12,551 matches
-
Politica methodice digesta), adept la teoriei dreptului natural 58, afirma că suveranitatea aparține poporului, este inalienabilă și nimeni nu va îndrăzni să spună că poporul poate transfera cuiva suveranitatea sa (acesta fiind un drept indivizibil, inalienabil și imprescriptibil). Althusius face remarcabila observație că poporul nu încetează să fie suveran, deși deleagă monarhului sau principelui anumite atribute ale suveranității sale. Așadar poporul însărcinează prin voința și puterea sa anumiți magistrați sau funcționari, să exercite în numele său anumite prerogative sau funcții. Spre deosebire de Jean
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
există, este cel mai vechi; dacă accentul se pune pe solidaritatea care se manifestă între membri ei, dacă se consideră frecvența și importanța intervențiilor în problemele politice, diplomatice și militare, primul loc revine nobilimii; dacă în analiză avem în vedere remarcabila regularitate a ierarhiei realizată foarte de timpuriu, perfecțiunea statutelor și, mai mult, rolul decisiv în revoluția economică, socială și politică ce a marcat trecerea de la regimul feudal la regimul stărilor, "starea a treia" deține întâietatea 80. În plan general, ierarhia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Below, Otto Hintze, Frederich Tezner, Rachfahl etc. Lui Gh. I. Brătianu i se alătura reputatul istoric Andrei Oțetea 91 despre care, într-un studiu publicat în anul 1966, Valentin Al. Georgescu 92 sublinia că este cel ce surprinde în mod remarcabil ideea echilibrului temporar între puterea monarhică și cea locală (reprezentanții stărilor privilegiate) pentru "poziția europeană" a instituției Adunărilor de stări, echilibru "cuprins în a doua etapă a centralizărilor"93. Este etapa care corespunde "monarhiei stărilor". Argumentele lui A. Oțetea sunt
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nici nobilimii, nici Bisericii. În secolul al IX-lea regii cereau tuturor marilor seniori ai regatului și chiar episcopilor, să depună jurământ de fidelitate. Dar suveranul va trebui să țină seama de vasalii săi, care dispuneau de o forță militară remarcabilă, ajutor necesar, rezultat din contractul de vasalitate (auxilium). Treptat organizarea comitatului decade, deoarece vasalii vor scăpa jurisdicției comitelui. Cei care posedau domenii ce se bucurau de imunitate, fiind denumiți optimates regis, iar Cronica lui Moissac (813) îi amintește cu numele
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
adunării. Cele mai vechi deliberări ale germanilor sunt o amintire comună Imperiului german și Franței. După destrămarea Imperiului carolingian și fondarea dinastiei saxone (919), în aceste adunări, în care se auzea numai clinchetul armelor (fremitus armorum)304, se produc schimbări remarcabile: Câmpul cavalerilor este înlocuit de Dietă, în care vor prinde contur atribuții precis determinate. La început prerogativele judecătorești, hotărârile politice și militare, adoptarea legilor, vor reprezenta "o masă informă și confuză"305. Principiul electivității în desemnarea suveranului era combinat cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Worms, consemnându-se pentru prima dată prezența lor. Un an mai târziu, în martie 1256, Adunarea orașelor renane hotăra că vor sprijini și executa voința principilor electori în privința actului electiv, pentru a se pune capăt anarhiei 328. Este un document remarcabil, prin care se reconfirmă o realitate: dreptul alegerii era limitat și consfințit doar pentru cei 7 principi electori, astfel cum îl cunoaștem de la Rudolf I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era, astfel, întărită. 4
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
necesari. În concluzie, în secolul al XVI-lea Coroana Boemiei era un stat compus din mai multe țări, fiecare având propria sa viață politică și în care stările aveau un rol important. Cu toate acestea, se poate distinge o unitate remarcabilă în funcționarea dietelor. Aspectul principal este evidențiat de ridicarea impozitelor. În secolul al XVI-lea regele Boemiei cerea Dietelor provinciale, din fiecare țară în parte, să consimtă perceperea impozitelor ținând cont de suma totală de care avea nevoie 357. În
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
155. 57 M. Senellart, op. cit., pp. 25-27 58 A. Oțetea, Scrieri istorice alese, p. 60. Gh. Bichicean, Bazele științei politice, p. 87. 59 Gh. Bichicean, op. cit., p. 22. 60 Jean-Jacques Rousseau, Du contrat social, Paris, 1966, pp. 50-52. 61 Deși remarcabilă și remarcată în majoritatea lucrărilor de specialitate, teoria lui Rousseau nu scapă criticilor, care descoperă în ea "un concept de natură absolutistă", voința generală fiind aceea care transpune teoria absolutistă. Căutând unitatea moralei și a politicii, Rousseau "a găsit statul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au interesat exclusiv cei care au publicat cel puțin două cărți măcar notabile, dacă nu cumva bune și foarte bune. Excepțiile sunt puține, dar întru totul semnificative: dintre cei debutați în anii '90, club8istul Constantin Acosmei (a cărui carte, absolut remarcabilă, Jucăria mortului, s-a și reeditat, până acum, de mai multe ori) și outopicul Codrin Dinu Vasiliu (autorul unui volum promițător, dar care nu dă semne că ar mai fi interesat să își reia activitatea poetică), iar dintre scriitorii debutați
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poezie, acordat de Fundația Culturală Paradigma (2008). Puțini sunt poeții care cu un unic volum, ce-i drept, reeditat de mai multe ori au făcut să curgă atâta cerneală critică, atâtea efluvii admirativ-uluite precum Constantin Acosmei. Reacțiile determinate de absolut remarcabila carte Jucăria mortului (ediția I: Pan, Iași, 1995; ediția a II-a: Vasiliana '98, Iași, 2002; ediția a III-a: Vinea, București, 2006; ediția a IV-a: Casa de Pariuri Literare, București, 2012) sunt, mai mult, departe de a se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amestecând de această dată amărăciuni socio-politice și ghidușii psihologizante, sunt evidente în balada plinuței popescu. Ultimul ciclu al cărții, gesturi nude în sepia și albastru, este și cel mai reușit. Cititorul va constata, mai întâi, inspirația rarissimă dovedită de titlul remarcabil, intuindu-i apoi miza de fond: aceea de a condensa o poetică (a prozaismului, a gestualității denudate de sensuri prea grave de menționat, din această perspectivă, textele Așa grăit-a Pițipoanca, viitorul amoebelor, pițipoanca și țiparul, reflectări dintre cele mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem de trecere între singurătăți, spații și lumi, între existență și reflecția ei poetică. Îl reproduc, integral, în continuare: "aștept să-mi iasă prin creștet umbra, știu totul, e o lume de fire subțiri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care neantul și-l încheagă"). Or, cum se știe, Cronicarul n-are voie să moară niciodată; cu atât mai mult, cronicarul care înțelege că, în lipsa unei minime implicări a celorlalți, responsabilitatea lui devine esențială. Seria de poeme socio-politice dovedesc o remarcabilă priză la real, ceea ce nu exclude însă o anumită metaforică, desigur mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ea, sângeroasa,/ cum trecem pe râu ca un vapor cu toate luminile/ aprinse. cu muzica decibelând nopțile". În sfârșit, trebuie remarcat faptul că majoritatea acestor poeme despre moarte, și nu doar cele structurate pe tiparul catabazei (precum OrfEu) au o remarcabilă densitate a referințelor livrești ceea ce, pe de o parte, nu sufocă, ci, dimpotrivă, potențează autenticitatea percepției, iar pe de altă parte, transformă întregul areal în ceea ce autoarea însăși numește "un roman-fluviu de graniță" (între genuri și specii, dar și între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu un titlu total neinspirat, Spaimă cu garnitură de cartofi prăjiți (replică probabilă la remarcabilul poem în care Dan Laurențiu corporalizează o neliniște garnisită cu salată de spaimă), Adi Cristi dovedește însă că poate textualiza erosul într-o poezie cel puțin onorabilă. Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, în "Săptămâna", nr. 2, 1983; AL. Dobrescu, în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
figuri emblematice din universul poeticii cezarivănesciene, Mama. Tulburătorul Bocet de la moartea mamei lui Orur (în mod cert, un alter ego al poetului), unele dintre complicatele Jeux d'amour, câteva dintre Balade și, aproape în întregime, ciclul Rosarium constituie, în fapt, remarcabile exerciții de reflecție pe marginea cultului marianic. Cultul Morții-Mamă, izbăvitoarea lumii, cea perpetuu adorată, este una dintre statornicele obsesii ale lui Cezar Ivănescu și, cu siguranță, fixația care a alimentat lecturile psihanalitice ale operei sale (Laura Pavel, spre exemplu, a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volumul de debut există structuri axate pe semantica solarității, a luminii, a idealului: "Sorii din adâncuri",, "aurori boreale", "jocul/ vinovat al luminilor din întuneric", "fântâni crepusculare" "ochiul soarelui alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Toamnei. Ceea ce explică și echivalarea semantică a celor trei realități ale onto-poeticului, așa cum apare ea în probabil cel mai cunoscut text al lui Dan Laurențiu: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi. Sau reflecțiile sensibile, cu o pronunțată nuanță testimonială, din remarcabila confesiune intitulată Ora pro me: "Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, Tu, care m-ai făcut după chipul și asemănarea Ta, nedesăvârșită copie după un model desăvârșit, și care m-ai dăruit cu trei haruri, ca trei coșmaruri: dragostea, boala și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poem (Editura Cronica, Iași, 2011), texte pluriforme, adesea spectaculare, ce conferă atelierului poetic al lui Traian Mocanu aspectul unei pânze imbricate. Pe de o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne și postmoderne. În textele fără titlu, numerotate simplu, sunt mai întâi invocați sau interpelați Ulyse și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bărbat-femeie, erosul și logosul mundifer, în fine, ierarhizarea celestă ori cea terestră. Pe urmele lui Frazer, care vedea Biblia ca epopeea lumii, în care se regăsește "febra vieții (...) cu speranțele și bucuriile, cu suferințele și păcatele și durerea ei", autorul remarcabilelor Apocrife... textualizează, practic, etapele cele mai semnificative din istoria (pre)umanității. Vom regăsi, prin urmare, în carte geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este tocmai un astfel de text în care apare explicit imaginea unei scene interioare pe care se desfășoară un conflict surdinizat, însă cu atât mai puternic, între tendințe de semn contrar, materializate artistic în două metafore-simbol cu o densitate simbolică remarcabilă, vulturul și leul: "E inima o turlă de vechime/ ca zidul din ierusalim plângând/ subt gratii vii un unic sunet dând/ hrănind în nevăzuta adâncime// un vultur și un leu. Din vreme-n vreme/ se prăbușesc din vrajbă sângerând/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile după Anton Pann (Editura Rafet, Iași, 2008), în care durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de matca identității lingvistice și etnice materne, este contrasă într-o artă poetică sensibilizatoare, în special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
are nici voce, nici talent, putem spune chiar că este o mai bună actriță în viață decât pe scena teatrului în care evoluează. Toate acestea demonstrează că Parizienele inversează valorile și rolurile. A ști să disimulezi a devenit o artă remarcabilă a Parizienei. Pariziana îi apreciază și pe alții în funcție de abilitățile lor de actor, precum Michèle de Burne pe Marillot: "Elle songeait, contente: "Îl n'est pas bête et joue bien la comédie"" [Maupassant, Notre cœur, p.96]. Pariziana oferă în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
groapă în țărâna.47 În ciuda rescrierii distorsionate ori cu intenții parodice a versurilor aceluia care a influențat întreaga literatura ce a urmat, generația lui Guido Gozzano a arătat faptul că și prin intermediul detractorilor vocea să continuă să exercite o influență remarcabilă.48 În acest context și-a făcut simțită prezența Enrico Thovez (1869-1925) care, în pofida diferitelor interpretări ce replăsmuiau ironic scrierile și imaginea romanticului, s-a apropiat fără prejudecăți de operă lui.49 El a subliniat exemplaritatea modelului sau etic în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
afirmare a valorii poeziei și prozei leopardiene (în anii douăzeci atenția criticii s-a orientat tocmai către această parte mai puțin studiată și datorită Testamentului literar publicat de 'La Ronda' în 1921). Tot atunci au văzut lumina tiparului primul articol remarcabil al lui Giuseppe De Robertis și monografia lui Karl Vossler.65 Sub influența regimului fascist poezia Canturilor a început să fie privită și că enérgeia. S-au consolidat astfel două orientări interpretative paralele: una dictată de dorința de a impune
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]