7,442 matches
-
sfârșitul operațiunilor Diviziei a 3-a de infaterie americană în Punga de la Colmar. Divizia a 75-a a intrat în acțiune pe 31 ianuarie între Diviziile americane a 3-a și a 28-a. declanșând un atac pe 1 februarie, Regimentul al 289-lea au alungat inamicul din Horbourg, iar Regimentul al 280-lea de infanterie a înaintat spre Andolsheim (), oraș pe care l-a ocupat la prânzul zilei de 2 februarie. În aceeași zi, Divizia a 75-a a efectuat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Punga de la Colmar. Divizia a 75-a a intrat în acțiune pe 31 ianuarie între Diviziile americane a 3-a și a 28-a. declanșând un atac pe 1 februarie, Regimentul al 289-lea au alungat inamicul din Horbourg, iar Regimentul al 280-lea de infanterie a înaintat spre Andolsheim (), oraș pe care l-a ocupat la prânzul zilei de 2 februarie. În aceeași zi, Divizia a 75-a a efectuat atacuri de diversiune pentru abaterea atenției germanilor de la principalul obiectiv
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a 75-a de infanterie SUA și-a încheiat operațiunile în Punga Colmar. În timpul ofensivei împotriva apărătorilor orașlului Colmar, Divizia a 28-a comandată de generalul Norman Cota a fost întărită cu o unitate franceză de blindate. În frunte cu Regimentul al 109-lea de infanterie, americanii au traversat pe 2 februarie șanțul antitanc de la nord de oraș, în timp ce blindatele franceze au identificat un punct de traversare al obstacolelor antitanc. După aceasta, tancurile franceze au intrat în forță în oraș, ajungând
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
oraș, în timp ce blindatele franceze au identificat un punct de traversare al obstacolelor antitanc. După aceasta, tancurile franceze au intrat în forță în oraș, ajungând în "Place Rapp" (Piața Rapp) la ora 11:30. În zilele de 2 și 3 februarie, Regimentul al 109-lea de infanterie americană, tancurile franceze, Regimentul I de parașutiști și comandourile aliate au curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
traversare al obstacolelor antitanc. După aceasta, tancurile franceze au intrat în forță în oraș, ajungând în "Place Rapp" (Piața Rapp) la ora 11:30. În zilele de 2 și 3 februarie, Regimentul al 109-lea de infanterie americană, tancurile franceze, Regimentul I de parașutiști și comandourile aliate au curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului, din care fusese alungată la începutul războiului. Continuând atacul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
la ora 11:30. În zilele de 2 și 3 februarie, Regimentul al 109-lea de infanterie americană, tancurile franceze, Regimentul I de parașutiști și comandourile aliate au curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului, din care fusese alungată la începutul războiului. Continuând atacul spre sud în ziua de 3 februarie, Regimentul al 112-lea de infanterie a intrat în Turckheim () și a cucerit
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
curățat orașul de ultimele elemente ale defensivei germane. Într-un act simbolic, Regimentul al 152-lea din infanterie franceză a reocupat clădirile garnizoanei oarașului, din care fusese alungată la începutul războiului. Continuând atacul spre sud în ziua de 3 februarie, Regimentul al 112-lea de infanterie a intrat în Turckheim () și a cucerit Ingersheim () la vest de Colmar. Alte unități de infanterie americană sprijinite de tancuri franceze au blocat rutele de retragere ale germanilor din Munții Vosgi. Pe 6 februarie, Divizia
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
terminat cucerirea orașului Ensisheim, după care a continuat înaintarea în Pădurea Harth.Pe 7 februarie, Divizia a 9-a colonială și Divizia I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
soarta sa se schimbase de patru ori în ultimii 75 de ani . După încheierea luptelor, guvernul francez a acordat Diviziei a 3-a de infanterie SUA decorația Croix de Guerre, iar președintele SUA a acordat aceleiași divizii „Distinguished Unit Citation”. Regimentul al 109-lea de infanterie SUA a fost la rândul ei decorată cu Croix de Guerre. În zilele noastre, diferite străzi ale localităților din Alsacia poartă numele unor militari sau unități militare aliate care au luptat Punga Colmar. În zonă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
pentru a folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher), din Germania, respectiv mitralierele "Schwarzlose", Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți). Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere și 61.189 pistoale și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
subscris mereu numai cu Iuliu [câteodată și Iulius) Dunca. Tânărul Dunca a intrat voluntar în armată, devenind în anul 1850 sergent. Apoi a urmat "Școala Militară de Ofițeri" din Iași (1852-1854), din care a fost transferat ca sublocotenent la un regiment de artilerie. Acolo a fost avansat deja după scurt timp la rangul de locotenent în 1856 și căpitan în 1858. La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase pe 14 iulie
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase pe 14 iulie 1860 trimiterea unui grup de șase ofițeri în misiune în Piemont, aceștia, între ei Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo Fanti (1806-1865) ca artilerist și la asediul Gaetei: Între puternicele
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
1868 a fost numit cavaler al ordinului. După revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
revenirea sa, a avansat rapid în cariera militară mai departe, obținând gradele militare de maior în 1864 și de locotenent-colonel în 1867. În anul 1870 a fost numit colonel și comandant al Regimentului nr. 1 Artilerie (1870-1871), apoi cel al Regimentului nr. 2 Artilerie (1871-1875). După aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
a ținut 9 zile. Bateriile române, ale căror piese se urcaseră la 40, au continuat focul zi și noapte până la armistițiul din 23 ianuarie/4 februarie 1878 și ocuparea Vidinului de către trupele române. În sfârșit a revenit ca șef al Regimentului nr. 1 Artilerie (1878-1881). După ce Dunca a fost, între anii 1883-1885 , comandant al Diviziilor 8 și 1, apoi din 1885 acel al Diviziei 9 Mărășești, a fost trecut, în anul 1891, la gradul de general de brigadă, comandant al diviziei
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
3-a de la Chilia Veche. Generalul de brigadă Iulius Dunca a făcut parte dintre cei ce au pus bazele artileriei române moderne, începându-și activitatea la 7 ani de la înființarea acesteia. Are meritul de a fi fost comandant al renumitelor Regimente 1 și 2 Artilerie. Iuliu Dunca a fost onorat între altele cu:
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
viitorului general-maior prusac Hermann Morgen (1810-1884) și a soțiiei acestuia Sophie Dorothea, născut Mallison (1820-1891), fiica proprietarului unei exploatări de cupru Georg Mallisob. Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf Dönhoff”" (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf Dönhoff”" (Prusia Orientală) fiind trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
trecut în corpul ofițerilor la 13 noiembrie 1877. La 20 aprilie 1878 a fost transferat la "Regimentul 63 „Împăratul Carol al Austriei și rege al Ungariei”", în care a servit și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13 decembrie 1887. Începând cu 27 august 1889 a fost detașat din regiment la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l înlocui pe locotenentul
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
și fratele său mai mare Johann Friedrich (1848-1936). În acest regiment a fost avansat la gradul de sublocotenent la 12 octombrie 1878 și la cel de locotenent la 13 decembrie 1887. Începând cu 27 august 1889 a fost detașat din regiment la Ministerul Afacerilor Externe, pentru a-l înlocui pe locotenentul Hans Tappenbeck, locțiitorul căpitanului Richard Kund, comandantului expediției științifice și de cercetare din sudul Camerunului. Pe 5 noiembrie 1889 Morgen a plecat cu 120 de însoțitori de pe coastă ajungând la
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Wilhelm II din 1898, pe care l-a însoțit ca aghiotant. În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie" din Lübeck. În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
viitor general, Maximilian Rudolf (n. 1889), Hermy (n. 1892), Viktoria (n. 1896) și Clothilde (n. 1900). Schmettow și-a început cariera militară la 16 aprilie 1881 când a terminat școala de ofițeri. A fost repartizat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 12 Lăncieri Gardă, Ulterior a servit ca adjutant al regimentului pentru ca în martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]