7,950 matches
-
se întoarce cu mâini de aur, cea șchioapă se întoarce cu piciorul la loc, iar cea oarbă, cu ochii. Creciun văzând stelele pe cer, luceafărul de miezul nopții, luceafărul de dimineață, apoi zorile de ziuă, ziua și pe urmă soarele răsărind, recunoaște puterea lui Dumnezeu. Într-o legendă, Domnul Christos născut prin creștet. Mâinile de aur, se spune că Dracul a creat împreună cu Dumnezeu lumea și pământul, dar nu se puteau pune de acord a cui să fie lumea. Dumnezeu propune
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
repede; narațiunea consemnează și reacția unei instituții neoficiale, gura satului: "[...] se vedea ea că trage-a mare, zice preoteasa; unde-o vedeai să umble pe linie, să s-adune cu alte surate ori să vie la horă![...] zi noroc, taică! răsărea Zinca de la argea, (invidioasă), vorba aia, mai mult tofoloagele/ își găsesc noroacele." Copila, deșteaptă, "cum îi dedese soarta să fie", ajunge în trei luni de zile să se poarte de "parcă ai fi jurat cu mâna-n foc că fată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
face parte din zestrea intelectuală nu numai a oamenilor culți, dar a oricărui om cu carte, adică a unui om deprins cu oarecare disciplină a gândirii. Contopirea și colaborarea experienței și matematicilor constituie substratul gândirii moderne. Din această contopire a răsărit cu succes știința naturii din care, apoi, se inspiră toți filosofii moderni. Critica raționalismului matematic s-a făcut istoricește de un al doilea mare curent al filosofiei moderne, anume de empirismul englez: John Locke și David Hume sunt reprezentanții lui
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare soarele 141. (204) Miroase unde i se pare că ar putea găsi ceva de mâncare. (205) Gustă când ți se face foame! Dezambiguizarea sensurilor se poate face contextual: în exemplul (200), se poate exprima percepția auditivă (Ascultă pe cine vrei
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
lui - noapte întunecată și zăvorâtă, pe care spiritul o iscă spre a se pierde în ea. Dacă trebuie să întâlnească noaptea, să fie mai curând acea noapte a disperării care rămâne lucidă, noapte polară, veghe a minții, în care va răsări poate lumina albă și intactă care desenează fiecare obiect la flacăra inteligenței. Pe această treaptă, echivalența se întâlnește cu înțelegerea pasionată. Atunci problema de a judeca saltul existențial nici nu se mai pune. El își reia locul în fresca seculară
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să ia hotărârea de a-și continua ori nu studiile (Ion Burduf, 1925) sau tineri care pun mai presus de orice interesul național, jertfindu-și viața pentru Unire (Fata din Ardeal, 1926). Cu vizibilă tentă autobiografică, romanul Din stejar, stejar răsare... (1935) are în centrul acțiunii urmările primului război mondial în existența simplă și lipsită de spectaculos a unei familii de țărani olteni harnici și respectați, puși de autor în situația neverosimilă de a se transforma peste noapte în personaje eroice
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
București, 1923; Regina Maria, Deva, 1923; Cosașii, Orăștie, 1924; Ion Burduf, Arad, 1925; Aurul patriei, Oradea, 1926; Fata din Ardeal, Arad, 1926; Galbenii, Oradea, 1926; Toamnă, Arad, 1929; Grâu bun, Craiova, 1932; Pâne pentru suflet, Timișoara, 1932; Din stejar, stejar răsare..., București, 1935; Fântâni cu lună, Timișoara, 1936; Pământ românesc, Iași, 1939; Basarabia, Chișinău, 1940; Țara noastră (1910-1940), Timișoara, [1940]; Hotarele, Timișoara, 1941; Patria, Timișoara, f.a.; Cântă cucu dragostea, f.l., f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 547-548; M. San-Marino [M. Samarineanu
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
f.a.; Cântă cucu dragostea, f.l., f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 547-548; M. San-Marino [M. Samarineanu], „Galbenii”, F, 1926, 3; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 72-74; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 191, 241; C. Miu-Lerca, [„Din stejar, stejar răsare...”], „Vulturul” (Oradea), 1935, 1 428; D. Drăgan, [„Fântâni cu lună”], „Lumea” (Timișoara), 1936, 96; Paul I. Papadopol, „Din stejar, stejar răsare...”, „Neamul românesc”, 1936, 217; Predescu, Encicl., 910; G. M. Ivanov, Simfonie literară în Banat. Prozatorii bănățeni, RML, 1940, 39
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
Ist. lit. rom. cont., III, 72-74; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 191, 241; C. Miu-Lerca, [„Din stejar, stejar răsare...”], „Vulturul” (Oradea), 1935, 1 428; D. Drăgan, [„Fântâni cu lună”], „Lumea” (Timișoara), 1936, 96; Paul I. Papadopol, „Din stejar, stejar răsare...”, „Neamul românesc”, 1936, 217; Predescu, Encicl., 910; G. M. Ivanov, Simfonie literară în Banat. Prozatorii bănățeni, RML, 1940, 39; P.P.B. [Pavel Bellu], Volbură Poiană Năsturaș, LU, 1940, 4; N. Ch. Dimancea, [„Țara noastră”], „Gazeta cărților”, 1942, 7-8; Matatias Carp, Cartea
VOLBURA POIANA-NASTURAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290638_a_291967]
-
teamă,/ Fericită totuși ești-/Iarba știe cum te cheamă,/Steaua știe ce gândești” (Făptura mamei). Mama are capacitatea magică de a restabili și de a întreține starea de echilibru a omului și a universului: „Această lună lină/De nu va răsări,/ În locu-i răsări-va/Lin chipul maică-mii”. Idealizată după modelul Madonei lui Rafael, icoana Fecioarei cu Pruncul semnifică și „scutul, și îndemnul unirii în numele frățietății de neam” (Stelian Gruia). Într-o rețea de teme și motive izomorfe, mama figurează
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
ești-/Iarba știe cum te cheamă,/Steaua știe ce gândești” (Făptura mamei). Mama are capacitatea magică de a restabili și de a întreține starea de echilibru a omului și a universului: „Această lună lină/De nu va răsări,/ În locu-i răsări-va/Lin chipul maică-mii”. Idealizată după modelul Madonei lui Rafael, icoana Fecioarei cu Pruncul semnifică și „scutul, și îndemnul unirii în numele frățietății de neam” (Stelian Gruia). Într-o rețea de teme și motive izomorfe, mama figurează o măicuță a
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
frontierele unei singure țări, din internaționalizarea lor; managementul intercultural (Gauthey, Xardel, 1990) are la bază necesitatea considerării diferențelor culturale existente între țări, națiuni, care își pun amprenta asupra modului de concepere și practicare a managementului; managementul haos (Peters, 1987) a răsărit din metafora „organismului viu” aplicată organizațiilor sociale, ca și din tentația haosului, cu insistență pe principiul instabilității și entropiei; automanagementul (Korenblit, 1988) redimensionează trebuința conducătorilor de a se centra mai întâi pe ei înșiși, de a se autoconduce, înainte de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o busolă, le orientează comportamentele individuale și colective. Prin marea lor diversitate și prin omniprezența unei hibridizări legate de drumul parcurs, de traiectorie și de Împrumuturile din spații foarte diferite, inclusiv din cel al globalizării, societățile locale și naționale care răsar dintre ruinele mondializării dezvăluie fără putință de Îndoială un metisaj. Decriptarea lui presupune o concepție mult mai hibridă și, În același timp, măsurată asupra imperativelor impuse de gândirea unică. Date fiind Înmulțirea și mărirea riscurilor aduse de tehno-știință, trebuie să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în Europa Centrală) o comunicare despre paradisul numit Banat. După o puzderie de cercetări cehești, poloneze, slovene, ungurești, care depănau povești crâncene, cu strigoi și vrăjitoare, cu dușmani ițiți pretutindeni la hotare, cu străini întotdeauna răi, ținutul meu dintre granițe răsări dulcuț, surâzător și pașnic, cu feeriile lui culinare, cotropit de șunci și cârnați, de ștrudele și cremeșuri. Lucrarea a fost gustată de toți, căci la sfârșit am îmbiat lumea cu griliaș Ăo bunătate din zahăr ars cu nucă), adus de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
volum despre Banat scos sub egida Sorbonei. Cum s-a alcătuit sumarul, cum s-au scris cele 13 studii, cum s-a făcut o antologie cu texte literare din șapte limbi, cum s-a tradus totul în franceză, cum a răsărit ca un înger salvator Cécile Kovacshazy, cu energia și istețimea ei, cum s-au ales fotografiile și gravurile, cum s-a paginat ditai cartea, cum s-au adunat banii pentru lucrare, ar merita cândva povestit. Până atunci nu pot să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
declanșa procesul de îngrășare sus-pomenit. E, probabil, cea mai simplă soluție a subconștientului, fiindcă trebuie să fie vorba de ceva vizibil. Sigur, oamenii ăia ar putea să-și crească niște coarne, să dobândească trei ochi sau să facă să le răsară un girofar pe țeastă, dar astfel de variante sunt mai greu de realizat. Îngrășarea e soluția cea mai la îndemână. E echivalentul construirii unor vile cu patruzeci de camere - fiindcă vila n-o poți căra după tine, ca să-ți ateste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
care îl merită. O dată ajunși la Mogoșoaia, poți vedea cum vilele cresc direct din câmp, din noroi și clisă... o senzație pe care nu o pot descrie, pentru că ține de originalitatea cazului românesc. Un milion de dolari băgați în căsoi / Răsare direct din păpușoi! Ajungem în fine la Palatul Mogoșoaia (Muzeul Civilizației Aulice - sic!). O instituție culturală ce ține de Primăria Municipiului București. O bijuterie arhitectonică, dotată cu un parc magnific ce o înconjoară! Pe malul lacului din față se construiesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
cea mai clară victorie împotriva cuceritorilor, scria poetul vasluian Ion Enache, pe aceste frământate dealuri de pâine, în locuri limpezite de frunze, se încingeau horele, cămări și beciuri cu gusturi de mulțumire adresate Soarelui care are bunul simț de a răsări în fiecare zi, sugerându-ne să avem și noi bunul simț de a perpetua această istorie românească a gesticii Dansul”. 4 Un trandafir de esență atât de rară nu s-a ivit pe un teren arid, necultivat, ci el este
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
sau de tip hiponim-hiperonim, sau de tip metaforic: Ana a pus în toată grădina rochița-rîndunicii1. Zorelele alea1 au invadat tot, chiar și ușile de la beciuri. Floarea 1 înveselește peisajul, mai ales vara, cînd atît de fragilele volane albe și mov1 răsar în locurile cele mai neașteptate.), anafore asociative (între antecedent și expresia anaforică există o relație de tip parte-întreg; se pot distinge anafore meronimice, locative, funcționale, actanțiale: Ana și-a comandat [o pereche de pantofi de dans]1. Pingelele 1' sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
uita c-am fost și viu Și-am suferit durere - III - Voi pe mormânt să nu uitați Să-mi puneți lăcrămioare Și un stejar să nu uitați Să-mi puneți la picioare - IV bis coda 5 Iar luna când va răsări Stejarul peste mine Acolo eu voi odihni Gândindu-mă la tine Și știu că ne vom întâlni Când ai să vii spre mine Neamț 1988 - Cetatea Neamțului - “M-ai buni să fiți dacă iubiți tot ce este omenesc pe lume
?Destul de toate ...? by Denisa Rodica Teșu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84095_a_85420]
-
istoriei seculare. Vechiul Testament, spune Origene, după Meliton de Sardes, este ca o eboșă. Aceasta a fost necesară, dar nu mai folosește la nimic atunci când statuia este gata. Este ca o lampă care este absurd să fie lăsată aprinsă atunci când a răsărit soarele 53. Vechiul și Noul Testament intră în același plan, dar reprezintă momente succesive ale lui. Tot ceea ce este în timp trebuie să înceapă prin a fi într-un stadiu imperfect, în cadrul unei pedagogii aplicate poporului evreu, după cum adaugă Sf. Irineu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
La o realitate întunecată Pentru noi, bătrânul soare, Plin cu miere și cu lapte, Tot la București răsare, Dar acolo este noapte. Chiar și azi, pe cât se pare, Tot românul e ca racul: De când stele nu mai are, Vai de steaua lui, săracul.
La o realitate ?ntunecat? by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84166_a_85491]
-
retragere în fața păsărilor de zi, nu mai era timp de pauză între schimburi. Se ridică din pat. Se simțea cam țeapăn, dar plimbarea sigur o să-l pună în mișcare, la fel cum o să-i treacă și frigul, și curînd va răsări soarele. Merse înainte și coborî dealul spre pădurea întunecoasă din care răzbăteau neîncetat glasurile de argint viu ale păsărilor - bătăile rapide și insistente ale inimii explozive, bogate-n triluri, a nopții de primăvară tîrzie. Nu se uită în urmă. Narațiunea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Liber care va fi explicat pe larg în Capitolul 5. Așadar, la: Se ridică din pat. Se simțea cam țeapăn, dar plimbarea sigur o să-l pună în mișcare, la fel cum o să-i treacă și frigul, și curînd va răsări soarele. putem adnota, pentru a reliefa gîndurile lui Sartoris: Se ridică din pat. Se simțea cam țeapăn (realiză el), dar plimbarea o să-l pună în mișcare (își spuse el), cum o să-i treacă și frigul, și curînd va răsări soarele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
va răsări soarele. putem adnota, pentru a reliefa gîndurile lui Sartoris: Se ridică din pat. Se simțea cam țeapăn (realiză el), dar plimbarea o să-l pună în mișcare (își spuse el), cum o să-i treacă și frigul, și curînd va răsări soarele. La o căutare prea automată a elementelor modale am putea considera că viitorul trădează o nesiguranță epistemologică și un stil negativ; dar în context e clar că nu e vorba de nesiguranță în privința utilizării lor. De fapt, sînt acestea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]