7,557 matches
-
Primul sculptor nord-american notabil a fost William Rush. Printre lucrările sale în lemn, amintim o sculptură în mărime naturală a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională este înlocuită de cea cu influențe Bauhaus. Artiștii care urmează oscilează între clasic și abstract, între măreția sculpturii tradiționale și cea miniaturală modernă. Materialul utilizat este lemnul, motiv pentru care un număr mare de lucrări nu au supraviețuit timpului
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
a lui George Washington și un autoportret sculptat. Alți sculptori nord-americani: Horatio Greenough, Thomas Crawford. Către mijlocul secolului al XX-lea, sculptura tradițională este înlocuită de cea cu influențe Bauhaus. Artiștii care urmează oscilează între clasic și abstract, între măreția sculpturii tradiționale și cea miniaturală modernă. Materialul utilizat este lemnul, motiv pentru care un număr mare de lucrări nu au supraviețuit timpului. Arta africană avea și un scop utilitar. Astfel, o figură putea reprezenta un strămoș si era destinată altarului, măștile
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
de trib. Membrele și trăsăturile umane sunt distorsionate într-o manieră dramatică și expresivă. Îndelungata tradiție a măștilor afriane l-a inspirat pe Picasso care, prin cubism deschide o eră nouă în istoria artei. O altă particularitate o prezintă arta sculpturii în metal turnat ce a fost dezvoltată de populația yoruba din regiune sudică a Nigeriei între secolele al XII-lea și al XV-lea. Tradiția a fost continuată în Benin începând cu secolul al XV-lea. Capatele de bronz (sau
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
al XV-lea. Tradiția a fost continuată în Benin începând cu secolul al XV-lea. Capatele de bronz (sau alamă) din această regiune au devenit celebre în întreaga lume dupa venirea colonialiștilor portughezi, care le-au comercializat. Vitalitatea și varietatea sculpturii africane este întrecută doar de cea din insulele din sudul Oceanului Pacific. Ca și în Africa, figura umană este reprezentată într-o multitudine de modalități spre a decora obiecte utile: scaune, stâlpi, porți, tronuri, capete de fronton. În multe cazuri, trupul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI d.Hr.) aduce cele mai reușite relizări ale sculpturii budiste. În partea de nord-vest a zonei geografice budiste se manifestă influențele externe. Astfel în zona de nord-vest a Pakistanului
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI d.Hr.) aduce cele mai reușite relizări ale sculpturii budiste. În partea de nord-vest a zonei geografice budiste se manifestă influențele externe. Astfel în zona de nord-vest a Pakistanului de astăzi, începând din secolul I d.Hr. (regiunea Gandhara de atunci), Drumul Mătăsii aduce cu sine puternicele influențe romane și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Drumul Mătăsii aduce cu sine puternicele influențe romane și grecești. La aceasta se adaugă și influența elenistică adusă de cuceririle lui Alexandru Macedon. Astfel că în primele șapte secole ale erei creștine, în regiunea Gandhara se realizează multe exemplare de sculpturi greco-budiste. Și în perioadele care au urmat avem câteva realizări: templele lui Șiva (secolele V - VIII), templele lui Vișnu (secolele XI - XIII). De asemenea și în China, artiștii budiști au realizat nenumărate opere. Utilizând cu precădere bronzul, aceștia au dovedit
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
devine cunoscută europenilor prin călătoriile lui Marco Polo. În secolul al XIX-lea, când europenii căutau noi surse de inspirație, arta asiatică, alături de cea africană și islamică aducea un suflu nou, capabil să creeze noi curente artistice. Asemenea picturii, și sculptura secolului XX a trecut prin transformări revoluționare. În urma nenumăratelor influențe noi s-au născut stiluri noi, s-au folosit teme și materiale noi, rezultând creații de o varietate și forță uluitoare. Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului XX se
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
materiale noi, rezultând creații de o varietate și forță uluitoare. Începând de la renascentismul italian până la începutul secolului XX se așteaptă din partea sculptorilor să reprezinte lumea mai mult sau mai puțin exact cum este (însă câteodată sentimental sau idealizat). Foarte rar sculptura reușea o exprimare personală, mai mult era arta unei comunități, decora clădiri, imortaliza evenimente majore, eroi naționali sau clienți bogați. Sculptorul cioplea piatra, materialul sau turna bronz. În secolul XX s-au rupt surprinzător de repede și brusc aceste tradiții
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
fundamentală a artei moderne: arta este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înainteaprimului război
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înainteaprimului război mondial. Două efecte importante, însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta populară și eleganța funcțională a mașinilor moderne. La începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele și să se apropie cât mai mult de abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
au simplificat formele fără ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse de remușcări, de îngrijorare. După 1945, marea majoritate a publicului a acceptat tot mai mult sculptura modernă. Pionierul sculpturilor metalice David Smith care lucrase ca sudor cu ani în urmă a colorat câteva din creațiile sale, această practică fiind preluată de Anthony Caro, care a apărut în anii 60 ca proeminent sculptor englez de metale. La
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
fără ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse de remușcări, de îngrijorare. După 1945, marea majoritate a publicului a acceptat tot mai mult sculptura modernă. Pionierul sculpturilor metalice David Smith care lucrase ca sudor cu ani în urmă a colorat câteva din creațiile sale, această practică fiind preluată de Anthony Caro, care a apărut în anii 60 ca proeminent sculptor englez de metale. La sfârșitul anilor 50
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
consumatorului. Creații caracteristice au fost cutiile de bere din bronz ale lui Jasper Johns (n.1930) și uriașii hamburgeri din plastic și cornetele de înghețată. Așs cum reiese din cele prezentate anterior, categoriile tradiționale de artă, cum sunt pictura și sculptura, devin în ultimii ani tot mai puțin actuale. Însă sculptura poate ului oamenii și în 1990, când Damien Hirst a expus în vase cu formol cadavre de animale, ca sculpturi.
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
ale lui Jasper Johns (n.1930) și uriașii hamburgeri din plastic și cornetele de înghețată. Așs cum reiese din cele prezentate anterior, categoriile tradiționale de artă, cum sunt pictura și sculptura, devin în ultimii ani tot mai puțin actuale. Însă sculptura poate ului oamenii și în 1990, când Damien Hirst a expus în vase cu formol cadavre de animale, ca sculpturi.
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
prezentate anterior, categoriile tradiționale de artă, cum sunt pictura și sculptura, devin în ultimii ani tot mai puțin actuale. Însă sculptura poate ului oamenii și în 1990, când Damien Hirst a expus în vase cu formol cadavre de animale, ca sculpturi.
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
cunoscuți este considerat Imhotep, sub a cărui îndrumare a fost ridicată piramida de la Saqqarah, prima construcție monumentală din piatră. Piramidele egiptene, simbol al Egiptului antic, sunt cele mai mari monumente din piatră de pe pământ. Coloanele templelor erau împodobite cu diverse sculpturi ce imitau modele vegetale: palmier, de lotus, papirus. Palatele popoarelor mesopotamiene (sumerieni, akkadieni, asirieni, babilonieni) erau vaste, impunătoare. Deoarece piatra și lemnul erau rare în acestă regiune, ca material de construcție se utilizau cărămizile din pământ uscat (crude) arse la
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
templele rupestre de la Ajanta. În secolele IX - XIV, se ridică multe temple în aer liber a căror arhitectură devine tot mai complexă. Un exemplu este templul de la Khajuraho, cu o înălțime de 38 m, decorat cu o enormă operă de sculptură. Un monument caracteristic arhitecturii indiene este edificiul de tip stupă, cea mai celebră fiind cea de la Sanchi. Continuatoare a tradițiilor chineze, arhitectura japoneză și-a urmat drumul propriu, realizând construcții de dimensiuni mai reduse (comparativ cu monumentalismul artei chineze). Utilizând
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
erau construite din cărămizi făcute manual, pe când lemnul era folosit în continuare. În orașe, clădirile din lemn constituiau un factor de risc în cazul incendiilor. Colectarea gunoiului și canalizarea nu apăruseră încă. Mobila din interiorul caselor era din lemn, cu sculpturi ornamentale. Pereții erau acoperiți cu panouri din lemn, iar tavanele erau decorate cu ipsos. S-au realizat primele parcuri cu planuri geometrice, cele mai apreciate fiind grădinile cu plante aromatice, de unde se obțineau condimente pentru mâncăruri și remedii ale afecțiunilor
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Meissonier, stilul a culminat cu interioarele din Petit Château din Chantilly (c. 1722) și Hôtel de Soubise din Paris (c. 1732), unde accentele pe linia curbă, care erau la modă, depășesc normele, în timp ce împărțirile arhitecturale ale interiorului erau umbrite de sculpturi, picturi, mobilă și porțelanuri. Printre cele mai celebre monumente baroce, se pot menționa: Acest stil evoluează în perioada 1650 - 1790.Caracteristicilor barocului le sunt conferite mai multă grație și sensibilitate. Detaliile și ornamentele sunt mai bogate, ajungând până la opulență. Rococo
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar fațadelor clădirilor timpului, pereți pictați și ornamentați (uneori chiar tavanele fiind decorate similar pereților), mobilier impozant, masiv și elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici și medii, oglinzi de diferite dimensiuni, tapițerie în ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate și, evident, picturi în ulei de diferite dimensiuni. Exemple: Palatul Sanssouci din Potsdam, Palatul Caterina din Țarskoe Selo, Palatul Charlottenburg din Berlin, Palatul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale, introducând ornamente, culori, și sculpturi, adesea într-o manieră neașteptată, hibridă, sau chiar jucăușă. Exemplul arhetipal de arhitectură post-modernă este Portland Public Services Building în Portland, Oregon (construită între 1980 - 1982) având ca autor pe Michael Graves; o clădire uriașă ale cărei suprafețe sunt însuflețite
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de lemn din Horodnic de Jos este reprezentată pe stema comunei, ocupând un loc central și având o puternică valoare de simbol al comunei. De asemenea, sub biserică este reprezentat un element grafic important - „frânghia” sau „funia vieții”, preluat din sculptura meșterilor care au ctitorit biserica din lemn Călugarița. În registrul superior al compoziției, în partea stângă, este reprezentată și o cruce care are rolul de a sublinia caracterul profund creștin al oamenilor locului, spiritualitatea de aici marcând etapele istoriei comunității
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]