7,217 matches
-
sunt pe acolo! Vorbește Berti ca șef al secției; normal îl laudă puțin și se oprește; nu mai știe ce să spună și aruncă pisica din ograda lui, - Să spună și tovarășul Laur ceva despre candidat! Din colțul unde se refugiase a trebuit să se ridice în picioare și să vorbească. A ezitat la început, tracul obișnuit când vorbești în public deși erau colegii lui de muncă și-l cunoștea tot auditoriul. Nici acum nu știe ce l-a apucat însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat direct la Drept... la bufet bineînțeles să nu mai audă gălăgia de pe străzi, iar restul s-au dus prin diverse localuri și parcuri liniștite. Eu habar n-aveam ce se petrece, dormeam; când m-am trezit am vrut să trec
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
imobilizați, nici nu mai vedeam nimic, deși cel puțin eu aveam mulțumirea de a nu mai fi nevoit să mă holbez la porii din subsuoara constructorului. În aer plutea disperarea și înainte de a deveni molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un șobolan mișunând prin vagon sau poate un cântăreț ambulant care și-ar fi zdrăngănit brusc chitara oferindu-ne câteva refrene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E tare! Joan îl urmări cu privirea, făcând ochii mari, total nedumerită. — Nu înțeleg ce-a vrut să spună. Ce-i cu familia Winshaw? Se întoarse spre mine ca s-o luminez, dar reacția lui Graham mă făcuse să mă refugiez într-o tăcere dușmănoasă. Știi despre ce vorbea? o întrebă ea pe Phoebe. Ai auzit de familia asta? Phoebe dădu din cap. Am auzit de Roderick Winshaw. E dealer de artă. Trebuia să vină să ne vorbească acum câteva săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Viața 1633-1691 Cărturar și om politic, Miron Costin (1633-1691) este un ilustru reprezentant al umanismului românesc. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut în Polonia, unde hatmanul Ion Costin se refugiase, ca urmare a mazilirii, de către domnul Moise Movilă. Tânărul Miron Costin și-a făcut studiile în Polonia, unde a dobândit o cultură vastă și sistematică de profil clasic și umanist. Revenit în Moldova, agitată de desele schimbări de domnie, Miron
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Argentina Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_576]
-
pentru a aplica legile așa cum sunt. Atîta tot. La facultate ni s-a spus că Întotdeauna legile În vigoare sunt presupuse a fi cele mai bune. - Superioritatea legilor În vigoare e doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a doctrinei; de pildă cea care instituie prezumția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spre cer și, încet, o coborî spre omul întins la picioarele sale — Nu-l omorî, îi ceru un glas abia șoptit. Nu-l ucide. Valerius se trezi cu o tresărire de spaimă. Privi în jurul lui, în peștera în care se refugiase; era în inima codrilor, nu departe de Rhenus. Zorii începeau să sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fabrici de cărămizi, vase și amfore însemnate cu numele său. Era atât de abilă în intrigi politice, încât reușise să se sustragă urii lui Galba, dar și a lui Otho. Ambii o detestau din cauza vechii ei prietenii cu Nero. Se refugiase în vila de la Aquileia și aștepta să vadă dincotro bate vântul. Era extrem de bogată și nu avea copii - avantaje importante atât în vremuri prielnice, cât și în cele potrivnice. Îl privise curioasă pe Antonius Primus în seara când acesta ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de mânie. — Eu însumi - Titus mișcă degetul pe hartă - am ieșit călare să-i duc lui Annius Gallus o epistolă din partea lui Spurinna. Gallus venea în ajutorul nostru cu Legiunea întâi. După cum își dăduse seama Spurinna, Caecina voia să se refugieze din nou la Cremona. Lui Gallus nu-i venea să creadă că am reușit să rezistăm și să respingem dușmanul, pentru că eram puțini. Spurinna l-a sfătuit pe Gallus să se îndrepte spre Cremona. Gallus s-a oprit la Bedriacum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați, care erau prea obosiți și înfometați, să amâne pentru a doua zi atacul asupra Cremonei, unde se refugiaseră vitellienii. Dar Titus și Errius se întoarseră dintr-un raid cu câțiva cremonezi pe care-i prinseseră în afara zidurilor orașului. Aceștia povestiră, înspăimântați, că în ajutorul vitellienilor soseau de la Hostilia nu mai puțin de opt legiuni. Simți din nou energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din România, Societatea Internațional ă de Paleontologie, Societatea Paleontologilor din România, Socie tate a Geologică a României și Societatea Geologilor din R. Mold ova. Deși nu s-a bucurat de o evoluție didactică normală, corespunzătoare valorii activității desfășurate, s-a refugiat în muncă, contribuind la prestigiul geologiei ie șene și românești. Apelativul de „Doamnă a geologiei ieșeneʺ este meritat, deoarece ea a slujit mai bine de 50 de ani geologia ieșeană și românească, fără să-și întrerupă nici o clipă activitatea, fiind
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
am vrut să fac din Jamie Hemmings un personaj negativ, deși În film Îl cheamă Thomas. Nu e imoral, nici insensibil, și Îl privesc cu simpatie. El doar refuză să se angajeze, să răspundă sincer la conferințele de presă, se refugiază-n superbie și sfidare pentru că vrea să rămînă disponibil pentru ceva care va veni și care Încă nu există. În afară de asta, are un defect de vedere, ochiul stîng pare de sticlă, o sticlă secretă, privindu-l cu atenție veți observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mirat el Însuși de atîtea nuanțe, micșorîndu-și În public Înălțimea pentru a-l ajuta pe Michel să-i umble mai lesne pe claviatură, nu era nevoie, era doar un gest de curtoazie, de admirație, de pian, moartea din fiecare se refugiase În cupolă, devenise mică cît un ochi de fluture, muzica modifica dimensiunile, trăsăturile compozitorului, percepția vizuală, făcînd animalele să plîngă, să Înoate În spuma zilelor, sub hipnoză nimeni nu mai era izbit de trenul urîțeniei greu de suportat a pianistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
personale într-un safe la bancă. Apoi renunțase la caiete; scria într-un bloc, pe care-l purta tot timpul cu el. Anumite pagini, conținând mărturisiri prea intime, le depunea în safe îndată ce le scria. Chiar în seara când se refugiase lângă Lucerna, se hotărî să completeze notele autobiografice: " Nu sunt un clairvoyant, nici oculist, și nu fac parte din nici o societate secretă. Unul din documentele depuse în safe rezumă viața pe care am început-o în primăvara lui 1938. Primele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
trebui. Când se apropie de Vallino, cerul se limpezise, dar pe alocuri pietrele se revărsaseră în șosea și șoferul încetini viteza. - Nu cred că au avut timp să ajungă la adăpost. Probabil că o dată ce s-a dezlănțuit furtuna, s-au refugiat într-una din spărturile peretelui. - Unele sunt largi ca o gură de peșteră, spuse șoferul. Au zărit-o amândoi în aceeași clipă. Probabil că murise de spaimă când trăsnetul căzuse la câțiva pași de ea. Era o femeie în vârstă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne îndreptăm spre square, spuse. Nu e departe. - Totuși, dacă întîlnim un taxi, îl luăm, adăugă Colomban. L-am găsit înainte de a ajunge la capătul străzii. - Deci, rămăsesem numai noi șase, continuă Colomban. Și pentru că ploua cu găleata, ne-am refugiat sub stejar... - Și, evident, la un moment dat, îl întrerupse zâmbind, la un moment dat... - Da. La un moment dat, când, de altfel, nu ne mai așteptam, căci socoteam furtuna aproape trecută, și ne întrebam dacă în cinci, zece minute
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foc că lucrurile s-or fi petrecut chiar așa, dar, ca în orice legendă, și aici ar putea să fie un grăunte de adevăr. De altfel, întocmirea Cetățuii ca o fortăreață l-a salvat pe Dimitrie Cantemir, care s-a refugiat aici atunci când s-au răsculat lefegiii săi. Ion Neculce cronicarul descrie întâmplarea în „Letopisețul Țării Moldovei”. Era în preajma fatidicului an 1711... „Socotit-au Dumitrașco-vodă (Cantemir) să-ș pornească doamna de la Cetățuie pre Oituz cu Iordache Rusăt vornicul,... iar vodă cu boierii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o stare avansată de dezintegrare alcoolică. — Mda, mi s-a spus că ai o micuță prietenă acuma, a zis ea, una care nu poasă fugă de tine! Una cun picior de lemn! Tu Îi ignori chicotitul de vrăjitoare și te refugiezi În camera ta. În rest toți joacă același joc. Își spun că ești un pervers. Fiul Bestiei și Handicapata. Rhona nu se fardează niciodată la școală, așa că pare mai mică. În clasa a cincea, nu a șasea. Dar să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să vindece vreun om bolnav de multă vreme, bolnav care-și pierduse speranța de a putea dărui vreunui copil sărac jucării. Când mai crescu, acelor oameni le luară locul un băiat și-o fată, care se iubeau împotriva voinței părinților. Refugiați în cabană, trăiră mult și bine, uitați de lume, până auziră despre boala care-i măcina sănătatea tatălui băiatului, și se întorseseră să- l ajute. Când avea timp, acolo venea, întotdeauna singur, să se simtă bine. Păsările libere, iarba și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Se așeză sub pomul lui, copacul cu crengile torsionate asemeni unui măr de acasă, sub care se refugia duminica c-o carte în mână, când era cald afară și soarele îl făcea să iasă din monotonia sălii de meditații. În clasa a doua se simți atras mai mult de matematică și de fizică, datorită profesorului Vasile T., un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
trecea greu. În paralel, începuse să învețe pentru a da diferențele pentru liceu, să obțină și diploma de bacalaureat, considerând că liceul era un stadiu superior de instruire, deși deja absolvise o instituție similară. În pluton avea un student basarabean, refugiat în România, cu care se împrietenise. Relația se dovedi de bun augur, studentul îl ajuta să învețe la trigonometrie, parte a matematicii care nu se studia în școlile normale. Stăteau în aceeași cameră și discutau până la ore târzii din noapte
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura „discretă” a decolteului, unde ovalul celor doi sâni bine struniți În sutien palpitau În ritmul respirației accelerate a frumoasei... Una din colege s-a apropiat discret
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anchete. Greutate a avut denunțul unui acordor, stîrnit de rezilierea unui contract. Îl acuza că vînduse, în vreme de război, instrumente ale statului și că "umbla cu di nalea" (ortografia acordorului), contra "democrației populare". Nimic adevărat. Pentru tata, zestrea Conservatorului, refugiat la Făget în '44, a contat mai mult decît propria agoniseală. Ocupat cu evacuarea Filarmonicii, n-a avut grijă de ce era al lui. A părăsit casa, cu mama și cu copilul de nici două luni. Comandamentul german de transmisiuni a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]