7,014 matches
-
individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani mai tânăr, meșter în arta dragostei, cunoaște din cărți răutatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui canon, fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite. Sfaturile femeii nu sunt doar malefice, așa cum general se proclama în epocă, ea fiind învinovățită de izgonirea lui Adam din rai și implicit de decăderea întregului neam omenesc, pot fi 769 Curtis Gruenler, art. cit., pp. 48-49. 770 Ibidem, p. 49. 210 chiar salvatoare. Este adevărat că rugămințile ei nu sunt acceptate fără o dezbatere serioasă, îndelungată. Melibeus aduce cinci argumente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor totdeauna;/ Acela doar le vede, care cată/ Cu ochi de prunc și inimă curată.” 867 Destinul deosebit al protagoniștilor este anticipat de această distincție celestă primită ca semn
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glorificatoare nu reprezintă decât impresiile greșite ale bătrânului dornic de 878 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 376. 879 Ibidem, p. 377. 880 Ibidem, p. 378. 881 Ibidem. 237 însoțire: „Vedeți de-aici că pentru om muierea/ E sprijinul și raiul și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să completeze ceea ce afirmase târgoveața din Bath în prologul ei atât de sugestiv și de edificator: „Să tragi nădejde, cugetând că ție/ Chiar soața poate purgator să-ți fie!/ Ea-i canon, și drum spre slăvi cerești;/ și-atunci către rai ai să zvâcnești/ Mai iute ca săgeata! Nu mă-ndoi/ Că 882 Ibidem, p. 379. 883 Ibidem. 884 Ibidem, p. 380. 885 Charles A. Owen, art. cit., p. 301. (trad. n.) 886 „Slăvească cine-o vrea căsătoria,/ Eu știu că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Troil, pentru a realiza o reconciliere între marea sa dragoste, pierderea suferită, arbitrariul destinului și voința divină, nu poate decât să se lanseze în acțiune și, indirect, să se elibereze de responsabilitatea asupra tuturor celor întâmplate.” 973 Bărbatul merge în rai, ajungând până la a opta sferă, fără a merita cert acest lucru, poate doar dragostea pe care a nutrit-o a fost menită să-l înnobileze. Personajul masculin din deznodământ nu mai are 968 Ibidem, p. 34. 969 E. Talbot Donaldson
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tragedia personajului se ivește din tragedia situației, a contextului.” Ibidem, p. 121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mai încet, pe-ncetișorul / Să-ți putem spune adevărul! Noi suntem trimiși domnești, / Sfetnici mari împărătești./ Tânărul nostru-mpărat / Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nu ți-ai gătit de trăit, / Ți-ai gătit de putrezit." 99 În cele mai multe părți din Bucovina și, mai ales, din comuna Fundu Moldovei din județul Suceava, se face, la sicriu, " o ferestruică" pentru ca "mortul să se poată uita în rai" 100, iar în Transilvania, sicriul se lasă deschis la picioare, loc care se numește "ușă": Dar și noi ne-om duce / În păduri de brazi / Casă ei i-om face / Căsuță de brad / De scânduri de fag / Cu ușă la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a diavolului 133, iar, la înmormântare, "după ce îngroapă un mort, apa ce o aveai în vadră, în casă, să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru / profan: "alături de apa sâmbetei (s. n. ), care se varsă în iad, apa duminicii (s. n. ) se varsă în rai".135 Apa sâmbetei este un element mitologic cu statut bine definit, apa Duminicii fiind elementul opozant: "Deosebită este apa Sâmbetei pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
să o verși, căci acea apă e moartă, e apa morților".134 Dihotomia apa Sâmbetei / apa Duminicii amintește de antinomiile universale iad / rai, sacru / profan: "alături de apa sâmbetei (s. n. ), care se varsă în iad, apa duminicii (s. n. ) se varsă în rai".135 Apa sâmbetei este un element mitologic cu statut bine definit, apa Duminicii fiind elementul opozant: "Deosebită este apa Sâmbetei pe care se află Blajinii, ea nu poate fi trecută de femei. Fierbe toată săptămâna, în afară de sâmbătă, de când Iisus a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ape primordiale s-a înălțat arborele cosmic bradul cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se de străfundurile apelor 144. În mentalitatea populară, nu există un singur pământ, se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea pământului de apele primordiale se face printr-o apă ce "ocolește de trei ori pământul ca un șarpe făcut de trei ori colac" care se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De la Rusalim spre-apus./ Pe la revărsat de zori,/ Să găsească nouă flori / Nouă flori bune de leac./ Ele flori bune de leac / Orișicât / S-au trudit / N-au găsit, / Ci-au găsit / Pe la-nserate/ Nouă lumânări curate. / Luminile s-au aprins, / Raiul s-a deschis, / Cristos a învins, / Maică-sa a râs / Și din gur-a zis: / Cine-a ști și-a spune / Altă rugăciune / A Prea Sfintei Vineri / Totdeauna joi seara / Câte de trei ori / Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
242. La trei ani de la moartea unui copil, la cinci ani de la moartea unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unui tânăr și la șapte ani de la moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-trecerea din această lume este posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și se așează în sicriu, pentru a nu fi folosită la vrăji 308. Pânza de pe trupul mortului (giulgiu, sovon sau respeti) este pusă pentru ca răposatul să aibă cu ce se apăra împotriva "focului" pe care trebuie să-l străbată până la rai 309. Lumina din ceară, având aceeași lungime cu cel decedat, numită "toiag", și așezată pe pieptul mortului, are dublă semnificație: pe de o parte, cel ce s-a petrecut din lumea aceasta va merge cu lumină în cer și se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei), un "pomișor" împodobit cu lumini, nuci, mere, pere, perje, turte dulci, pupeze și o cană cu apă, "ca să-și ude și răcorească sufletul în cealaltă lume". Pomul simbolizează "pomul raiului" pe care se crede că stă sufletul pe cealaltă lume, suflet închipuit ca o pasăre sau ca un om care stă la umbra pomului, crezându-se că fiecare om are pomul său325. În Bucovina, copilul, pentru a învăța să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei din județul Suceava, în trecut, se punea câte un brăduț împodobit cu lână albă, la cele patru colțuri ale carului în care era pus sicriul 352. La câtva timp după înmormântare, se plantează, la capul celui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a șaptea, va trece pe deasupra Sfântul Ilie și va trâmbița, și toate sufletele oamenilor vor ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-a despărți Dumnezeu, și or fi ale lui Dumnezeu, le va lua în rai, iar caprele, celui necurat, le va lua și le va duce la el în iad.414 În Ajun de Sfântul Ilie, în Basarabia este obiceiul ca fetele să se ducă noaptea pe locurile unde este semănată cânepă, se dezbracă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cucului? Cere cal de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de călărie, / Să purceadă la domnie / C-a auzit / C-a făcut / Sora sa / Trei fețe / Logofețe: / Una o pierit, / Una o murit, / Una pe munți o fugit. / Munții s-o cutremurat, / Pietrile s-o despicat, / În rai o alergat. / Raiul s-o deschis / Maica Precistă o învis / Dumnezeu o râs!"75 "Căutarea" celui sortit este transfigurată de puterea călăuzitoare a elementului cosmic care îmblânzește soarta. Astfel, într-un descântec "pentru maritat", elementele cosmice asigură cadrul dinamic pentru împlinirea destinului: "Grădină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un toporel. / Și are verișori / Doi voinici feciori, / Ei te vor tăia / Și te-or răsturna. / Maistări vor veni / Și te vor ciopli / Și din tine-or face, / Ca să fie pace, / Punte peste mare / S-aibă trecătoare, / Suflete ostenite / Cătră rai pornite! / Bradu-atunci se gândea / Și trupinele-ntindea / Iar mortul îmi trecea / Unde dorul îl ducea / Marea fără nume / L-aialaltă lume."86 Moartea-nuntă înveșnicește legătura de sânge dintre om și cosmos: "Vasile, fecior mare" / Amu-i nunta dumitale. Scoală-te, nu sta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ducea de acasă, pica floarea. Mărul acesta era așadară sămnul cel mai bun de știa baba când îi vine feciorul acasă."92 Umanizată, natura poate fi un spațiu de trecere înspre altă lume a fantasticului narativ: pentru a aduce "cheia raiului și lumina soarelui", trebuie de trecut prin "câmpul cu somnul" unde "îndată au și început florile, care din care, a se ruga mai tare și a zice una ia-mă pe mine, alta ba ia-mă pe mine, a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]