7,490 matches
-
de versuri), care a fost compus ca răspuns la moartea lui John Keats, și în care Shelley (2003: 543) de asemenea face referire la Chatterton în strofa 45: "Chatterton / Se nălță palid, solemna-i agonie / Dintr-însul încă nu se risipise." [Chatterton / Rose pale, his solemn agony had not / Yet faded from him.] Teza radicală a lui Russell (1908: 250) este că Chatterton e izvorul primordial al poeziei moderne ca artă înzestrată cu melodie, culoare, formă și un spirit al comuniunii
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul nici la istorie și nici la mormânt și nici măcar la gropi care zac risipite în țărâna de sânge a pământului românesc, stele ce pururi nu se vor stinge în inima legionarului și a bunului român creștin, stâncă de neclintit, ospăț dacic, șuvoaie de sânge. Dușmanii istoriei noastre lucrează asiduu, tenace. Dar nedreptatea care i
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
undeva departe, întrun afund de ocean îmbăiat în sânge și crime. Credința, numai credința, ea ne dezvăluie ceea ce este dincolo de om, ne ferește aici pe pământ de iluzii și năluciri seducătoare, înveșmântate dramatic cu funebre dantele care ne învăluie viața risipind-o într-o Sahară fără rod. Dumnezeu ne cere fapte începând cu iubirea aproapelui. Credința ne păzește de sărutul lui Iuda și te învață să îngenunchezi numai în fața lui Dumnezeu și a morților sfinți. Credința te învață să nu folosești
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a se juca cu ideile” (capacitatea, spontană sau voită, de a abandona capcanele gândirii logice și de a se lăsa pradă imaginației, asociind idei, fapte, teorii în spiritul ideii „să vedem ce iese”); capacitatea de concentrare (de a nu se risipi în direcții colaterale, lipsite de importanță, de a menține în atenție obiectivul final); toleranță la ambiguitate (capacitatea persoanei de a utiliza mintal o serie de concepte incomplet definite sau conturate, sau de a stăpâni un material abundent și difuz, neordonat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
singură. * Nu te opri la ideile bune! Există cu siguranță altele mai bune. * Exploatează-ți la maximum toate ideile! * Dezvoltă-ți ideile! * Ideile noi se produc prin asociere de alte idei; operează simultan cu mai multe idei! Dar nu te risipi! * Notează idea pe loc într-un carnet! Șansa nu se repetă. * Inspiră-te de la natură; este un izvor inepuizabil de idei. * Combină ideile! Fă legături între lucruri diferite! * Gândește problema dintr-un unghi opus. Inversează! * Caută soluții în alte domenii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
începe prin lucruri mici; cele mari vor veni singure. * Fii receptiv față de ceilalți! Ei ar putea avea dreptate. * Nu renunța prea ușor! * Ideile tale pot fi la fel de bune ca ale altora. * Jonglează simultan cu mai multe idei! Dar nu te risipi! * Utilizează experiența pe care o ai, dar evită clișeele! * Uită aprecierile celorlalți! Judecă-ți singur rezultatele! * Creative sunt cunoașterea și efortul încăpățânat, căci muza inspiră doar rareori. Separă esențialul de accesoriu! Dar nu uita detaliile! * O idee absurdă valorează mai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nemijlocită și permanentă. 35. Locul de muncă să fie aproape de casă. Interpretarea rezultatelor este dată în Anexa 16, la pagina 358. 3. Jocuri de creativitate Jocurile creative, practicate individual sau în grup, au darul de a rupe rutina, de a risipi nervozitatea, anxietatea, de a aduce bunădispoziția și de a crea starea psihică favorabilă creativității. Practicate în grup, au meritul de a dispersa teama, timiditatea și inhibițiile - aceste bariere în calea unei munci de echipă cu adevărat creatoare. Jocurile creative produc
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Gh. Șincai, lui I. Piuariu-Molnar, dar și lui Ienăchiță Văcărescu. Într-o Cuvântare înainte, supralicitând în spirit raționalist importanța gramaticii în genere, autorul îi acordă o poziție privilegiată între alte științe. Gramatica ar fi „măiestria măiestriilor”, aducând „lumina înțelepciunii” și risipind „îmbeznirea minții”. Tocmai absența unei gramatici ar fi cauza decăderii limbii române, „cea veche râmlenească”, limbă coruptă în decursul unei istorii frământate. T. e un latinist șovăielnic și un etimologist moderat. Îndoiala îi vine din bun-simț, căci - presupune el - dacă
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
cunoașterea strămoșilor lui Nicolae Iorga (1947), Nicolae Iorga și educația maselor (1967). Apariția lucrării din 1931 a fost o revelație chiar pentru Iorga, care va nota în 1936, în Istoria românilor: „Dar studiile de amănunte se înmulțiseră în activitatea mea, risipindu-se în chipul cel mai larg și mai variat. [...] Mult timp mi-am făcut fireasca iluzie că, de vreme ce le știu eu - și, de altfel, fără trudita și așa de utila bibliografie a scrisului meu de d. Barbu Theodorescu, însumi le-
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
Calea descoperită de Gautama se găsește la mijloc. În urma Trezirii, Gautama surprinde legea care dă posibilitate de manifestare ciclului samsaric, descoperă condițiile necesare încetării acestei „produceri” și se află în posesia celor patru Adevăruri Nobile. În zori, „nimicită fiind ignoranța, risipită bezna, trezită cunoașterea, dobândită lumina”, sufletul lui Gautama a fost copleșit de splendoarea adevărului pa care tocmai îl descoperise. El devine Buddha, Trezitul, Iluminatul și este pentru totdeauna eliberat de ciclul transmigrărilor. Conținutul real al acestei eperiențe nu poate fi
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
măsură de concepția tradițională indiană. E vorba de parabola fiului risipitor. Un tată avea doi fii. Cel mai mic dintre ei și-a cerut partea de avere ce i se cuvenea și a plecat într-o țară îndepărtată, unde a risipit în scurt timp tot ceea ce avea, ducând o viață de plăceri. Ajunsese atât de sărac încât a fost nevoit să îngrijească porcii unui localnic și să râvnească la mâncarea acestora. Și-a venit însă în fire, s-a hotărât să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să participe și el la bucuria familiei. Acest frate îi reproșează tatălui că nu l-a încurajat și pe el să se veselească cu prietenii lui, deși avusese un comportament exemplar. În schimb, pentru fratele mai mic, care i-a risipit averea cu destrăbălatele, a organizat o mare petrecere. Văzând cum gândește, tatăl i-a spus: „Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru că nu vreau să mai trăiesc! Nu mai pot să muncesc aici”. Și-atuncea a zis unu’: „Bă, ia-l pe-ăsta și du-l la risipiri”. La risipiri erau ologii ăia. Ce Însemna risipiri? Însemna că te duceai și risipeai bălegar pe câmp, și acolo am dat de pălămidă, și mâncam pălămidă, și cu aia m-am refăcut... O luai așa de jos, că era țeapănă..., o frecai În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața a treizeci de soldați cari au întins doar puștile, au fugit cel puțin 3 000 de oameni. În fața a 50 bătăuși s-au risipit 10 000 de oameni fără să opună nici o împotrivire. Singurii cari am stat nemișcați în fața pompierilor și cari, după aceea, ne-am aruncat în luptă până ce am fost doborâți, am fost noi, câțiva copii. Dar, pe lângă pasiunea ideală care ne
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
poliție două zile mai târziu, dar între timp presa liberală avusese răgazul să acuze guvernul conservator de risipirea avutului obștesc: „...Guvernul este conservator, Camera este conservatoare, Senatul este conservator, cu toate acestea, în loc să se conserve ceva subt aceste puteri, se risipește tot...“ („Hoții la Muzeu“, TEL., an. V, nr. 1093, 21 noiembrie 1875, p. 1). Pantazescu a fost condamnat, în mai 1876, la șase ani închisoare, dar a fost într-adevăr ucis pe când încerca să evadeze din penitenciarul de la Cozia. Supoziția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
glandelor” la care eu însumi am fost de față). Nu fără o alintare de superioritate, la sfîrșitul discuției, mi-a întins mîna. Am convenit pentru un modus vivendi. Nu-mi fac iluzia că această „blanchizare” a rufelor „în familie” a risipit neînțelegerile dintre noi. Dimpotrivă, cred că mi-am cîștigat un loc într-o „tabletă” sau într-un colțișor umbros din marea sa frescă, unde, din generozitate, voi fi pictat fără milă. *A mai fost la redacție vara trecută. E pensionar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noaptea, să ies pînă la poartă, necum pînă în fundul grădinii unde întunericul părea și mai adînc și unde foșneau suspect frunzele de porumb. De cum se însera, stam cu lampa aprinsă și cu urechile ciulite. Neliniștea mamei și a mea se risipea doar în clipa în care auzeam rînchezatul lui Bicu. Mă repezeam înaintea tatei cu o bucurie fără margini, ca o săgeată pornită dintr-un arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
medic și poet, să-i consulte. Fiecare era curios să știe cît de bine stă cu inima. „Mă crezi, bătrîne, că devenise gelos că am o «tensiune de aviator»?” N-am zis nici da, nici ba. Atunci, pentru a mi risipi incredulitatea, S. mi-a mai dat un exemplu: o discuție despre zodii, purtată tot atunci, în aceeași casă. B. (n. 17 aprilie 1935) pretindea că e în „Zodia Taurului”, însă doctorul i-a demonstrat cu numeroase argumente că e în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
imediat ori să amîni? însemnările mele au, adesea, un aspect critic. Or, rostul scrisului (primul dintre ele) nu e contestarea celuilalt, ci înțelegerea cu el. Vis-à-vis de o anumită persoană, ieri gîndurile mele erau numai vitriol. Deși nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că individul acela cu nume caraghios nu merită să figureze în paginile mele. Ar însemna să-i fac un exces de onoare. Amînarea aduce, iată, împăcarea, dar, în același
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
salutînd totuși, în momentul în care au trecut să facă schimb de tranchilizante. Nu știu cum m-aș descurca dacă mi s-ar da temă să descriu stațiunea. De oriunde ai privi o, imaginea ei nu se dezvăluie în întregime. Părțile sînt risipite printre colinele cu vegetație bogată. Principalele clădiri - Biserica și Hotelul „Palace” - datează din 1911. O curiozitate, acesta din urmă are 365 camere, cîte una pentru fiecare zi a anului. Construcțiile noi sînt puține, „fără personalitate”. Lumea vine aci pentru băi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele mai rezonabile. *1 ianuarie... E ziua în care îmi cercetez adîncurile din mine, ziua în care mă gîndesc mai intens la viitor. Doamne, sper să nu te superi că-ți repet aceleași și aceleași rugăminți. Aș vrea să-mi risipești incertitudinile care mă cuprind. Caut seninul, liniștea, pacea sufletească, binele. Uneori urc piatra speranței pînă aproape de vîrful muntelui. Acolo, sus, aș vrea să-mi pun mîinile căpătîi și să mă odihnesc, dar piatra se rostogolește iarăși în văile umbrite de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cârneci: „Fire-ai al dracului, Cicirează, de ăsta-mi fuseși!” * Am „prelucrat-o” pe Carmen Mihalache-Popa cum va trebui să se poarte în eventualitatea venirii ei în redacție: să nu încerce să fugă de „bucătăria” revistei, adică de corectură; să risipească repede suspiciunea, care există, că e „omul lui G.” în primul rînd, mie și lui Sp., căci va lucra cu noi în același birou. Mi-a promis să fie loială și m-a asigurat că e „un bun camarad”, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am întrebat-o dacă a simțit solicitudinea cunoștințelor și a funcționarilor publici. „A fost neașteptat de mare”, mi-a răspuns, „și asta mă face să am oarecari regrete la plecare”. Deși eu interpretez altfel gestul, am tăcut, ca să nu-i risipesc o iluzie: cred că sîntem simpatici cu cei ce pleacă ori din interes (cine știe, „deal cu deal se întîlnește!”), ori fiindcă ei răzbună „sedentarismul” nostru care a început să semene a iobăgie. *Melancolii de 21 mai. Cu excepția lui D.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ședința. De la întîmplarea povestită au trecut peste cincisprezece ani și în mintea mea ea a prins o glazură de anecdotă. „Nu crezi că Vasile a glumit atunci?”, l-am întrebat azi, la întoarcerea spre casă, pe S.A., pentru a-mi risipi o anume îndoială. „Vasile nu glumește niciodată”, m-a asigurat el. *După concert, „nenea Jean” a ținut să facem cîțiva pași împreună. M-a însoțit pînă dincolo de Hotelul „Dumbrava”, unde era cazat, pentru a mă convinge să mă întorc la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avut un destin nefericit. A munci încă din școală (cu mîinile lui, liceean fiind, a ridicat pereții casei de pe strada Carpați), a alerga aproape continuu pentru astîmpărarea nevoilor zilnice, a te căsători de mai multe ori, a avea patru copii risipiți pe la mamele lor, a schimba locuințele, profesia - mai ales profesia! - și țara, - pot fi numite acestea „fericire”? și pentru ce?... Ieri (18 februarie), „Vocea Americii” a venit cu noi date: Corneliu era (s-a spus) agent dublu, își plătea chiria
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]