, Aurelian Tudor (Aurel Fediuc), iar publicistica, D. Pânzaru, Niculai Roșca, Leca Morariu, Traian Chelariu, Octavian Olinici ș.a. Traian Suhan propune medalionul Carmen Sylva, V. Blănaru se îngrijește de publicarea unor maxime și cugetări, iar A. Frunză, D. Crăescu și Elenă Cosma scriu cimilituri și epigrame. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
cu literatură beletristică și științifică, urmărea a „ațâța gustul pentru lectură” al tinerimii studioase și al locuitorilor orașului. Cabinetul de lectură făcuse abonamente la numeroase periodice de limbă română, dar și în alte limbi. Luna februarie 1869 marchează debutul activității publicistice a societății. Acum se tipărește „Speranța”, periodic apărut, cu o întrerupere de un an, până în iunie 1872. Mitropolitul Andrei Șaguna afirmă că revista „lețește cunoștințele temeinice, din care [...] cărturarii noștri pot înavuți științele [...] școlare și cele istorice”. Din august 1872
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289752_a_291081]
-
își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind totodată și pe redactori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
facultate, fără a le finaliza. În 1995, a lucrat ca secretar literar la Teatrul Mic din București, iar din 1996, ca editor la Mediavision, Casa de producție a PRO TV. Este unul dintre membrii fondatori ai cenaclurilor „Central”, respectiv „Litere”. Debutează publicistic în revista „Contrapunct” (1992) și editorial în Tablou de familie, care a primit Premiul revistei „Tomis” pentru cel mai bun volum colectiv de poezie din anul 1995. Prima carte personală este Bucla, publicată în 1999, care a obținut Premiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
, revistă apărută la Sighetu Marmației, lunar, din mai 1926 până în iulie 1929, sub redacția lui Vasile Terente. Articolul-program, semnat de redactor, anunță doar noua prezență în peisajul publicistic, în timp ce în Renașterea unei categorii etico-sociale: idealismul (2-3/1926), Marin Dragnea circumscrie mult mai precis idealurile revistei: „Din punct de vedere literar vom merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci noi luăm de model în avântul nostru cărturăresc pe Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
fi dat expresie deplină (Însemnări despre poezie, Lumina ce nu se stinge, Despre folclor și însemnătatea lui, Literatură și spirit autohton). A fost un susținător al „localismului creator” și pleda pentru dinamizarea energiilor provinciei. De unde aspectul de cronică regională din publicistica sa (Figuri bănățene, Contribuții la istoria literaturii bănățene, Lugojul și Universitatea Banatului), folosirea, în linia satirică a lui Victor Vlad Delamarina ori pentru culoare, a graiului bănățean în poezie (Prăstă deal la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
în 1880, Constantin Dobrogeanu-Gherea îl însărcinează cu secretariatul revistei „România viitoare”, din care ar fi apărut un singur număr, în decembrie același an. Adevăratul debut ziaristic și-l face însă la „Telegraful” lui I. C. Fundescu, cotidian liberal de bună ținută publicistică, în septembrie 1881, când inaugurează aici o rubrică săptămânală, „Cronica”, semnată cu pseudonimul Bacon. A desfășurat, în continuare, fără întrerupere, vreme de 54 de ani (un adevărat record în ziaristica românească), o foarte rodnică activitate gazetărească, concretizată în mii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
manifestat în literatură - cu totul sporadic - de foarte tânăr; a debutat în „Femeia română”, revista Mariei Flechtenmacher, în octombrie 1878, cu poezii sentimental-declamatoare, lipsite de har, în stilul dulceag-lăcrimos al epocii. Ceva mai inspirat s-a dovedit a fi în publicistica umoristică, revista antibrătienistă „Ghiță Berbecu” (1887-1889), la care a scris, nefiind lipsită de haz. I s-a jucat, la Teatrul Național din București, la începutul anului 1889, „comedia originală în trei acte” Petecul lui Berechet. Dar B. rămâne în istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
ales secretar și, pentru un răstimp, în 1906, președinte al Societății Academice „România jună”. Debutase încă din 1903, în revista „Luceafărul”, care apărea la Budapesta, cu o povestire, continuând să publice proză, versuri și mai ales comentarii de literatură și publicistică socială în numeroase gazete sau reviste. Din 1911 intră în ziaristică, angajându-se la cotidianul „Românul” din Arad. Un an mai târziu este chemat la Brașov și numit secretar literar, stipendiat al Societății pentru Fond de Teatru Român; în această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
simpli. Este o „proză țărănească”, în continuarea liniei curentului poporan de la „Tribuna” lui Ioan Slavici, dar și cu influențe dinspre poporanismul „Vieții românești”. Încă de luat în seamă și astăzi sunt paginile memorialistice, cele mai multe răspândite prin periodice, și substanțiala contribuție publicistică. Risipindu-se într-o febrilă prestație de activism social și cultural, P.-P. și-a neglijat tocmai ceea ce pare a fi fost adevărata sa vocație. El se dovedește un lector nu doar comprehensiv, ci și bine orientat în actualitatea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
de arte plastice la Cluj și la București, aici devenind apoi student la Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează în 1929, cu poezia Iubire, semnată Emil Soare, la „Povestea”, „foaie de expoziție literară în versuri” din Predeal-Sărari. Își continuă activitatea publicistică la „Gazeta învățătorilor prahoveni” din Ploiești (1930). Ulterior colaborează la numeroase publicații, majoritatea de stânga, fiind și redactor la „Cuvântul liber” (1933-1936), secretar de redacție la „Era nouă” (1936), redactor la ziarul „Timpul” (1936-1938), unde conduce pagina de literatură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
respirația cu mirosul de închis și de praf... Puteam oare să bănuim măcar că, printre ziarele vechi, printre scrisorile ce purtau date inimaginabile, bunica avea să găsească pentru noi fotografia celor trei deputați din barcă? Vincent îi transmisese Charlottei gustul crochiurilor publicistice și o îndemnase să le colecționeze decupând din ziare acele reflexe efemere ale realității. Cu timpul, credea el probabil, aveau să capete cu totul alt relief, ca obiectele de argint colorate de patina veacurilor. Într-una din serile de vară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
BANATUL, revistă culturală apărută la Timișoara în 1994. Redactor: Adrian Dinu Rachieru. Publicația reia programul revistei „Banatul” din 1926-1930, în sensul promovării tradiției culturale și publicistice locale, dincolo, însă, de un provincialism îngust, tradiție căreia caută să-i păstreze specificul. În acest sens, sunt publicate cele mai importante studii despre Banat și mentalitatea bănățeană apărute între cele două războaie mondiale în presa vremii, în special în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285597_a_286926]
-
semnificațiile scrierilor lui Mihai Eminescu. Concepută înainte de predarea de către Titu Maiorescu a manuscriselor eminesciene la Biblioteca Academiei Române, lucrarea sa de doctorat ia în discuție doar textele publicate în timpul vieții și în primul deceniu de după moartea poetului. Sunt prezentate în special publicistica politică, pe baza articolelor din „Curierul de Iași” și „Timpul”, polemicile critico-filosofice, articolele teoretice asupra teatrului și literaturii populare, iar din proza artistică sunt analizate doar nuvelele Sărmanul Dionis, Cezara, poveștile Făt-Frumos din lacrimă, Borta vântului și „micile povestiri” La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
și dramatizări pentru teatrul radiofonic prin adaptarea unor opere de García Lorca, Buero Vallejo, Ben Jonson, Marivaux, Bernard Shaw, Dickens, Conan Doyle ș.a. Cărțile sale pentru cei mici - Pățania pițigoiului (1954), Corabia tainelor (1963) ș.a. - se adaugă unei susținute activități publicistice. SCRIERI: Pățania pițigoiului, București, 1954; Basmele isteților, București, 1957; Zidul nepieritor al lui Ticatlún, București, 1962; Corabia tainelor, București, 1963; Mocasinii fermecați, București, 1968; Legendele munților, București, 1980. Traduceri: Hans Fallada, Banii nu fac nici două parale, București, 1942 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]