7,864 matches
-
la pacienții tratați cu metformin au apărut , în principal , la pacienții diabetici cu insuficiență renală semnificativă . Incidența acidozei lactice poate fi și trebuie redusă și prin evaluarea altor factori 3 de risc asociați , cum sunt diabetul zaharat insuficient controlat , cetoza , repausul alimentar prelungit , consumul excesiv de alcool etilic , insuficiența hepatică și orice afecțiuni asociate hipoxiei . Diagnostic Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică , dureri abdominale și hipotermie , urmate de comă . Rezultatele analizelor de laborator în scop diagnostic includ scăderea pH- ului sanguin
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
de ordin farmacocinetic cu Efficib ; cu toate acestea , astfel de studii au fost efectuate utilizând substanțele active individuale ale Efficib , sitagliptinul și metforminul . Există un risc crescut de acidoză lactică în cazul intoxicației alcoolice acute ( în special , în caz de repaus alimentar , malnutriție sau insuficiență hepatică ) datorită substanței active metformin din compoziția Efficib ( vezi pct . 4. 4 ) . Trebuie evitat consumul de alcool etilic și de medicamente care conțin alcool etilic . Substanțele cationice care sunt eliminate prin secreție tubulară renală ( de exemplu
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
HbA1c de la momentul inițial la momentul final al studiului ( vezi Tabelul 3 ) . În studii clinice , sitagliptinul administrat în monoterapie a îmbunătățit controlul glicemic , asociindu- se cu reducerea semnificativă a valorilor hemoglobinei A1c ( HbA1c ) și a valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar și postprandial . Reducerea valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar ( á jeun - GJ ) a fost observată la 3 săptămâni , primul moment în timp la care GJ a fost măsurată . Incidența hipoglicemiei observată la pacienții tratați cu sitagliptin a fost
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
Tabelul 3 ) . În studii clinice , sitagliptinul administrat în monoterapie a îmbunătățit controlul glicemic , asociindu- se cu reducerea semnificativă a valorilor hemoglobinei A1c ( HbA1c ) și a valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar și postprandial . Reducerea valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar ( á jeun - GJ ) a fost observată la 3 săptămâni , primul moment în timp la care GJ a fost măsurată . Incidența hipoglicemiei observată la pacienții tratați cu sitagliptin a fost similară cu cea observată pentru placebo . În cursul tratamentului cu
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
la pacienții tratați cu metformin au apărut , în principal , la pacienții diabetici cu insuficiență renală semnificativă . Incidența acidozei lactice poate fi și trebuie redusă și prin evaluarea altor factori 19 de risc asociați , cum sunt diabetul zaharat insuficient controlat , cetoza , repausul alimentar prelungit , consumul excesiv de alcool etilic , insuficiența hepatică și orice afecțiuni asociate hipoxiei . Diagnostic Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică , dureri abdominale și hipotermie , urmate de comă . Rezultatele analizelor de laborator în scop diagnostic includ scăderea pH- ului sanguin
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
de ordin farmacocinetic cu Efficib ; cu toate acestea , astfel de studii au fost efectuate utilizând substanțele active individuale ale Efficib , sitagliptinul și metforminul . Există un risc crescut de acidoză lactică în cazul intoxicației alcoolice acute ( în special , în caz de repaus alimentar , malnutriție sau insuficiență hepatică ) datorită substanței active metformin din compoziția Efficib ( vezi pct . 4. 4 ) . Trebuie evitat consumul de alcool etilic și de medicamente care conțin alcool etilic . Substanțele cationice care sunt eliminate prin secreție tubulară renală ( de exemplu
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
HbA1c de la momentul inițial la momentul final al studiului ( vezi Tabelul 3 ) . În studii clinice , sitagliptinul administrat în monoterapie a îmbunătățit controlul glicemic , asociindu- se cu reducerea semnificativă a valorilor hemoglobinei A1c ( HbA1c ) și a valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar și postprandial . Reducerea valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar ( á jeun - GJ ) a fost observată la 3 săptămâni , primul moment în timp la care GJ a fost măsurată . Incidența hipoglicemiei observată la pacienții tratați cu sitagliptin a fost
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
Tabelul 3 ) . În studii clinice , sitagliptinul administrat în monoterapie a îmbunătățit controlul glicemic , asociindu- se cu reducerea semnificativă a valorilor hemoglobinei A1c ( HbA1c ) și a valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar și postprandial . Reducerea valorilor glicemiei în condiții de repaus alimentar ( á jeun - GJ ) a fost observată la 3 săptămâni , primul moment în timp la care GJ a fost măsurată . Incidența hipoglicemiei observată la pacienții tratați cu sitagliptin a fost similară cu cea observată pentru placebo . În cursul tratamentului cu
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
pacientele tratate cu placebo . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină , la pacienți cu neuropatie diabetică , dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupele
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupele cu duloxetină cât și în cele cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupele tratate cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce , la grupele cu asistență de rutină , analizele de laborator au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . Reacțiile adverse cel mai frecvent observate la pacienții cu neuropatie diabetică dureroasă tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
2 și 4. 4 ) . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupul
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupul cu duloxetină cât și în cel cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupul tratat cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce la grupul cu asistență de rutină analizele de laborator respective au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . S- au obținut electrocardiograme de la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , 528 tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
pacientele tratate cu placebo . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină , la pacienți cu neuropatie diabetică , dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupele
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupele cu duloxetină cât și în cele cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupele tratate cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce , la grupele cu asistență de rutină , analizele de laborator au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . Reacțiile adverse cel mai frecvent observate la pacienții cu neuropatie diabetică dureroasă tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
2 și 4. 4 ) . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupul
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupul cu duloxetină cât și în cel cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupul tratat cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce la grupul cu asistență de rutină analizele de laborator respective au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . S- au obținut electrocardiograme de la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , 528 tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
2 și 4. 4 ) . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupul
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupul cu duloxetină cât și în cel cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupul tratat cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce la grupul cu asistență de rutină analizele de laborator respective au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . S- au obținut electrocardiograme de la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , 528 tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
2 și 4. 4 ) . În faza inițială de 12 săptămâni a trei studii clinice cu duloxetină la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , la grupul tratat cu duloxetină s- au observat creșteri mici , dar semnificative statistic , ale glicemiei în condiții de repaus alimentar . HbA1c a fost stabilă atât la pacienții tratați cu duloxetină cât și la cei tratați cu placebo . În faza de prelungire a acestor studii , care a durat până la 52 săptămâni , a existat o creștere a HbA1c atât în grupul
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
atât în grupul cu duloxetină cât și în cel cu asistență de rutină , dar creșterea medie a fost cu 0, 3 % mai mare în grupul tratat cu duloxetină . A existat , de asemenea , o mică creștere a glicemiei în condiții de repaus alimentar și a colesterolului total la pacienții tratați cu duloxetină , în timp ce la grupul cu asistență de rutină analizele de laborator respective au evidențiat o ușoară reducere a valorilor . S- au obținut electrocardiograme de la pacienți cu neuropatie diabetică dureroasă , 528 tratați
Ro_262 () [Corola-website/Science/291021_a_292350]
-
cu o frecvență de 1, 2 % . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbția Deferiprona este absorbită rapid din porțiunea superioară a tractului gastro- intestinal . Concentrația serică maximă s- a atins după 45- 60 minute de la administrarea unei singure doze în condiții de repaus alimentar . Acest timp poate crește până la 2 ore în cazul pacienților care au mâncat înainte de administrare . În urma administrării unei doze de 25 mg/ kg , s- au detectat concentrațiile serice maxime mai mici la pacienții care au mâncat înainte de administrare ( 85
Ro_362 () [Corola-website/Science/291121_a_292450]
-
cu o frecvență de 1, 2 % . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbția Deferiprona este absorbită rapid din porțiunea superioară a tractului gastro- intestinal . Concentrația serică maximă s- a atins după 45- 60 minute de la administrarea unei singure doze în condiții de repaus alimentar . Acest timp poate crește până la 2 ore în cazul pacienților care au mâncat înainte de administrare . În urma administrării unei doze de 25 mg/ kg , s- au detectat concentrațiile serice maxime mai mici la pacienții care au mâncat înainte de administrare ( 85
Ro_362 () [Corola-website/Science/291121_a_292450]
-
telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienței terapeutice . Nu există o relație liniară între doze și concentrațiile plasmatice . Cmax și , în mai mică măsură ASC , cresc
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienței terapeutice . Nu există o relație liniară între doze și concentrațiile plasmatice . Cmax și , în mai mică măsură ASC , cresc
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]
-
telmisartanului variază de la aproximativ 6 % ( în cazul administrării dozei de 40 mg ) la aproximativ 19 % ( în cazul administrării dozei de 160 mg ) . La 3 ore după administrare , concentrațiile plasmatice sunt similare , indiferent dacă telmisartanul a fost administrat în condiții de repaus alimentar sau cu alimente . Liniaritate/ non- liniaritate Este probabil ca mica scădere a ASC să nu producă o scădere a eficienței terapeutice . Nu există o relație liniară între doze și concentrațiile plasmatice . Cmax și , în mai mică măsură ASC , cresc
Ro_626 () [Corola-website/Science/291385_a_292714]