7,645 matches
-
prânzului s-a auzit i-hă-itul bietului măgar de origine turcă, Ionel. Pictorița mai sus amintită, aflându-se în preajma administratorului întors ușurat de la Suceava, că de acum e în regulă cu carnetul de sănătate, pictorița deci, are dintr-o dată o revelație înspăimântătoare: „Vai de mine, dar îl lăsați pe măgar să ragă mâine când va fi așa o adunare aici? Va fi neplăcut. Ar trebui să-l mutați în alt loc.”. Bietul administrator, abia scăpat de o spaimă, se vede în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Evrika" sau Hamlet "E ceva putred în... Brazilia"! Pe negrul respectiv eu l-am văzut în carne și oase la Macaubas, o localitate de 60000 de locuitori din statul Bahia! Aici aveam să am, după Bauru, cea de a doua "revelație" a Braziliei. Între destinatarii "Buletinului" redactat lunar la Rio de subsemnatul se afla și Atico Vilas Boas da Mota, fost profesor la Universitatea din Goiania, acum retras la pensie în orașul său natal, Macaubas. Era un amic declarat al României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de așa-zisa „metodă Stanislavski“, denaturată și fals transmisă. Arden din Faversham la Piatra AMN: Ultima dată când am scris despre tine În presa românească, publicând În revista Teatrul cronica la Arden din Faversham de la Piatra-Neamț, am avut de fapt revelația capacității tale de a adânci jocul. Ceea ce am scris În acel articol a revoltat lumea teatrului românesc, pentru că te declaram geniu, fără să folosesc exact cuvântul. Și astăzi, revăzându-l În minte, cred Încă În vitalitatea lui. Era un amestec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o amploare neașteptată momentului teatral. Nu exista o singură linie, ci existau multe deschideri spre tot felul de experiențe, Într-un spirit foarte elisabetan: hohotul de râs Îngheța de groază, alunecările Între grotesc, tragic, moment liric, farsă duceau la o revelație brutală a cruzimii vieții. În sensul acesta, montarea era mai mult teatru al cruzimii decât ar fi fost dacă s-ar fi construit numai pe groază. Încă ceva: spectacolul era senzual, prezența corpurilor, prezența fizică, mai ales prezența femeii stăpânite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
jucând la distanțe mari, În fața a o mie de spectatori. AMN: Pregătirea complexă v-a folosit de minune când ați jucat pentru prima oară În aer liber. Medeea la Festivalul Artelor de la Baalbek, printre ruinele templului antic, a produs o revelație datorată puterii vocii de a se mișca liber În spațiul liber. Acele ruine erau un loc binecuvântat care, În loc să zdrobească actorul, Îl Înnobilau, Îl făceau mai frumos. Când puneai mâna pe pietrele acelea, aveai impresia că trăiesc, păreau făcute din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vă place, În aer liber, sunt o Încercare de a reintra În spațiul cosmic al teatrului, fiind legate de un loc de joc fără limite definitive. Teatrul pe care Îl faci când ești inspirat e Întotdeauna orientat spre spiritual, spre revelație, spre confruntarea cu cosmosul, spre deschiderea celor mai profunde abisuri dinăuntrul nostru, a infinitului din noi. Cred că mulți alții au simțit la fel ca mine. Cum vă place la ferma de lângă La Rochelle Vestea că vom putea face din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În titlu: A douăsprezecea noapte este noaptea În care cei trei regi magi s-au Închinat În fața pruncului, sărbătorind nașterea lui Iisus Hristos și manifestarea luminii și a adevărului. La nivelul Înalt și greu accesibil, piesa are ca subiect această revelație. Dar, pentru cei care nu caută un Înțeles ascuns, sărbătoarea epifaniei este doar un prilej de petrecere În cântec, dans și băutură. Subiectul piesei este și acesta, la fel cum și „geamănul“, dublul, este unul dintre subiecte. Când Viola naufragiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
armata gata de luptă a lui Fortinbras. Shakespeare plasează această Întâlnire Într-o scenă scurtă din actul IV, care e des sacrificată În spectacole, dar care mie mi se pare crucială. Văzându-l pe Fortinbras conducându-și armata, Hamlet are revelația eroului care posedă toate virtuțile Încă nedezvoltate În el Însuși. Din această Întâlnire rapidă, el primește forța care-i lipsea pentru acțiune. De aici Înainte nu mai vedem nici o umbră de indecizie sau de nebunie În Hamlet, ceea ce Îl uimește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și că părinții mei sunt părinții mei a apărut abia mai târziu, când a fost direct asociată cu descoperirea relației dintre vârsta mea și vârsta lor. Judecând după puternica lumină solară, care Îmi inundă memoria, când mă gândesc la această revelație, cu stropi de soare aruncați prin Împletitura de verdeață ce Încerca să-i acopere, prilejul acesta a fost poate aniversarea zilei de naștere a mamei, la sfârșitul verii, la țară, când am pus Întrebări și am cântărit răspunsurile primite. Toate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umărul lui Pimen sau de a Încerca În zadar să-mi imaginez fluturii zburând printre florile Întunecate din grădina Julietei. Mama făcea tot ce putea ca să Încurajeze sensibilitatea mea generală față de stimulii vizuali. Câte acuarele a pictat pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
constituit, aici, întâlnirea (din anonima bancă de student, desigur) cu profesorul Tudor Vianu. Primele prelegeri ale lui Vianu, la care am asistat, au produs asupra mea o impresie uriașă. L-am și visat într-o noapte, curând după șocul primei revelații: continua să peroreze, dar într-o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
turist din cale-afară de norocos, aflat peste mări și țări, în locuri în care nici nu visa să ajungă vreodată, nu mă împiedica, firește, să acumulez, vrând-nevrând, colosale impresii (nu de natură politică, desigur). În Cuba am avut, de pildă, revelația rolului extraordinar pe care Spania imperială l-a jucat în istoria omenirii. Fără această călătorie nu aș fi avut vreodată temeritatea de a scrie și a publica un studiu despre Cervantes... În ajunul Paștelui (care cădea în acel an la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al fricii. Cum se explică această alterare a vocilor? Revelația morții iminente, a vidului insuportabil pe care certitudinea ei o creează, îi transformă pe călăi în oamenii cei mai apropiați, singurii care îi mai pot ajuta pe proscriși în fața acelei amenințări, teribile, inumane, care e moartea. Printr-un ricoșeu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Andrei Rubliov este marcată de răscolitoare deziluzii: mentorul își trădează vanitatea, prietenul e ros de invidie, inocentă pentru care omorâse un om îi scuipă în obraz, măscăriciul îl acuză de delațiune. În umbra zidurilor mănăstirești sau colindând lumea, pictorul are revelația „păcatelor”: păcatul trufiei (Stepan, Kiril), păcatul cărnii (noaptea sărbătorilor păgâne ale iubirii), păcatul vrajbei între frați (povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
seria acestor emulații, dar nu ele ci acestea au fost cele care au produs șocul, un șoc oricum primenitor. În conferința din 1938 despre Balzac, care m a fascinat și a rămas pentru mine neuitată (cu un an înainte avusesem revelația copleșitoare a Comediei umane ca totalitate), Eliade scotea stăruitor în evidență focarul central al viziunii balzaciene pe care-l constituie romanele zise „filozofice” Séraphita și Louis Lambert. Aceste romane sunt, de fapt, palide și lipsite de forța tuturor celorlalte, dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pictorului Horia Paștina) avusesem cu părintele Stăniloae o altă „întâlnire”, care a însemnat un moment hotărâtor în existența mea. Nu mai eram demult „agnosticul” de odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care ne distrează, ne amuză. Dar fenomenul există virtualmente acolo, cu această putere, cu această colosală potențialitate. Asta mi se pare că trebuie subliniat în ce privește marea artă comică și, în speță, la Caragiale. Această putere colosală pe care o are revelația abisalității și luciditatea cu care această abisalitate este surprinsă. Acuma, e adevărat că mai recentele comentarii despre Caragiale, respectiv cartea lui Elvin, a lui I. Constantinescu, a lui Al. Călinescu, comentariile mai lungi, interesante, pe care le-a făcut Valeriu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Ionescu îi datorează enorm lui Caragiale, asta nu e nevoie s-o demonstrăm, cred. Dar lucrurile nu se opresc aici, asta mi se pare important. Dacă ar fi să acceptăm această teză, Caragiale este un mare scriitor care ne aduce revelația vidului, a automatismului, a absurdului, a aberației ; cred că suntem numai la jumătate de drum, pentru că este o observație de făcut în continuare. Și această observație o datorăm unui critic, după mine, remarcabil - Gabriel Dimisianu. În postfața la o ediție
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a iubit-o până la sfârșitul vieții. O dată mai mult, Arhiva îi dă pe față tainele !”. Nu numai arhiva, ci, în ciuda titlului, însuși romanul neterminat. Între poezie și lirism La centenarul lui G. Topîrceanu Pe la 12 ani am avut prin Topîrceanu revelația lui Arghezi. Răsfoind Parodiile originale am dat de cea a Blestemelor argheziene. Firește, nu puteam la vârsta aceea, fiind și în totală necunoaștere a lui Arghezi, să gust parodia ca atare, dar m-a încântat grozava inventivitate în materie de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dispuși să credem. Nu că am fi toți niște genii care ne ignorăm, nici că am putea deveni genii printr-un anumit exercițiu, dar potențialitatea genială e probabil mai mare decât s-ar părea. Foarte multe soluții geniale, intuiții, descoperiri, revelații trec neobservate. E totuși posibilă detectarea și cultivarea personalității, valoare substanțială, noocrată, benefică și, în fond, creație în sine : „Personalitatea, care e tocmai depășirea subiectivității, își are farmecul imens tocmai în această uimitoare stăpânire de sine a conștiinței, care lasă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de acest tip în paragraful intitulat „Criticul de artă care nu vreau să fiu” din eseul său Profesiunea de critic de artă. Tot ca d’Ors nu se ferește grijuliu de „frivolitate” și știe să nu îi piardă polenul și revelațiile. Felul său de a privi arta, totodată cu pasiune și degajare, felul acesta, aș zice, stendhalian, îl apropie de asemeni de înaintașul său barcelonez. „Prima mea atitudine critică în fața operei de artă noi - sau nouă pentru mine - se reduce la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
33 de ani. Marea lui credință a crescut în dorul după tatăl său? Mă gândesc la propriul meu tată, a cărui moarte mi-a lăsat în suflet o nostalgie dureroasă, compensată numai cu iubirea pentru Domnul. Bo Setterlind a avut revelația lui Dumnezeu la șase ani, ca o realitate aparte, dar integrată în existență. Despre biserica suedeză obișnuia să spună că ea n-a găsit încă o formă adecvată pentru a comunica mesajul ei. Celebra actriță Anita Björk a citit la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și o soție, drumul iubirii nu e o bagatelă, ci un drum infinit de încercări până în clipa morții. A iubi este lucrul cel mai teribil al lumii, incluzând toate încercările și umilințele posibile, sfâșietor traversate de intense momente de profundă revelație și consolare. 14 ianuarie - vis intens cu René: mă ținea cu mâna de umeri și iradia din el ceva intens. Viața nu se poate explica prin nimic, în nici un caz nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
omenești. Alegerea mea a fost judicioasă, spune Lionel, încurajându-mă la studiu pentru a mă apropia, cunoscându-l, pe cât posibil, pe Creatorul nostru și al lumilor infinite. Sunt cuvintele preotului și ale unei ființe care a primit de copil o revelație supremă, dar nu și cuvintele unui tată care a dat naștere a patru copii (prin soția sa care-i face viața un infern), bucurându-se și apoi fiind total dezamăgit de ei. Și ca și cum Dumnezeu care vede și aude totul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]