7,814 matches
-
de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze motivele mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să se exprime pe sine ?... Executa, în răgazul dintre proiectele mari, portretele unor oameni de seamă, cum făcuse și în timpul petrecut la Roma ca ucenic la pictarea scenelor din capela papei Sixt
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă a existat cu-adevărat vreodată un pictor care nici măcar nu-și purta numele, ci îl împrumutase pe cel de Cosimo de la atelierul unde, se susține, și-ar fi făcut ucenicia. Pregătirile începuseră din momentul când brutalitățile dobândiseră o anumită rigoare, iar interogatoriul fusese suprimat. Fantezia pornea, de obicei, din buna sau proasta dispoziție în care se aflau, în ziua sau la ora respectivă, bătăușii. Totdeauna cu efecte neașteptate, crâncene. Posibilitățile lor păreau însă, dintr-odată, îngrădite. Acum pedepsele se repetau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
două pe zi. Privea, apoi, pereții, se gândea. Și-a adus cărți de citit, un bloc de desen. Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc, un lung șir de ani crescând, ca un munte prăfos, în fața ei ? Apăsând-o, zdrobind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tulburare a simțurilor care, apoi, culmea ! îi lipseau. Ca și cum se rupsese din ea ceva, totuși, de neînlocuit. Lăsând-o în frig și jale, ca pe o jivină oarecare. Fiul ipotetic ar căuta în desenele acelea pierdute prevestirea înghețului și însingurării, rigoarea și rătăcirea. Monstrul ?... Adică prezentul strâmb, avortat, coșmarul nostru cel de toate zilele. Monstrul adevărat, noi, aici, în fundătura fără ieșire, copiii amputați și complici ai prezentului. N-a avut timp, e drept, după eliberarea ei, dar n-a avut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și am avea și acum ar fi : de ce ? De ce participăm, de ce nu se poate face nimic ? De ce, de ce. Cum ne suportăm salariile, compromisurile, minciuna. Da, da, marea minciună, nerușinată, nu micile trucuri și plăceri de duzină...“ A.P. încercase să opună rigoarea unei meserii sigure, modeste și exacte incertitudinilor, fragilității, toate acestea prietenul său le știa de- acum, le auzise de multe ori. Poate tocmai în acea zi atât de tulbure ar fi reușit, însă, să facă și pasul următor : să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
informat Dacă viața de pensionar are totuși un oarece avantaj, acesta este desigur nemărginirea timpului în care poate citi ziarul. Dimineața la prima oră pensionarul citește ziarul, la ora 10 pensionarul citește ziarul, după masa de prânz și somnul de rigoare, pensionarul citește ziarul, seara, pensionarul citește ziarul, noaptea, fiindcă tot nu are somn, pensionarul citește ziarul. Uitați-vă numai un pic, ăla de acolo este pensionarul informat, unii mai inițiați spun că e căpiat, dar informat, căpiat sau informat, în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ziarele din ziua de azi, sau unele gânduri ajunse din prea mare obidă pe hârtie. Am avut prea fericita ocazie, de a putea frunzări măcar o parte din materiale. Ia te uită de exemplu, știri însoțite invariabil de pozele de rigoare care vor străbate mileniile: Geanina Varga, sexy cu mult bronz, "Folosesc o cremă care face minuni”, Irinel: "Monica mi-a spus că am burtă și că mi-au căzut fălcile" (din CanCan), Uite cu ce superstar s-a combinat «strâmba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
fi salvat Caritas-ul de la dezastru! Așa, însă, nu mi-a rămas decât s-o distribui în rolul de prezentatoare a show-ului Folclorul contraatacă, rol pe care, altfel, l-ar fi preluat de prin 2006 Pepe-Inimă-Albastră, cu consecințele de rigoare. Seria de coșmaruri showbizz a fost curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori care, în direcția răului, inovează permanent. Confesive, poemele lui Ștefan Doru Dăncuș configurează un relief sufletesc vulnerabil, dar care se vrea cazemata ființei, al cărei statut e impus de contactul cu o realitate contondentă, cu o lume ale cărei rigori / absurdități îi creează disconfortul din care îl poate salva doar alcoolul scrisului. În acest sens, chiar primul poem exprimă programatic speranța metamorfozării ființei, prin literatură, în biserică, fără a-și pierde fragilitatea umană, câtă vreme există hoardele ce dau foc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
scaun în plus nu era nevoie, căci nu puteam primi oaspeți. De altfel, ce coleg ar fi acceptat să vină la mine, riscând o întîlnire cu "Șoacățu"? În acea cameră, având ferestrele acoperite cu hârtie vânătă, de camuflaj, cum cereau rigorile războiului, și bine încălzită iarna de o bună sobă de teracotă pe care o puteam îndopa la discreție cu lemne din rezerva liceului, am luat cele mai importante hotărâri ale adolescenței mele. De ea se leagă singura mea "nebunie" adevărată
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași! Asta e! Domnului Popa, fost contabil la Cooperativa Tricotajul, îi place rigoarea cu pătrățele albastre a caietului de aritmetică: de miercuri încoace, a prins tramvaiul în stație de patru ori, odată fugind hăt, din gangul de la Second Hand - Numai din Canada; a prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un turist dă de ele. Pentru Moby Dick trebuie altfel de pregătire, adaugă pictorul, dând vag din mână. Aurora mai trage o dușcă. Era din nou vară. Fata, care între timp nu mai era acea drăgălașă fustiță cloche cerută de rigorile speciei, privea pe fereastra palatului unde o închisese Ozymandias. Era o închisoare plăcută, luxoasă chiar. O alta în locul ei s-ar fi bucurat de sărurile de baie, dulapurile ticsite, mesele așternute cu olandă fină ca-n pictura lui Frans Hals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mi-l înmânează, rugându-mă să văd „ce se poate face cu el”. Mă angajez ferm să-l citesc și să găsesc o soluție în vederea publicării. Îmi fac chiar în prezența ei un „calendar de lucru”, îmi impun niște minime rigori. „Vai! dar nu o luați chiar așa! Aș vrea ca lectura caietului să fie un prilej de relaxare!” Doamna Bacinski nuvrea să mi impună termen, adică să-mi „perturbe” programul personal. O asigur că tocmai am introdus în program noua
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
că mama îmi ținea partea și îi spunea: Îi tânăr mătușă, nu și-a dat seama, a răspuns la repezeală, că doar nu văd ce motive ar avea ca să se bucure de suferința matale. E drept că primeam observațiile de rigoare și povața să mă corectez cu altă ocazie și să gândesc înainte de a răspunde. A mai trăit Pocum vreo trei ani după moartea Ilincăi și a ajuns la 95 ani, apoi a iertat-o Dumnezeu. Dar cât a trăit a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
locastei nu trebuie împrumutate într-un tratat de politică; aici trebuie exemplul oamenilor mari și al celor virtuoși. Politicianul recomandă în special severitatea față de trupe; el opune indulgența lui Scipio severității lui Hannibal, preferîndu-l pe cartaginez romanului și conchide că rigoarea este mobilul ordinii și al disciplinei și, prin urmare, al triumfului unei armate. Machiavelli nu procedează cu bună-credință în această ocazie; căci îl alege pe Scipio, cel mai moale dintre generali în privința disciplinei, pentru a-l opune lui Hannibal și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
i-ar opri măcar în parte? Tot ce-i cer lui Machiavelli, în această privință, este moderație. Să știe și el că, dacă pe un om onest clemența îl duce la bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
opri măcar în parte? Tot ce-i cer lui Machiavelli, în această privință, este moderație. Să știe și el că, dacă pe un om onest clemența îl duce la bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post a somat grupul... După formalitățile de rigoare, timp în care locul sentinelei a fost luat de omul nostru, șeful gărzii, sub supravegherea neiertătoare a lui Toaibă, a intrat la centrala telefonică. Și aici telefonistul a fost dublat de omul nostru. Sună la comandant! a ordonat sergentul. Dar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și bidonul cu apă. Și rația de rom - a completat Toaibă în surdină. Am să vă însoțesc până la punctul de trecere spre liniile inamice... La punctul hotărât, au fost întâmpinați de un ofițer al unității din zonă. După salutul de rigoare, căpitanul Făgurel și-a scos harta: 65 Pentru început, aș vrea să-mi notez punctele de foc cunoscute de dumneavoastră și existența de adăposturi întărtite sau cazemate. Ofițerul i-a dat toate detaliile pe care le cunoștea. Care ar fi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cîrciumilor de periferie, stîlpi de cafenea, liota marilor Îndrăzneți pentru care Închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgînd din narghilele, eunuci, cadîne, toți și toate făcînd roată În juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau Într-o monotonie În care viața Însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, Îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, În care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori În juru-i. Mă Închinai; ochii lui, sub pleoapele Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o parte din virtuțile tale militare îmi vor fi de folos. Antonius se așeză fără să răspundă. Îndepărtă puțin vasul din care se ridica mirosul de aerel și praz, care multora li se părea grețos - dar era un semn al rigorii lui Valerius Mucrus, ce le impunea ofițerilor să mănânce la fel ca restul soldaților. — Am primit ordin să mă duc să fac aprovizionarea azi - îl fixă pe Valerius Mucrus. Am dat deja ordin cohortei mele să facă pregătirile. Nu! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Din aprilie, când au câștigat bătălia, ce-au făcut soldații vitellieni? După ce-au jefuit cât au putut, acum își petrec zilele huzurind. Se îndoapă și se îmbată. Nu fac antrenamente militare. De disciplină nici nu poate fi vorba; despre rigoare, nici atât. Trei luni trăite în felul acesta slăbesc și cea mai puternică armată. În plus, trupele pe care Vitellius le-a adus în Italia de dincolo de Alpes nu sunt obișnuite cu căldura verii. Soldații nu au forță și mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
realizat în acei ani” - ne spune încă odată autorul, iar ca nu cumva cineva să uite aceasta, ne repetă vorbele lui Seneca: „ Ce g reu se realizează orice lucru bun”... „Dorohoiul la peste 600 de ani”, prin bogăția materialelor, metodologie, rigoare, claritate etc. creează câmp larg de activitate și în viitor, nu numai istoricilor, arheologilor, geografilor dar și arhiviștilor, lingviștilor și psihologilor îndrăgostiți de cercetarea multidisciplinară. Meritul este și al profesorului Gheorghe Gh. Covatariu. Cvadropoeme = poeme în poeme „Este o descoperire
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și de bună calitate și în special orfanilor și familiilor dezorganizate.” “Onorat public. Nu mă ascund că sunt creștin democrat și român. Aș vrea să se rețină că acest Faur cu Aripi, și-i pronunț numele cu toate majusculele de rigoare, nu trebuie să devină zestrea electorală a puterii. Cu atât mai mult cu cât Dânsul... Calul cu Aripi, a vazut lumina zilei într-o zona necooperativizata, într-un grajd privat, la un taran neatins de filoxera tristului regim. Acest miracol
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]