7,183 matches
-
un joc de baschet în Missoula, Montana, protestanții anti-război au fost tîrîți afară de pe teren de către poliție, mulțimea aruncînd cu cartofi în opozanți și scandînd "USA, USA". De fapt, au început să fie demonstranții pro-război aproape zilnic, cu mulțimi fluturînd steagul și scandînd. În mod revelator, de obicei, aceste mici demonstrații obțineau din ce în ce mai mult spațiu la știri, mai mult decît demonstrațiile anti-război, mai ample. Rețelele de televiziune s-au reprofilat rapid, la sugestia administrației Bush, pe reportaje avînd ca subiect "noul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mult spațiu la știri, mai mult decît demonstrațiile anti-război, mai ample. Rețelele de televiziune s-au reprofilat rapid, la sugestia administrației Bush, pe reportaje avînd ca subiect "noul patriotism" și iubirea de țară. Știrile se concetrau asupra panglicelor galbene și steagurile, a nenumăratelor istorisiri despre fabricile de steaguri în care directorii arătau că de-abia mai țineau pasul cu cererea de pe piață. Divizarea țării și cvasi-isteria celor care sprijineau războiul erau evidente în discuțiile de la radio. Talk-show-urile radio susțineau războiul în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
demonstrațiile anti-război, mai ample. Rețelele de televiziune s-au reprofilat rapid, la sugestia administrației Bush, pe reportaje avînd ca subiect "noul patriotism" și iubirea de țară. Știrile se concetrau asupra panglicelor galbene și steagurile, a nenumăratelor istorisiri despre fabricile de steaguri în care directorii arătau că de-abia mai țineau pasul cu cererea de pe piață. Divizarea țării și cvasi-isteria celor care sprijineau războiul erau evidente în discuțiile de la radio. Talk-show-urile radio susțineau războiul în mod hotărît, iar majoritatea celor care sunau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
extremiste din Germania nazistă analizată de Erich Fromm în Escape From Freedom (1941). Demonstrațiile pro-război păreau să ofere mecanisme prin care indivizii puteau fugi de lipsa lor de decizie și puteau să-și înfrîngă (temporar) sentimentele de nesiguranță. Fluturarea de steaguri și scandarea de lozinci trimiteau către indivizi care se identificau cu masele și care manifestau un comportament colectivist, conformist. Se părea că indivizii lipsiți de putere de decizie se simțeau ca făcînd parte dintr-un grup, ceea ce nu mai era
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
care se identificau cu masele și care manifestau un comportament colectivist, conformist. Se părea că indivizii lipsiți de putere de decizie se simțeau ca făcînd parte dintr-un grup, ceea ce nu mai era posibil decît dacă scandau lozinci și fluturau steaguri. Fenomenul "steagului uman" ți-a făcut apariția în San Diego 30.000 de oameni au apărut în tricouri roșii, albe și albastre, pe 25 ianuarie, ca să formeze cel mai mare steag uman mondial, fotografiat dintr-un aeroplan și transmis fără
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
identificau cu masele și care manifestau un comportament colectivist, conformist. Se părea că indivizii lipsiți de putere de decizie se simțeau ca făcînd parte dintr-un grup, ceea ce nu mai era posibil decît dacă scandau lozinci și fluturau steaguri. Fenomenul "steagului uman" ți-a făcut apariția în San Diego 30.000 de oameni au apărut în tricouri roșii, albe și albastre, pe 25 ianuarie, ca să formeze cel mai mare steag uman mondial, fotografiat dintr-un aeroplan și transmis fără comentarii de către
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai era posibil decît dacă scandau lozinci și fluturau steaguri. Fenomenul "steagului uman" ți-a făcut apariția în San Diego 30.000 de oameni au apărut în tricouri roșii, albe și albastre, pe 25 ianuarie, ca să formeze cel mai mare steag uman mondial, fotografiat dintr-un aeroplan și transmis fără comentarii de către rețelele de televiziune. Pe 2 februarie, un steag uman și mai mare a fost format la Virginia Beach, Virginia, cu 40.000 de oameni scandînd "USA, USA", în timp ce deveneau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Diego 30.000 de oameni au apărut în tricouri roșii, albe și albastre, pe 25 ianuarie, ca să formeze cel mai mare steag uman mondial, fotografiat dintr-un aeroplan și transmis fără comentarii de către rețelele de televiziune. Pe 2 februarie, un steag uman și mai mare a fost format la Virginia Beach, Virginia, cu 40.000 de oameni scandînd "USA, USA", în timp ce deveneau una cu țara și steagul lor. Pe 15 februarie, CNN a prezentat un reportaj despre noul patriotism american, cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un aeroplan și transmis fără comentarii de către rețelele de televiziune. Pe 2 februarie, un steag uman și mai mare a fost format la Virginia Beach, Virginia, cu 40.000 de oameni scandînd "USA, USA", în timp ce deveneau una cu țara și steagul lor. Pe 15 februarie, CNN a prezentat un reportaj despre noul patriotism american, cu toate acele steaguri purtate de-o masă de oameni de-a lungul țării, iar în comentariul lor legau steagurile de portretele lui George Bush, acompaniate de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai mare a fost format la Virginia Beach, Virginia, cu 40.000 de oameni scandînd "USA, USA", în timp ce deveneau una cu țara și steagul lor. Pe 15 februarie, CNN a prezentat un reportaj despre noul patriotism american, cu toate acele steaguri purtate de-o masă de oameni de-a lungul țării, iar în comentariul lor legau steagurile de portretele lui George Bush, acompaniate de cîntecul folosit în campania republicană din 1988. În întreaga țară, ori de cîte ori era o demonstrație
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
USA", în timp ce deveneau una cu țara și steagul lor. Pe 15 februarie, CNN a prezentat un reportaj despre noul patriotism american, cu toate acele steaguri purtate de-o masă de oameni de-a lungul țării, iar în comentariul lor legau steagurile de portretele lui George Bush, acompaniate de cîntecul folosit în campania republicană din 1988. În întreaga țară, ori de cîte ori era o demonstrație pro-război mulțimile scandau "USA, USA!". Lipsa de conținut din această lozincă scandată în favoarea patriotismului golit de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
aceleași experiențe ritualizate ca Super Bowl-ul sau Războiul din Golf. Puteai să iei parte la ritualul Războiului din Golf mai pe deplin, plecînd de acasă pentru a te alătura demonstrațiilor pro-război prin care te puteai integra în comunitatea patriotică. Fluturarea steagurilor și scandarea de lozinci procurau la rîndul lor o nouă "formă" de experiență prin participare, experiență ce oferea indivizilor posibilitatea de a face parte integrantă dintr-un spectacol estetic. Cei care fluturau steaguri și scandau lozinci pro-război fuseseră ani de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
te puteai integra în comunitatea patriotică. Fluturarea steagurilor și scandarea de lozinci procurau la rîndul lor o nouă "formă" de experiență prin participare, experiență ce oferea indivizilor posibilitatea de a face parte integrantă dintr-un spectacol estetic. Cei care fluturau steaguri și scandau lozinci pro-război fuseseră ani de zile cufundați în esteticul culturii de consum urmărind reclamele unor produse seducătoare; fascinați de imagini de lux, erotism și putere în imaginile divertismentului popular, tentați de amenințătoarea etalare a mărfurilor în piețe și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
prezentat sub forma unui spectacol estetic al CNN care folosea un fond sonor compus din puternice bătăi de tobe ce imprimau un ritm alert de război, bătăi de tobe pentru a-și introduce noile calupuri de știri, suprapunînd imagini cu steagul SUA peste imaginile cu trupele americane. Publicul telespectator era astfel invitat, de către prezentarea făcută de mass-media, să participe la un năucitor război-spectacol. Mai mult decît atît, demonstranții pro-război puteau să înfrîngă obișnuita retragere și pasivitate a culturii TV prin participarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
telespectatorii războiului erau în mod normal izolate, lipsite de putere de decizie și capabile să simtă că făceau parte din societatea de consum doar dacă-și puteau permite să cumpere efigiile și totemurile prestigiului social. O demonstrație pro-război și fluturarea steagului sînt totuși niște emoții ieftine ce oferă oricui posibilitatea de a deveni parte integrantă a unui spectacol estetic oferit de o mare de steaguri, de o muzică înălțătoare și de scandări entuziaste. Deși indivizii de-acasă care urmăresc transmisiunile TV
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dacă-și puteau permite să cumpere efigiile și totemurile prestigiului social. O demonstrație pro-război și fluturarea steagului sînt totuși niște emoții ieftine ce oferă oricui posibilitatea de a deveni parte integrantă a unui spectacol estetic oferit de o mare de steaguri, de o muzică înălțătoare și de scandări entuziaste. Deși indivizii de-acasă care urmăresc transmisiunile TV sînt pasivi și izolați, în demonstrațiile pro-război ei devin activi și legați social. Într-adevăr, susținătorii războiului încurajau SUA de parcă ar fi fost vorba
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
încă, dar deja evidențiat prin imaginea celui care îl va ocupa. III Prin ceremonial, reuniunea se transformă în mesă hipnotică, în cursul căreia conducătorul își folosește întregul său prestigiu. Diverse elemente se combină acum într-o adevărată sărbătoare a simbolurilor: steaguri, alegorii, imagini, imnuri care celebrează întîlnirea conducătorului cu mulțimea, atașamentul ei pentru lider și pentru ideea pe care o întruchipează (națiune, armată, socialism, etc.). Fiecare simbol, precum și ordinea intrării lor în scenă au drept scop stîrnirea emoțiilor sau, cum se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească. După proclamarea independenței Moldovei din 1991, limba română a fost proclamată limbă oficială (alături de alte simboluri de inspirație românească: imnul național Deșteaptă-te, române!, steagul tricolor albastrugalben-roșu, stema națională), pentru ca în 1994, prin noua constituție, să se revină la denumirea din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”. În 1996, o încercare a președintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii oficiale în „română” a fost
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
restabili influența pe teritoriul aparținând fostei URSS. Prăbușirea imperiului sovietic n-a potolit pofta de expansiune rusească, dimpotrivă, a ațâțat-o. Ceea ce păruse în 1989 ca o organizație unitară, adunând membri ai tuturor orientărilor politice și ai categoriilor sociale, sub steagul reformelor și a obiectivelor naționale, s-a scindat rapid în funcție de țelurile politice opuse. Avântul mișcării de renaștere românești a radicalizat și mai mult acțiunile găgăuzilor și a transnistrenilor, dar a adâncit și rupturile din cadrul elitei politice moldovenești. Până în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
problematica chestiunilor de pe ordinea de zi și stimulează reflecția critică (J. Straub). Historia Augusta caută să demonstreze în biografia lui Alexandru Sever (222-235), toleranța pe care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
14), nu mai privea înapoi, nu-și mai amintea de viața personală și de afecțiunile celor dragi, uitând și sacrificând totul, conștient de misiunea sa. Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
soldatului se afla în contrast moral cu obligația absolută față de Dumnezeu. În nici o altă parte cultul împăratului nu era mai accentuat decât în armată și era aproape inevitabil pentru orice soldat; ofițerii trebuiau să aducă sacrificii, iar soldații să participe. Steagurile militare erau văzute de creștini ca sacra pagani, iar venerația lor ca idolatrie; idolatrice le apăreau și decorațiile militare (coroane etc.); atitudinea soldaților în vreme de pace (extorcări, dezmăț etc.), glumele rudimentare din armată (mimările etc.) erau ofensive și chiar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
suscitat credincioși tocmai din categoria brută și violentă a războinicilor, atrăgându-i la lumina Evangheliei. În mod cert, comunitatea era mult mai indulgentă față de soldații care nu-și ascundeau credința, decât de față ceilalți: pentru moment era suficientă și împlântarea steagului lui Cristos în castrele păgâne, mai precis răspândirea Evangheliei. Aceste considerații explică motivul pentru care lipsește aproape întreg materialul antic documentar și, tot astfel, evaluările din partea Bisericii despre soldații creștini. În Noul Testament, istoria centurionului de la Cafarnaum (Mt 8, 5-13; Lc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a comandanților lor, spunând că: Un soldat, care face o călătorie, nu alege el însuși calea de străbătut și nici nu acceptă un drum după bunul plac, nu se folosește din comoditate de scurtături și nici nu se îndepărtează de steaguri, ci acceptă itinerariul din partea împăratului și-l respectă; primind ordinul pornește. Merge cu armele și face drumul pe calea stabilită, până când, pe durata opririi vor găsi merindele pregătite. Dacă va merge pe un alt drum, nu va primi hrana; găsește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul barbar cel care se teme
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]