7,023 matches
-
transpună într-un anonimat transcendental caracteristicile empirice ale autorului"295. Întrebarea care cere un răspuns ar fi: "nu transpune noțiunea de scriitură caracteristicile autorului astfel încât, chiar și atunci când îl expulzează deschis din alcătuirea sa, ea îl revalorizează într-un mod subtil?" Răspunsul apare tot sub forma unei întrebări retorice: "într-adevăr, a atribui scriiturii un statut originar nu reprezintă, oare, un mod de a traduce în termeni transcendentali pe de o parte afirmarea teologică a caracterului său sacru și, pe de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la nivelul unui principiu de realitate. Atât Marx, cât și Freud se fac "vinovați" de nesesizarea îngustării și a separației (la coupure) teoretice pe care au provocat-o. Cei doi gânditori au fondat adevărate simptomatologii critice care, într-un mod subtil, s-au transformat în câmpuri determinante nu doar din punct de vedere teoretic, ci și din perspectiva înțelegerii naturii umane în general. Conceptele lor s-au imperializat, impunându-se ca modele totale de analiză și interpretare a diferitelor domenii. Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Tratatul este exprimată foarte clar în prezentarea operei sale: evidențierea specificității, originalității, rodniciei și demnității Ordinului Fraților Minori. În zilele noastre, s-ar putea spune că a vrut să-i «determine propria identitate». Stilul său este deseori foarte vivace, strălucitor, subtil și ironic, întotdeauna inteligent. Are mereu tendința să sublinieze grandoarea, originalitatea, perfecțiunea franciscană a provinciei engleze, care, deși era recentă și periferică, se simțea în centrul Ordinului. Provincia sa se bucură de autonomie și vitalitate, astfel încât poate să predea, să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Roma, au cerut ca vizitele să fie stabilite de capitulul general, în conformitate cu ceea ce prescrie legislația vizitatorilor. Fratele Arnulph, confesorul papei, spuse că, dacă diavolul s-ar fi întrupat pentru a ademeni sufletele, nu ar fi putut găsi un laț mai subtil și mai puternic decât vizita ce se încheiase. 52. În capitulul celebrat în timpul vizitei fratelui Vygerius, fratele Eustache de Merc, de sfântă amintire, a fost acuzat în mod repetat și a fost exclus din capitul timp de o zi și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
salariu”, a spus ea. Atunci când se vorbește despre manageri cu atitudine negativă, exemplul din paragraful de mai sus este probabil foarte apropiat de imaginea pe care o are mai toată lumea. În realitate, cei mai mulți manageri transmit semnale negative În moduri mai subtile. După ce am ascultat-o pe prietena mea plângându-se vreme Îndelungată de șeful său, mi-am dat seama că nu spusese mare lucru despre ceea ce rostise bărbatul respectiv. Cele mai multe comentarii ale ei se refereau la tipul de comportament pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a rezolva problema mediocrității este deseori compensată de prezența unor angajați care prestează la un nivel superior. Managerii se bazează În mod cinic pe caracterul și eforturile muncitorilor buni pentru a compensa performanțele deficitare ale mediocrilor. Există totuși o diferență subtilă Între un erou și un martir, iar muncitorii buni obosesc să tot facă diferența respectivă vizibilă. Litera stacojie Rezolvarea problemei performanțelor mediocre este un proces care implică mai multe etape, prima dintre ele fiind o apreciere corectă. Prietenul meu, Rob
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pun această Întrebare În mod spontan de-a lungul anilor, am reușit să mă feresc de sarcinile neproductive. E timpul să nu vă mai ascundeți după deget O activitate care pare să fie productivă este o capcană a timpului foarte subtilă și eficientă. Este foarte ușor să te lași Înșelat crezând că, dacă ești ocupat, sigur ești productiv. Cu câțiva ani În urmă, am avut un angajat ce părea să fie cel mai harnic om pe care l-am cunoscut vreodată
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
urma urmelor, așa cum "nu este un delict să ții în mâini versuri lascive"75, tot așa susține poetul "nu este o infracțiune" să le scrii, prin urmare nu pot constitui probe pentru o condamnare judiciară. Apărarea poetului este cu adevărat subtilă și chiar la obiect: el admite pe deplin că versurile lui "languroase" au fost citite nu numai de femei de moravuri ușoare, ci și, din întâmplare, de femei cinstite, dar vina, dacă s-ar fi putut vorbi de o vină
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a da sentimentul plenitudinii, erosul trebuie să atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere În desfătare, o complicitate ce poate duce departe. Figura inocenței se slujește În poezia lui Bolintineanu și de alt mesager: lumina (cu derivatul: soarele). Frumoasa Ioana, româna macedoană, „poartă soarele pe figură”, fruntea femeii din O noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
are, În aceste timpuri fierbinți, o psihologie de risipitor. Scrie mult (19 volume Într-un răstimp de 25 de ani), În toate genurile. Scrie, bănuim, cu bucurie. Din nici un rînd nu se poate deduce, repet, oboseala, decepția, panica, angoasa, bolile subtile ale creatorului. Chiar și În durerea cea mai neagră, scrisul lui este jovial, În tragedia cea mai atroce se găsește cîte o vorbă drăguliță, o dalbă silabă care să trădeze pleniludinea afectivă a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎnd ochiul meu o vede arzînd de frăgezime, Din creștet pînă-n talpe mă prinde un fior Ce m-arde și mă-ngheajă, m-apasă cu cruzime, Și gura-mi se Închide și capu-mi pare mor.” 9. SÎnt și chinuri mai subtile În această semiologie a amorului. De pildă solitudinea. Conachi o trece În rîndul tiranilor care Îl asupresc grozav. Sentimentul mai general este că iubirea introduce bărbatul Într-o Închisoare teribilă: „Singurătatea, tu ești Tiranul carele arzi Inimile omenești Cu urît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În stînga (Amanul, ca și ostașii). Poetul dă În cele din urmă un sens facil alegoric acestei expediții războinice. Nu este uitat, În acest protocol al execuției, gelatul: acela ce „face morți” și aruncă „În munci / pre amorezați”... Infinit mai subtile, mai perfide sînt armele psihice. Obiectul erotic are, În acest cîmp, o capacitate de invenție uluitoare. Delii milă la mînie e un spectru vast de nuanțe ale seducției și represiunii. Conachi le exaltă mai ales pe cele din urmă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
degeaba se plînge el! Scrisul Însuși este o petrecere și un instrument de seducție. Voi arăta mai tîrziu cît de complexă este retorica amoroasă a Încercatului amant. Să reținem pentru moment că, În războiul lui pasional, Conachi introduce și arma subtilă a literaturii, sub forma neputinței de a-și scrie pasiunea, de a trece năcazurile În literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele lui... Mai este o temă: aceea a lecturii Îndrăgostite. Discursul Îndrăgostit care provoacă, printr-o subtilă acțiune de drogare, dragostea. Dante fixează modelul În vestitul cînt al Francescăi d’a Rimini și Paolo Malatesta. Este drept că acolo este vorba de lectura comună. Conachi vorbește de cititul singuratic care, Într-o vreme, răsîpea (elibera, consola, stimula
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spiritului cîrtitor etc. Principiul lui Pann este următorul: dacă poți face mai bine, fă!, dacă nu: „te sfătuiesc, frățioare, că e mai bine să taci!”. Asta Înseamnă a băga criticii pumnul În gură. Învăluirea lui Pann este Însă și mai subtilă: el atinge Întîi coarda națională. Citatul cuvînt Către cîntători Începe astfel: „CÎntă, măi frate române, pe graiul și limba ta, Și lasă cele streine ei de a și le cînta. ............................................................................. Cinstește ca fieșcare limba și neamu-ți mai mult...” pentru ca, numaidecît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu existau traduceri, aveai dreptate, frate, „să te pocești” cu pronunția străină; acum Însă, cînd traducerile există, Îmbrățișează de grabă operele scrise „pe limba tatii ș-a mamii, pe care o și vorbești”! Abilă demonstrație! Întîi flatarea sentimentului național, apoi subtila reclamă a cărții. Urmează faza a treia: preîntîmpinarea (intimidarea) criticii și, În fine, faza a patra: aceea ce cuprinde considerații despre stil. Pann e, cu toată inima, pentru stilul luminat și firesc. Acela pe care trebuie să-l priceapă toți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trebuie să fie delectabil și, În genere, Rațiunea Învață pe Îndrăgostiți că sărutul este „adevăratul semn al Bucuriei pe care Amorul perfect Îl exprimă prin ochi”... Privirea este, deci, elementul fundamental În acest sistem de semne. Prin ochi trece influxul subtil care pleacă din inima subiectului spre inima obiectului erotic sau invers. În poemul citat ochii sînt numiți „la porte claire, pure et lumineuse”... În fin amor trebuie să eviți viciile, să iubești sincer, să-ți servești cu noblețe Stăpîna, să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului, mai mult decât un simplu "roman", și anume: "o autobiografie romanțată (s.n.), un document psihologic de o covârșitoare importanță, o subtilă analiză introspectivă, o poetică evocare a peisagiului natal, a copilăriei și adolescenții, o integrare afectivă în tradiția etnică, un testament sufletesc și un mare capitol, alternând între ficțiune și confesie, din Memoriile d-lui E. Lovinescu"14. Dar, deși măgulit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
estetică" a percepției imediate (în forma inteligibilă a unor "amintiri-imagini"), iar pe de alta, corporalizarea memoriei, care la rândul ei transformă amintirea (și arta) într-o formă de trăire nemediată. Fără să înțeleagă cu adevărat arta scriitorului francez și nici subtilul mecanism al memoriei involuntare, Lovinescu identifică mereu la baza procesului de rememorare un stimul vizual sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității. Așa se explică, de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deopotrivă), deoarece "elementul principal al eternului feminin", comportamentul tipic al iubitei ideale e de găsit în "alintul continuu", în "trecerea pendulară de la îndemn la refuz". La fel înțelege lucrurile și Tudor Vianu, care pare să fi găsit explicația cea mai subtilă a erotismului eminescian, asimilându-l unui fel de masochism sui generis, ce reclamă căutarea voluptății în durere. Mario Praz, autorul unor lucrări de referință despre romantism și modernitatea timpurie 182, numea "algolagnie" amestecul de voluptate și suferință, demonstrând că acest
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vis eminescian, de reticență sentimentală și efuziune a dorinții sublimate în poezie, în evoluția erotică dintre cele două personagii". Finalul articolului va fi plăcut, cu siguranță, lui Lovinescu. Iată-l: "Desfășurându-se într-un cerc de intelectualitate, de poezie și subtilă analiză sufletească, romanul Mite rămâne una dintre cele mai prețioase contribuții ale d-lui E. Lovinescu și cea mai complexă, de până acum, evocare a erotismului eminescian, fals interpretat uneori sau trivializat de atâția biografi sentimentali de circumstanță" 192. Până
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întâmplătoare, și duce la un final". Decupajul citatelor de mai sus surprinde tentativa hotărâtă a lui Lovinescu de a renunța la "eseu" și "reflecție" în favoarea creației epice "pure", iar "cheia" succesului i se pare a o fi descoperit într-un subtil procedeu tehnic, exersat mai degrabă intuitiv, fără sistem, în romanele anterioare. Într-un interviu acordat lui Pericle Martinescu, autorul lui Bizu atrage atenția asupra "inovației" sale: "Romanul Bălăuca e o continuare în timp a romanului Mite; lucrul ar părea curios
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
discrepanța dintre principiile criticii lovinesciene și practica literară stricto sensu? Dar oare e vorba cu adevărat despre o discrepanță? Refuzând pactul mimetic, literatura lui Lovinescu rămâne obligatoriu îndatorată sămănătorismului și ratează "obiectivitatea"? Nu cumva "romanțarea" lovinesciană e o metodă mai subtilă și mai modernă de "obiectivare", ce reclamă depășirea practicilor obișnuite ale mimesis-ului? Răspunsul cred că l-am dat deja, atât cât mi-a fost cu putință, în capitolele anterioare. Recapitulând argumentele formulate pe parcurs, trebuie reținut că foarte aproape de adevăr
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
forme du roman on devine la forme du théâtre. À la recherche de l'émotion, l'écrivain ne sait que démultiplier des scènes pathétiques réalisées selon le même modèle de la pièce boulevardière. Aussi, le mélodrame s'insinue-t-il comme un code subtile qui nourrit et conduit la machine narrative : pratiquement, le roman est produit par l'assemblage des plusieurs mises en scènes de dimensions réduites. À entrer dans le détail de cette poétique on comprend que le théâtre aide l'écrivain à
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Tudurachi, "Ponciful și geneza romanului. Mărturisiri literare", în op. cit., pp. 106-110. 234 Vezi Ligia Tudurachi, capitolul Sugestivitatea și posibilitatea unei "traversări" a sensului, în op. cit., pp. 59-65. 235 Ligia Tudurachi, capitolul "O "formă simplă"", pp. 89-93. Cercetătoarea clujeană analizează foarte subtil și original secvențele descriptiv-evocatoare menite a reconstitui, în romanul lovinescian, imaginea Iașului de altădată. 236 Idem, p. 212. 237 Idem, p. 238. 238 Chiar și pentru Lovinescu, în Mutația valorilor estetice, substanța mâniei "a rămas întrucâtva neschimbată" de pe timpul lui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]