8,560 matches
-
nu provoacă bulversări ale pozițiilor concurenților și nu este niciodată rezultatul unei strategii elaborate de vreun rival. c) Zona „rupturilor strategice” corespunde situației În care valoarea ofertei pieței este sensibil superioară ofertei de referință. Aceasta antrenează un preț mai redus. Rupturile strategice sunt rezultatul inovațiilor tehnologice majore introduse de firme În afara domeniului de activitate. Este cazul introducerii electronicii În industria ceasurilor, de către firme care nu aparțin acestui domeniu. Valoarea ofertei crește datorită preciziei și fiabilității sporite a ceasurilor, iar segmentul de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
activitate. Este cazul introducerii electronicii În industria ceasurilor, de către firme care nu aparțin acestui domeniu. Valoarea ofertei crește datorită preciziei și fiabilității sporite a ceasurilor, iar segmentul de piață este semnificativ, motiv pentru care prețul ofertei este mai scăzut. Strategia rupturii nu este propriu-zis o strategie convențională deoarece, odată ce ruptura a fost creată, firma trebuie să adopte o strategie clasică (dominarea prin costuri; diferențierea sau concentrarea) pentru a rezista În fața rivalilor, exceptând posibilitatea provocării unei rupturi strategice succesive ce-i vor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
firme care nu aparțin acestui domeniu. Valoarea ofertei crește datorită preciziei și fiabilității sporite a ceasurilor, iar segmentul de piață este semnificativ, motiv pentru care prețul ofertei este mai scăzut. Strategia rupturii nu este propriu-zis o strategie convențională deoarece, odată ce ruptura a fost creată, firma trebuie să adopte o strategie clasică (dominarea prin costuri; diferențierea sau concentrarea) pentru a rezista În fața rivalilor, exceptând posibilitatea provocării unei rupturi strategice succesive ce-i vor permite firmei să-și asigure importante avantaje concurențiale. d
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ofertei este mai scăzut. Strategia rupturii nu este propriu-zis o strategie convențională deoarece, odată ce ruptura a fost creată, firma trebuie să adopte o strategie clasică (dominarea prin costuri; diferențierea sau concentrarea) pentru a rezista În fața rivalilor, exceptând posibilitatea provocării unei rupturi strategice succesive ce-i vor permite firmei să-și asigure importante avantaje concurențiale. d) Zona „strategiilor diferențierii În sus”. Oferta sa se distinge de oferta de referință mai ales prin valoarea superioară și prețul ridicat. Este esențial ca, În condițiile
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
responsabilităților, reglarea fluxului informațional și al bunurilor și gestionarea mai bună a incertitudinii. De exemplu, firma Renault a reușit să recupereze decalajul față de concurenți prin revizuirea relațiilor cu furnizorii și concesionarii. O altă modalitate de diferențiere este diferențierea „totală” sau ruptura strategică. Se caută redefinirea activității, concentrându-se pe noi factori-cheie de succes sau pe factorii care au fost neglijați până acum (Porter, 1986a, p. 217). Exploatând analogiile cu alte domenii de activitate, se reușește revizuirea funcționării tradiționale a domeniului. Profesioniștii
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
rapid al experienței); diferențierile bazate În mare parte pe semnalizare sunt mult prea vulnerabile; - În diferențierea pe care o alege, Întreprinderea beneficiază de un avantaj de cost În raport cu ceilalți concurenți; - diferențierea rezultă dintr-o combinare de acțiuni originale, dintr-o ruptură strategică, dificil de imitat de către rivali. O diferențiere trebuie să fie semnificativă, deoarece cumpărătorii nu vor plăti o valoare suplimentară pe care nu o percep. Desigur, valoarea suplimentară reală poate fi diferită de valoarea suplimentară percepută ca urmare a semnalizării
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
societate pe acțiuni În Franța Sursa: Gilbert (1988, p. 27). A considera longevitatea unei alianțe drept un semn de reușită este un lucru contestabil, deoarece durata alianței poate fi determinată de agravarea relației de dependență dintre aliați. La fel, o ruptură nu este neapărat un eșec al relației, ci o atingere a obiectivelor de către unul dintre aliați. Fig. 58 - Tipuri de alianțe strategice Determinate de cauze diferite, alianțele strategice vor fi apreciate după criterii diferite. Astfel, succesul unui acord În ceea ce privește cercetarea-dezvoltarea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
avea consecințe neprevăzute. Succesul unui proiect realizat În comun nu suprimă concurența Între parteneri, ci chiar o poate Întări uneori. Alianțele de cointegrare care reunesc parteneri ce efectuează cercetare-dezvoltare În comun sau produc o componentă sunt cel mai adesea supuse rupturilor Înainte de finalizarea proiectului, iar dacă sunt duse la bun sfârșit, aliații optează destul de rar pentru o reînnoire. Efectele pozitive obținute nu compensează problemele inerente ale gestiunii unui proiect dirijat de mai mulți actori. Divergențele care apar progresiv Între parteneri, În ceea ce privește
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
rar pentru o reînnoire. Efectele pozitive obținute nu compensează problemele inerente ale gestiunii unui proiect dirijat de mai mulți actori. Divergențele care apar progresiv Între parteneri, În ceea ce privește definirea exactă a componentelor sau tehnologiilor ce trebuie dezvoltate, pot conduce la o ruptură anticipată a alianței sau nu incită la reînnoire atunci când termenul fixat inițial expiră. Rezultatele obținute de Întreprinderile partenere sunt reechilibrate, iar aceste alianțe nu afectează semnificativ poziția strategică a Întreprinderilor partenere sau au un impact limitat, care afectează strategia Într-
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
la care se adaugă o cifrare incompletă, slab realizată sau slab interpretată. • Absența procedurilor și delegărilor. O planificare bine realizată poate fi contracarată de absența definirii procedurilor și delegării responsabilităților necesare pentru buna sa finalizare. În acest caz, există o ruptură Între obiectivele și procedeele utilizate pentru atingerea lor, astfel Încât obiectivele vizate sunt rareori atinse (Ciobanu și Roman, 1997). • Absența controlului. Planificarea, procedurile și delegările de responsabilitate pot fi satisfăcătoare, dar „sabotate” prin absența controalelor necesare pentru decelarea apariției inevitabilelor alunecări
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și proza, teatrul, cugetările ei, este vădit influențată de romantismul german. Motivele românești, folclorice i-au stat adesea în atenție, combinate uneori cu mitologia germană. Plecată în anii tinereții din castelul Mon Repos de pe Rin, poeta va resimți adânc această ruptură: „Și-n liniștea asta de templu / Puternic vai, iat-a bătut / Și ceasul plecării, ca moartea / De jalnic, ca moartea de mut. Curgi, Rinule, -n pace, de-a pururi / Și-adio! Pe noul meu drum / Eu intru, sărmana, -n viața
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care s-au armonizat ordinea, măsura, regula grecească și fausticul-romanticul germanic. Toate decăderile romantice contemporane, semne ale crizei și dezastrului, cum și naturalismul și suprarealismul etc., sunt consecințele acelei rupturi din Euphorion. Noi să propunem restaurarea goetheană. Poezia Cercului e pe această linie. Iar delimitările noastre între genuri și între valori au același sens.” „Cerchiștii” nu își fundează, prin urmare, programul modernist pe sincronizarea cu veacul lor (căci, mai ales
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
examinează decalajul perpetuu - reiterat în forme variabile în spațiul românesc - între limbaj și realitate, între evenimentul istoric și narațiunea istorică. Obiect constant de interes al cărții sale, acest clivaj ar putea să fie denumit generic paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în spațiul cultural românesc între modernism(e) și modernitate. Pulverizat într-o galaxie de variante adeseori beligerante, modernismul a fost ofensiv, dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
Encyclopedie der Wereldliteratuur, Haarlem (Olanda), 1980-1984; Paradoxul român, București, 1998; La Modernité à l’Est. 13 aperçus sur la littérature roumaine, Pitești, 1999; Privind înapoi, modernitatea, tr. Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu, București, 1999; Identitate în ruptură. Mentalități românești postbelice, tr. autorului în colaborare cu Mirela Adăscăliței și Șerban Anghelescu, București, 2000. Antologii: Poetică și stilistică. Orientări moderne (în colaborare cu Mihai Nasta), București, 1972; Dichters uit Roemenië [Poeți din România], postfața edit., Amsterdam, 1976; Roemenië. Verhalen
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
la cea istoriografică, RL, 1999, 9; Dan Mănucă, Paradoxul român, CL, 1999, 4; Glodeanu, Incursiuni, 359-365; Dan C. Mihăilescu, Paradoxul olandez, „22”, 2000, 3; Nicolae Rotund, Un filosof al istoriei și culturii române, TMS, 2000, 3; C. Rogozanu, Identitate și ruptură, RL, 2001, 26; Manolescu, Lista, III, 215-217; Carmen Mușat, Pe muchia dintre două identități, OC, 2001, 70; Ioana Bot, Paradoxurile istoriei, între politică și literatură, ST, 2001, 10-11; Cornel Moraru, Lărgirea canonului estetic, VTRA, 2002, 1-2; Ileana Marin, Planurile glisante
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
migrației asupra familiei Dezorganizarea familiei este una dintre temele dezbătute în ultimul timp de sociologi, demografi, specialiști în științe umaniste, printre cauzele ce întrețin acest fenomen fiind inclusă și contribuția migrației. Problemele cu care se confruntă familia contemporană merg de la rupturi afective, separări pe anumite perioade de timp, la divorț, parcurs marcat de numeroase schimbări și în privința exercitării rolurilor în familie (fie supraîncărcarea unui partener, fie degrevarea de sarcini a altuia), scăderea afectivității, a comunicării între parteneri, deteriorarea relațiilor dintre cei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Nu realizarea magistrală din Istoria ieroglifică este în măsură să fixeze nivelul culturii sau al "literaturii" române de la începutul secolului al XVIII-lea. Capodopera lui Cantemir nu reprezintă un simptom al excelenței culturale autohtone, ci un accident, un moment de ruptură, după cum s-a remarcat: "În istoria internă a dezvoltării formelor literare românești un fenomen de ascunsă discontinuitate se produce, imediat după 1700, prin Istoria ieroglifică. (...) Cert, Istoria ieroglifică era mai mult decât un simplu fapt artistic rezultat al fuzionării formelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
noastre vechi, Dimirie Cantemir nu este un produs al acesteia. Sursele sale sunt dintre cele mai diverse, orientale, est-europene și occidentale deopotrivă. Privit în contextul culturii române de la finele secolului al XVII-lea-începutul celui de al XVIII-lea, Cantemir marchează o ruptură categorică față de un trecut lipsit de conștiință artistică. Plasat însă într-un cadru mai generos, al culturii europene, el pare la locul lui. Cantemir este mai degrabă un scriitor european decât unul român. Acest lucru nu trebuie să ne deranjeze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ieroglifică (1705) la primele scrieri ale autorului, la Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul (1698) și la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (1700)? Cărțile mai vechi, ale unor P.P. Panaitescu sau Dan Bădăru, notau o netă ruptură a principelui de atitudinea medievală, religioasă, îmbrățișată la debut sub influența teologului Ieremia Cacavelas și descoperirea unei perspective pozitiviste, științifice în lucrările de maturitate. Doar că "soluția" lor era una marxistă, obligatorie în epoca în care au apărut meritoriile lor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fiind vizați în primul rând sofiștii -, pretinsul elitism"20. Filosofia pre-creștină era văzută ca un izvor nesecat și periculos de erezii, care îi inducea omului iluzia fatală că rațiunea îi oferă posibilitatea de a descoperi adevărul pe cont propriu. Această ruptură între filosofia înșelătoare, păgână și cea reală, creștină se va consolida prin intermediul unor nume mari ale patristicii orientale, precum Sf. Iustin Martirul și Filosoful (care vorbește despre o "filosofie dumnezeiască" și pentru care, rezumă Vasile Adrian Carabă, "filosofia este cunoașterea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chiar normativ în spațiul românesc), la care autorul purcede neașteptat de dezinhibat în Istoria ieroglifică, va deveni grăitor. Ceva se petrece: o schimbare de concepție, o înscriere într-o altă epistemă. Sigur, nu cred în delimitări lipsite de nuanțe, în rupturi ireconciliabile, mai ales când e vorba de una și aceeași operă. Între Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, micul compendiu de logică și Istoria ieroglifică, Dimitrie Cantemir nu a avut nici o... revelație 34. Pur și simplu, scriindu-și alegoria animalieră, a descoperit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
religioasă asemănătoare celei din Occidentul medieval de până la Renaștere. Sigur, e vorba de un amestec de idei, de mentalități, dar prioritară este încă această cultură eclesiastică. Cu Istoria sa ieroglifică, Dimitrie Cantemir marchează și din acest punct de vedere o ruptură, nu doar la nivel narativ, literar, ci și la nivelul mentalităților. Așa stând lucrurile, este obligatoriu să încercăm să sintetizăm, pe urmele unor cercetători de prim rang ai problemei, care era viziunea medievală asupra unui animal; ce însemna, altfel spus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a autorului", "emblemă autobiografică", după cum bine s-a spus2, el este personajul în construcția căruia s-a investit cea mai mare doză de subiectivitate. Or, aceasta presupune în mod obligatoriu o denaturare a mitului, fie ea și rafinată, lipsită de rupturi brutale. Dintre toate simbolurile zoomorfe cu care are de a face Cantemir, cel al unicornului este nu doar cel mai răspândit, ci și cel mai autoritar. De fapt, cel mai respectat, cel mai seducător dintre toate, implicând, după cum vom vedea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind sufletul înlănțuit de viciu"8. Autorul mai observă și ruptura de viziune care desparte cele două ipostaze ale răpitoarei, cea bună și cea negativă, care se petrece sub semnul heraldicii: "Heraldica nobiliară a făcut din vultur, puternic dar laș, care se lasă ucis cu un băț uneori, când este prea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
atât, nu are nici susținere epică. Dar pe autor nu astfel de aspecte îl interesează, cât valorificarea la maximum a propriului interes: ca Inorogul să iasă învingător, ca ceea ce el consideră a fi Binele să triumfe. Chiar cu prețul unor rupturi la nivelul construcției personajelor. Șoimul nu dă, inițial, nici un semn că ar avea o psihologie schizoidă, nici măcar nu are conștiința că încalcă o ordine firească, un echilibru necesar, hăituindu-l pe bunul Inorog. În a doua jumătate a cărții, el
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]