7,237 matches
-
Zburau foarte încet, lin și falnic, până ce au pierit spre apus în razele soarelui, pe un cer stră lucitor. Am tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două ori am readormit și s-a repetat acel vis care mă scutura de admirație și emoție. Nu cred în visuri, dar [cred] în legătura inconștientă cu alte ființe îndepărtate. M-am sculat repede, stăpânită de un simțimânt puternic de înălțare sufletească. Se făcuse ziuă, m-am îmbrăcat și am pornit la pădure
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
altă pădure, teiul cel mare, Canapeaua, cireșele roșii, frasinii purpurii, vârful dealului profilat pe cer. Pierdusem noțiunea timpului și a locului. Mi se părea, ca într-un vis, că eram cu toții la noi la masă, fericiți, veseli, dar toți plângeam, scuturați de emoție. Acum nu mai plângeam, nici nu vream să mai plâng, dar știam că, în ora revederii, în momentul de supremă fericire, vom plânge toți lacrimi înghițite și necurse în acele zile de griji, de durere, de revoltă, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prefăcui că nu pot îndura căldura mare de acolo și îi rugai să intre singuri; când însă deschisei ușa și îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toți urmăreau cu fervoare foiletonul manolescian, o prezență care atrăgea magnetic. Nu-mi pare impropriu a numi acțiunea criticului asupra publicului său un act de seducere, deși efectele unui astfel de act durează îndeobște puțin. „Victima“ curând se dezmeticește, se scutură de vrajă. Nu aceasta a fost însă situația „victimelor“ lui Nicolae Manolescu, adică a cititorilor săi din fiecare joi, captivi ai seducției exercitate de critic mai bine de trei decenii, de fapt, atâta vreme cât a vrut el să-i țină în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se iscă o mie de dispute și infinite insulte și injurii și cel mai adesea se luptă pentru o quattrino 179, și oricum, ai putea să ne auzi strigând de la Sân Casciano 180. Astfel, laolaltă cu acesti păduchi, îmi mai scutur mucegaiul de pe creier, măi scap de apăsarea răutății sorții mele, din moment ce mă bucur că mă nedreptățește așa, pentru că pot vedea dacă simte cumva rușine pentru această nedreptate. Când vine seară, mă întorc acasă și intru în biroul meu; și, la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe spate, cufăndându-se pănă peste cap în zăpadă. Dimitrie Rosetti și Vadana care erau în apropiere aleargă imediat în ajutorul lui, crezând că i s-a întâmplat o nenorocire. Ași!... Șuțu se scoală flegmatic în picioare și prinde să-și scuture pălăria, hainele, buzunarile de zăpadă. Avea un aer cât se poate de caraghioz. Ce-ai pățit, Costică? Îl întreabă Vadana. Nimic! Ia mi-a dat pușca o palmă și mi-am, pierdut echilibrul. Da, bine, prea o încarci din belșug
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar fi fost el mai bucuros, pentru același preț, să taie lemne decât să sufere osteneala unei asemine odihne. După șase sau șapte ședinți i-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu, dimpreună cu frații Leon și Iacob Negruzzi, după multă luptă cu aceste belele ale inimei, dulci și nu prea, ne-am hotărât, într-o bună dimineață, să întreprindem o călătorie în străinătate. Cel mai bun mijloc de a te scutura de farmecul a doi ochi ce te stăpânesc este să pui o distanță cât se poate de mare între tine și dânșii. Acest mijloc a reușit câtorva prietini de-ai mei, care mi l-au recomandat ca sigur. Am scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nalt al muntelui, am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și de toate neamurile. Ajunsesem cam spre sară și nu bine am intrat într-o odaie, ca să ne scuturăm puțin de colb, că deodată auzim sunând cornul Alpilor, care anunța oaspeților asfințitul soarelui. Am ieșit iute afară împreună cu toată lumea și mărturisesc că îmi este cu neputință să descriu splendoarea tabloului ce mi s-a înfățișat dinaintea ochilor. Rigi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de a umbla prin Copou, va vedea că arborii de pe marginea străzii sunt arămii, față de cei din adâncul parcurilor, Încă verzi. Poate, În momentul difuzării emisiunii stadiul va fi mai avansat, dar sensul rămâne același: În vreme ce primii se vor fi scuturat, ultimii abia vor rugini. Sunt arbori din aceeași specie, numai că primii sunt Încorsetați Între asfaltul străzii și cel al trotuarului, pe când ultimii sunt liberi. Explicația fiziologică a diferenței e simplă și câte ceva am mai discutat altă dată. Anume, planta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nevastă, care a început imediat să se facă „frumoasă” ungându-și părul cu grăsime de focă. Americanul însă a refuzat toate acestea și asta a fost o mare jignire pentru gazdă. Foarte nemulțumit dar nu furios, a început să-l scuture de umeri pe american, dar acesta s-a lovit cu capul de peretele de ghiață și a murit. Nu mult după aceea a venit o numeroasă formațiune americană și l-a acuzat pe eschimos de crimă și l a condamnat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și cu condamnarea lui. A spus acestora: „i-am oferit tot ce aveam mai bun, carnea oferită era putredă, dar viermii erau proaspeți, i-am oferit-o și pe soția mea, dar el m-a jignit refuzând totul. L-am scuturat puțin, dar nu cu intenții rele, nu știam că are un cap atât de fragil, nu am vrut să-l ucid.” Și ceea ce mi s a părut deosebit de interesant, a fost ultima frază pe care eschimosul a adresat-o grupului
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Măslină care înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de foaie verde. Te scarpini în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atent unul în urma celuilalt, altfel riscam s-o supărăm pe mama; se mai întâmplase uneori, și la cât era de vulcanică ne-ar fi „ridicat” acceptul de a mai modela soldăței. Doar când făceam curățenie generală și mama trebuia să scuture covorul se mai nimerea să-și „topească” existența câte un soldățel în desișul lânos al covorului. Fiind totuși o perfecționistă, mama nu accepta astfel de lucruri sau le accepta cu mare greutate și doar la insistența tatălui. Ne spunea doar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
1913, Ion Trivale analiza Într-un articol din Noua Revistă Română poezia patriotică inspirată cu acest prilej, regretând nivelul ei scăzut față de „Înălțimea la care - ca În vis! - acel eveniment a ridicat situația țării“ și față de „elanul furtunos care a scuturat țara Întreagă cu prilejul acțiunii noastre armate În Bulgaria“. În epoca neutralității de până la 15 august 1916, Ion Trivale s-a aflat În dezacord cu „instinctul național“, cum i se spunea, scriind o broșură, Teutofilus și Galomanus, În care, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Drumurile În automobil sunt searbede fără o femeie tânără și frumoasă lângă volan. Trebuie neapărat s-o simți aproape de tine, hipnotizată, ca și tine, de luciul drept al șoselei și de copacii reglementar Înșiruiți. și tot ea trebuie să te scuture din această piroteală, uneori fatală, răspunzând la ocheadele tale furișe cu un surâs larg și iluminat de șiragul dinților ei albi și mărunți. Primejdiile Întâmpinate cu automobilul, În nopți pe ploi și pe șosele desfundate - cum fu cea dintre Stejarul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avioanele. Răniții sunt aduși imediat. Feeș, mecanicul avionului meu, mi-a pornit motorul (...). Vântul e ca de obicei foarte puternic. Norii de praf formează pe drumuri nenumărate vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
fie clar tuturor ce are de gând: „Mă, Manele, de ce umbli, mă, în zdrențe? Ia-ți, mă, copilule, din magazie ce vrei, dacă-ți vine bine. Sau, știi ceva, o să-ți cumpăr un costum. Ai avut vreodată un costum?“. Mănel scutură din cap vesel, ca la o glumă nouă a patronului. Cu celelalte s-a obișnuit, însă gluma cu costumul chiar că-l înveselește. Nici angajații nu iau discuția în serios. Nu ți-l poți imagina pe Mănel în costum. Unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-i deranjeze ceva ce nu exista. Dacă-i priveai de la distanță, discuțiile păreau să fi ajuns într-un punct critic, erau atât de temperamentale și de pline de gesturi ajutătoare. Tinerii vorbeau cu tot corpul, dădeau din mâini, își scuturau capul energic, râdeau exagerat și deseori, veneau cu replicile în cor. Arhitectul a comandat încă o bere, semn că nu avea de gând să lase curând locul liber, însă nici asta nu a schimbat situația. „Hei - ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
răspundeam cu ce aveam, cu niște amărâte de puști și baionete.“ În mașină suntem patru bărbați. Unul susține că Răcăciuni a fost declarat oraș. „Ce fel de oraș să fie, dacă n-a auzit nimeni de el?“, se întreabă doctorul scuturat de o presimțire rea. Și tot el își răspunde: „Au ridicat câteva blocuri și, gata, răcăciunenii s-au trezit orășeni. Oare cum și-or fi zicând? Răcăciuneni? Iar femeile răcăciunence? Despre unele târguri de la noi nu-i bine nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fire electrice de urechi și apoi s-a dat drumul la un fel de „mașină”, care probabil avea rolul să reducă tensiunea curentului, dar el a fost totuși așa de puternic, încât, când i-a dat drumul mașinii, m-a scuturat în așa hal, încât credeam că mor... Strigam în fața a 10 securiști prezenți, șeful lor era Subl. Kaufman de la Iași, cel care a operat totul - strigam că „Mor, Doamne, pentru tine!”... Nu știu, însă, ori puterea lui Dumnezeu m-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți, Suflete! Să nu mai fim... 29 august 1958 Dragostele mele sunt treptele cunoașterii mele, căci fiecare nouă dragoste este un nou
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
compromisă. După exterminarea evreilor sub regimul național-socialist, Paul Celan a trebuit să trăiască știind că limba lui maternă, germana, e limba ucigașilor mamei sale. Dar chiar aflându-se pe această potecă înghețată de pădure, Celan tot nu s-a putut scutura de ea. Căci încă de la cel dintâi cuvânt rostit de gura lui pe când abia învăța să vorbească, limba toată se și afla cuprinsă în cuvânt. Era rostirea ce-i crescuse în creier și așa trebuia să rămână. Chiar și atunci când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
babornițe de piersici. Moartea pândea în parcuri când frunzele foarte tinere, ușor roșietice ale aleilor cu plopi miroseau a odăi de bătrâni. Moartea de culoarea cerii pândea și de-a lungul străzii în teiul în floare, când pulberea gălbuie se scutura pe jos. Teii miroseau altfel pe asfalt, existau și în sat nenumărați tei, dar numai aici, la oraș, când erau în floare și le simțeam mirosul, îmi venea să zic: zahăr de hoit. Moartea mă căuta și în grădinile din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]