7,454 matches
-
foarte ofensiv de pe linia de fund a terenului. Are o lovitură de dreapta foarte puternică, iar backhandul îl execută cu două mâini. În ciuda înălțimii, argentinianul este considerat unul dintre cei mai rapizi jucători din circuitul profesionist. Del Potro folosește o rachetă Wilson (K)Factor (K)Six-One 95, și este sponzorizat de Nike. Poartă de cele mai multe ori tricouri fără mâneci și o bandană pe cap. Pantofii sunt Nike Breathe Cage II. Juan Martín del Potro este fan al formației de muzică U2
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
pierdute Marș Polar Lander și Beagle 2, După terminarea misiunii științifice, sonda și-a continuat activitatea de sistem de navigație și de comunicații pentru sondele de tip rover și lander. La 12 august 2005, "MRO" a fost lansat pe o rachetă Atlas V-401 de la Complexul de Lansări Spațiale 41 de la Baza Aeriană de la Cape Canaveral. Treaptă superioară a rachetei și-a încheiat arderea într-o perioadă de cincizeci și șase de minute și a pus "MRO" pe orbită de transfer
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
navigație și de comunicații pentru sondele de tip rover și lander. La 12 august 2005, "MRO" a fost lansat pe o rachetă Atlas V-401 de la Complexul de Lansări Spațiale 41 de la Baza Aeriană de la Cape Canaveral. Treaptă superioară a rachetei și-a încheiat arderea într-o perioadă de cincizeci și șase de minute și a pus "MRO" pe orbită de transfer interplanetar către Marte. "MRO" a călătorit prin spațiul interplanetar timp de șapte luni și jumătate înainte de a ajunge pe
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
Londra pe tema Afganistanului, conferință ținută în aceeași lună. României i s-a propus în februarie 2010 de către Statele Unite participarea la un proiect militar defensiv prin care mai multe zone din Europa ar fi protejate împotriva unor posibile atacuri cu rachete balistice din Iran. Președintele Băsescu a anunțat, în urma unei ședințe a Consiliului Suprem de Apărare a Țării că România acceptă amplasarea pe teritoriul său a unor sisteme de interceptare a rachetelor. Acordul a fost semnat în cele din urmă la
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
Europa ar fi protejate împotriva unor posibile atacuri cu rachete balistice din Iran. Președintele Băsescu a anunțat, în urma unei ședințe a Consiliului Suprem de Apărare a Țării că România acceptă amplasarea pe teritoriul său a unor sisteme de interceptare a rachetelor. Acordul a fost semnat în cele din urmă la Washington, DC de către ministrul Baconschi în cadrul unei vizite efectuate de o delegație în frunte cu Traian Băsescu.
Guvernul Emil Boc (2) () [Corola-website/Science/317869_a_319198]
-
Gowadia a fost declarat unul din principalii proiectanți ai bombardierului invizibil B-2 Spirit, care a conceput noul design al întregului sistem de propulsie al bombardierului B-2 și s-a autointitulat ca ’’părinte al tehnologiei care protejează bombardierul invizibil B-2 de rachetele atrase de temperaturi ridicate. În 1999, a pus bazele N.S Gowadia, Inc., propria sa companie de consultanță. În octombrie 2005, a fost audiat de două ori de autorități și casa lui de milioane de dolari din Hawaii a fost
Noshir Sheriarji Gowadia () [Corola-website/Science/318048_a_319377]
-
de presă al Departamentului de Justiție: Acuzarea îl învinovățește pe Gowadia pentru ’’efectuarea de servicii substanțiale de apărare pentru Republica Populară Chineză prin acceptarea de a proiecta și de a finisa un sistem al duzei de eșapament greu observabil al rachetei de croazieră, capabil de a o transforma într-una mai putin susceptibilă de detectare și interceptare. Primul cap de acuzare împotriva lui Gowadia se referă la încălcarea Legii privind controlul exportului de armament prin intrarea într-un acord ilegal pentru
Noshir Sheriarji Gowadia () [Corola-website/Science/318048_a_319377]
-
într-una mai putin susceptibilă de detectare și interceptare. Primul cap de acuzare împotriva lui Gowadia se referă la încălcarea Legii privind controlul exportului de armament prin intrarea într-un acord ilegal pentru proiectarea și asistarea la testare a duzei rachetei de croaziera. Al doilea cap îl acuză pe Gowadia de realizarea unui act esențial constând în efectuarea unui serviciu de apărare pentru Republica Populara Chineză fără a obține mai întâi aprobarea necesară de acordare a licenței din partea Departamentului de Stat
Noshir Sheriarji Gowadia () [Corola-website/Science/318048_a_319377]
-
mai întâi aprobarea necesară de acordare a licenței din partea Departamentului de Stat al SUA. Noile capete de acuzare descriu șase călătorii făcute de Gowadia în Republica Populară Chineză cu scopul de a discuta, de a proiecta și a testa duza rachetei de croazieră și prezintă contactele prin intermediul adreselor de email ascunse, dintre Gowadia și co-conspiratori numiți, unul din ei este presupus a fi un reprezentant al Biroului de Experți Străini al Republicii Populare a Chinei. De asemenea, noile acuzări descriu călătoria
Noshir Sheriarji Gowadia () [Corola-website/Science/318048_a_319377]
-
apărare națională care ar putea fi folosite în avantajul Republicii Populare Chineze sau pentru prejudicierea Statelor Unite către persoane din Republica Populară Chineză neautorizate să le dețină. Gowadia a fost de asemenea acuzat pentru ajutorul acordat în proiectarea tehnologiei invizibile pentru rachetele chinezești și pentru spălare de bani. Procesul său a fost programat pe 10 iulie 2007, dar a fost amânat până pe 12 februarie 2008, a trebuit să fie realizată o verificare a antecedentelor noului avocat al lui Gowadia de către Departamentul de
Noshir Sheriarji Gowadia () [Corola-website/Science/318048_a_319377]
-
tehnică al armatei era asigurat din producția internă de armament, existând și un consistent potențial de export. Noul profil industrial a început fabricarea unei largi game de produse militare, după modele asimilate din Uniunea Sovietică și din țările prietene: tancuri, rachete, nave, avioane de luptă, arme de artilerie și infanterie cu muniția aferentă, sisteme radar și de transmisiuni etc. Cea mai mare parte a uzinelor de armament au fost construite cu profil dublu, insistându-se ca liniile de fabricație să poată
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
domeniul ingineriei și a cercetărilor științifice atent documentate din operele sale. Heinlein însuși afirma cu mândrie că, în perioada anterioară calculatoarelor de buzunar, el și soția sa Virginia au lucrat câteva zile la o ecuație matematică ce descria orbita unei rachete Pământ-Marte, subsumată într-o singură frază în romanul "Space Cadet". Heinlein a avut o influență mare asupra altor scriitori de science fiction. Într-un studiu realizat în 1953 pe tema celor mai importanți scriitori ai genului, el a fost citat
Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/318155_a_319484]
-
de control termic, aparatură științifică, sursele de alimentare cu energie, și un sistem de televiziune. Încărcătura Luna 9 a fost dusă pe orbita Pământului cu un vehicul A-2-E și a fost trimis apoi spre Lună de treapta a patra a rachetei, care s-a separat ulterior. Aparatul de zbor s-a separat de încărcătură la scurt timp înainte de aselenizare. După aselenizarea ce a avut loc în Oceanus Procellarum la 3 februarie, cele patru petale, care acopereau jumătatea superioară a navei, s-
Luna 9 () [Corola-website/Science/318296_a_319625]
-
UTC și pus pe orbită la 19 h 33 min 48 s, de la Cosmodromul Baikonur, aflat în Kazahstan. Satelitul a fost plasat pe o orbită eliptică joasă. Lansarea lui a marcat începutul cuceririi spațiale. Inițial, politicienii și militarii sovietici voiau rachete intercontinentale în cadrul confruntării lor cu Occidentul; racheta R-7 în pregătire trebuia să fie folosită pentru lansarea bombelor atomice. Proiectul folosirii rachetei "R-7" ca lansator spațial a început după ce Serghei Koroliov i-a explicat, în timpul unei inspecții din ianuarie 1956, Primului
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
h 33 min 48 s, de la Cosmodromul Baikonur, aflat în Kazahstan. Satelitul a fost plasat pe o orbită eliptică joasă. Lansarea lui a marcat începutul cuceririi spațiale. Inițial, politicienii și militarii sovietici voiau rachete intercontinentale în cadrul confruntării lor cu Occidentul; racheta R-7 în pregătire trebuia să fie folosită pentru lansarea bombelor atomice. Proiectul folosirii rachetei "R-7" ca lansator spațial a început după ce Serghei Koroliov i-a explicat, în timpul unei inspecții din ianuarie 1956, Primului Secretar al PCUS, Nikita Hrușciov, posibilitatea de
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
plasat pe o orbită eliptică joasă. Lansarea lui a marcat începutul cuceririi spațiale. Inițial, politicienii și militarii sovietici voiau rachete intercontinentale în cadrul confruntării lor cu Occidentul; racheta R-7 în pregătire trebuia să fie folosită pentru lansarea bombelor atomice. Proiectul folosirii rachetei "R-7" ca lansator spațial a început după ce Serghei Koroliov i-a explicat, în timpul unei inspecții din ianuarie 1956, Primului Secretar al PCUS, Nikita Hrușciov, posibilitatea de a lansa un laborator orbital denumit „Obiectul D”. Era, prin urmare, posibil să se
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
depășească Statele Unite ale Americii care întreprinseseră teste în vederea lansării unui satelit în cadrul Anului Geofizic Internațional din 1957-1958. Proiectul D, prea ambițios, a întârziat, iar dezvoltarea unui obiect de mici dimensiuni a fost hotărâtă după un an. Primele cinci lansări ale rachetei au fost eșecuri. Însă ultimele două validau lansatorul, dar problema rămasă nerezolvată o constituia dislocarea etajului superior al rachetei. Cunoscând, potrivit serviciilor de informații sovietice, posibilitatea ca o încercare americană de lansare să aibă loc curând, a fost hotărâtă lansarea
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
prea ambițios, a întârziat, iar dezvoltarea unui obiect de mici dimensiuni a fost hotărâtă după un an. Primele cinci lansări ale rachetei au fost eșecuri. Însă ultimele două validau lansatorul, dar problema rămasă nerezolvată o constituia dislocarea etajului superior al rachetei. Cunoscând, potrivit serviciilor de informații sovietice, posibilitatea ca o încercare americană de lansare să aibă loc curând, a fost hotărâtă lansarea satelitului "PS-1", așezat într-o „scufie” mai ușoară, la data de 6, apoi 4 octombrie 1957. Era vorba de
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
de presiune și temperatură, un emițător radio și un ventilator pentru răcirea echipamentelor. Lansarea a avut loc la 4 octombrie 1957, de la Cosmodromul Baikonur, o bază purtând numele de cod de "СССР « Тюра-Там »" (URSS Tyura-Tam). Această lansare permitea și testarea rachetei purtătoare, R-7 8K71PS Semiorka. Decolarea s-a făcut fără probleme, detașarea treptei centrale și a micului satelit la fel. Sovieticii au trebuit să aștepte 92 de minute pentru a auzi primele „bipuri”: deschiderea antenelor Sputnikului s-a făcut când satelitul
Sputnik 1 () [Corola-website/Science/319535_a_320864]
-
ales în 1993, învingându-l pe George Vassiliou, care a fugit din nou ca un candidat independent sprijinit de AKEL și ADISOK, formând un guvern cu membrii din ambele partide. Principala problemă a campaniei electorale 1998 a fost achiziționarea de rachete antiaeriene S-300 din Rusia. Klerides a fost susținut de EDEK întrucât Partidul Democrat și AKEL l-au sprijinitpe George Iacovou, fostul ministru în în timpul guvernării lui Kyprianou și Vasiliou. Klerides a câștigat alegerile Pentru alegerile din 2003 liderul EDEK
Alegeri în Cipru () [Corola-website/Science/319554_a_320883]
-
alternative ar fi construirea elevatoarelor spațiale și a catapultelor electromagnetice („mass driver”). Transportul cel puțin al materialelor către și între colonii este necesar, dar scump folosind resursele de pe Terra. Potențiale soluții ar putea fi propulsia termonucleară, pânzele magnetice și solare, rachetele solar-termale sau propulsia electrică („ion drive”). Pe Lună s-ar putea folosi elevatoarele spațiale, dar și catapultele. Comparativ cu celelalte cerințe, comunicațiile orbitale și lunare sunt ușoare. O mare parte din comunicațiile terestre deja folosesc sateliții. Însă pe măsură ce coloniile se
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
este cel mai puțin favorabilă colonizării datorită gravitației uriașe, radiațiilor și a vitezei de lansare mari. Coloniile acestea ar putea exporta heliu pentru reactoarele cu fuziune (dacă vor deveni practice). Lansarea de de pe acești giganti pare mult peste posibilitățile unor rachete chimice, datorită combinației de viteză și accelerație uriașe necesare pentru a părăsi orbita joasă. Paul Birch a propus o metodă mai ciudată, prin construcția unei centuri rotative în jurul planetei, pe care să fie amplasată colonia, putându-se în același timp
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
de atins decât suprafața Lunii din punct de vedere energetic. Colonizarea asteroizilor ar necesita habitate spațiale. Centura are materiale semnificative, cel mai mare asteroid fiind Ceres. Coloniștii ar putea avea dificultăți în controlarea traiectoriei acestora, o posibilă soluție fiind utilizarea rachetelor sau a unor „mass drivers”. Este o planetă pitică din Centură, cuprinzând o treime din masa acesteia. Fiind cel mai mare corp din Centură, Ceres ar putea fi principala bază și port spațial pentru viitoare extracții miniere pe asteroizi, făcând
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
este numele folosit pentru a denumi un tun de asalt greu folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Construit pe șasiul tancului Panzer VI Tiger I și echipat cu un lansator naval de rachete calibrul 38 cm, scopul principal al acestui vehicul de luptă era să asigure sprijin infanteriei în luptele din zonele urbane. Deși fabricat într-un număr extrem de limitat, a fost folosit în timpul insurecției din Varșovia (1944), în ofensiva din Ardeni (1944-1945
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
cu un lansator naval de calibrul 380 mm. Acesta era o variantă adaptată a unui lansator de grenade antisubmarin folosit pe navele Kriegsmarine. Proiectilul era practic o grenadă antisubmarin cu o greutate de până la 376 de kilograme propulsată de o rachetă. Prototipul i-a fost prezentat lui Hitler în octombrie 1943. Primele trei tunuri de asalt au fost gata la 20 februarie 1944. Rata de producție lunară a fost estimată la 10 vehicule pe lună, însă această cifră nu a fost
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]