9,918 matches
-
avut o limită, putem surprinde ce este dincolo de El, dar aceasta este imposibil, pentru că aceea ce este „dincolo” ar fi rău și mai mare decât Dumnezeu Însuși (Life of Moses, 115f). Sfanțul Grigorie este conștient că argumentează în termeni spațiali/temporali, pentru ca tot el continuă prin a spune că „locul” lui Dumnezeu nu este extins spațial, desi noi, creaturile, Îl experimentăm sub forma mișcării infinite - ci o mișcare care este și stasis (117). A vedea fața lui Dumnezeu înseamnă a-L
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
of Nyssa”, în Vigiliae Christianae, Nr. 34, 1980, p. 188-189. Noțiunea de „spate” divin este astfel inteligent transformată într-un semn pentru o regiune intermediară evaziva, un cvasispațiu și cvasitimp între față total transcendență a lui Dumnezeu și creația spațială/temporală 28. În acest mod, Sfanțul Grigorie poate aborda problema perena a discontinuității dintre ordinele realității. Neoplatonicienii au definit diversele categorii intermediare: timp transcendent, mișcare nemișcata, durata nemodificata. Sfanțul Grigorie consideră de obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
Notion of Infinity”, în The Significance of Neo Platonism, editor RB Harris, Albany, 1976, p. 162. același timp, fiind întotdeauna satisfăcuți (nu vom mai fi dependenți de timp). Atunci, δiάστημα devine „domeniul” ontologic pentru ființă creată incluzând aici atât regiunile temporale, cât și pe cele cvasi atemporale 29. 29 Paul Plass, „Transcendent time and eternity în Gregory of Nyssa” ..., p. 185-186.
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
al scriitorilor latino-americani cum ar fi Gabriel Garcia Marques) nu pot decât să sugereze că el a fost numai un jurnalist literar narativ în trecere. Acestă inventivitate este echilibrată de faptul că în acea epocă jurnalismul său literar se suprapune temporal cu studiile de folclor și antropologie. De exemplu, "Levee Life45", publicat în 1876, este una din puținele relatări pe care "le avem despre viața negrilor de la periferia unui oraș în perioada de după Războiul Civil. Ele formează o neprețuită consemnare de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cauze politice populiste și progresiste, contestând ideologiile politice, sociale și culturale răspândite. Existența jurnalismului literar narativ, sau cel puțin a rădăcinilor sale, este cel mai probabil strâns legată de percepția că o relatare a unui fenomen în lumea spațială și temporală avea valoare pentru individ și comunitate. Într-adevăr, ar fi incorect să sugerăm că jurnalismul literar este o formă aberantă care, întocmai ca o tumoră, s-a dezvoltat din practica jurnalistică americană principală, care a urmat - și reificat - în principal
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tipologia estetică ca formă de context, iar rezultatul să se dovedească a fi indescifrabil. Aici există o chestiune de evidențiere, în timp ce evoluția prozei engleze se îndepărtează încet de realitatea unei lumi simbolice și se aproprie de realitatea lumii înconjurătoare, sau temporale și spațiale. O astfel de formulă critică poate fi ilustrată examinând: 1. începuturile folosirii limbii engleze în proză; 2. tranziția baladei de la forma orală la cea scrisă, în secolul al XVI-lea; 3. dezvoltarea jurnalismului tipărit de senzație în secolele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
William Tyndale și alții a fost nu numai începutul aducerii cuvântului Lui Dumnezeu în formă tipărită laicilor dar și începutul recunoașterii lumii înconjurătoare nemediate de învățătura bisericească care spune că simbolica viață de apoi avea o realitate superioară lumii noastre temporale. O astfel de mediere timpurie poate fi observată în omilia lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul. Pentru a cita încă un exemplu, cartografii medievali au oglindit o lume care se conforma atât cu învățăturile bisericii, cât și cu crezurile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a reflecta o realitate temporală, în ciuda dezvoltării prozei în vernacular. Am făcut doi pași înainte în vernacular, doar pentru a face un (cel puțin unul!) pas înapoi într-o realitate lingvistică elaborată care nu se aseamănă foarte mult cu lumea temporală. Eufuismul nu era nou; avea rădăcinile sale clasice. Dar a fost practicat în exces de către scriitorul din secolul al XVI-lea John Lyly. De exemplu, în Euphuses: The Anatomy of Wyt, Philautus descoperă că bunul său prieten Euphues (de aici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Contraargumentul este important nu numai ca protest feminist dar și datorită formei alese de autoare, jurnalismul sau mai pe larg, o nonficțiune în proză al cărei scop ultim este de a relata lumea fenomenală. Alegând o formă care caută relatarea temporală, autoarea a evitat poezia, genul dominant elitist care predomina printre nobilii din timpul ei și ideologia dominantă reflectată în acea poezie, tradiția iubirii curtenești a lui Sydney și Spenser care a oprit cu atâta succes nobilele (și implicit toate femeile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ai Londrei la dreptcredincioșii (și bogații) primari ai orașului Norwich" (5). Dar odată cu derularea firului narativ, Kemp abandonează în mare parte eufuismul și vechea "realitate" retorică a unei lumi lingvistice și foarte simbolice, intrând în schimb în "realitatea" unei lumi temporale sau empirice. Sau, după cum o caracterizează C. S. Lewis, "firul narativ o ia rapid pe un alt drum; detaliile întâmplării, amuzamentul oferit la fiecare loc de odihnă, purtarea mulțimilor... [Kemp] mă face să cred fiecare cuvânt pe care îl scrie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând narația temporală și descripția spațială). Procedând astfel, totuși, nu vreau să le schimb statutul ca fiind clasificări separate așa cum se obișnuia atunci când au fost formulate în forma lor de bază modernă de Alexander Bain în 1866 (Connors, 362-64). În schimb, reduc modurile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
inducției critice, însă nu și pe cea de tip empiric. De asemenea, ei neglijează faptul că toate textele, chiar și cele empirice științifice, sunt de fapt interpretative, având în vedere caracterul reflectant al limbii (dar și natura nedefinită a fenomenelor temporale). Într-adevăr, Rogers este probabil foarte aproape de adevăr, când recunoaște că studiul comunicării "a prins formă datorită faptului că științele sociale s-au inspirat din cuantificarea științelor naturale, motivate fiind de dorința unei demnități științifice". Remarca lui Rogers amintește, într-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care îl ajută pe cititor să experimenteze acele întâmplări sau acel eveniment. Reportajul devine jurnalism literar când John Dos Passos scrie Anacostia Flats" (310). Dos Passos este amintit în acest caz deoarece se naște astfel, încă o dată, legătura dintre politica temporală și epistemiologică a unei forme adoptate adeseori de grupul progresiștilor. Ca membru al Academiei de Jurnalism, Ford se remarcă cel mai mult prin atacul împotriva ordinului dat de Lippmann, conform căruia jurnaliștii ar trebui să încerce să renunțe la subiectivitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la formula istorică a lui Thomas B. Connery, aceste dovezi formează un drum continuu de la epoca crizei economice din anii '30, până la "noul jurnalism" al anilor '60 și '70. Dar jurnalismul literar narativ nu a dispărut niciodată definitiv în porțiunile temporale care despart aceste două perioade. Și în timpul secolului al XIX-lea au existat mereu exemple de jurnalism literar care au încercat să acopere prăpastia dintre subiectivitate și obiectul alienat. Neliniștitor rămâne faptul că acest gen a fost în bună parte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în formă de mit, simbol), reprezentare romanesca (de tip mimetic în român și nuvelă) și reprezentare dramatică (felul teatral de a fi și de a se manifestă al Parizienei prin scenarii proprii, joc de roluri, scene). Reprezentarea socială contextualizează istoric, temporal și spațial profilul personajului. Reprezentarea romanesca a personajului este cea prin care personajul devine relevant că un construct literar. Reprezentarea mitică asigura trăsăturile "canonice" ale personajului, legate de ceea ce perpetuează un anume mit cultural. Reprezentarea teatrală decurge din imanenta personajului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Frisby a consemnat valoarea exemplara a acestei analize: "Obiectul de studiu este astfel determinat nu doar de o perspectivă particulară asupra vieții moderne, ci și de noul mod de experimentare a noii realități sociale" [p.60]. Baudelaire detașează modernul de temporal pentru a face din el o "manieră". Această interpretare a modernității ca mod de gândire sau de acțiune se sustrage definiției sale cronologice 12. Mai aproape de tradiția baudelairiană apare definiția lui Henri Meschonnic, care combină într-o oarecare măsură și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
enorm de mult la formarea popoarelor europene, iar acest aspect poate fi văzut începând cu secolul al V-lea. "Biserica se prezintă în secolul al V-lea ca o societate independentă, puternic constituită, interpusă între stăpânii lumii, suverani, deținătorii puterii temporale, pe de o parte, și popoare, de cealaltă parte, servind drept legătură între ele și acționând asupra tuturor. Pentru a-i înțelege și a-i cunoaște pe deplin acțiunea, trebuie deci să o considerăm sub trei aspecte: trebuie să o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
aspecte: trebuie să o vedem, mai întâi, în ea însăși, să ne dăm seama de ceea ce era ea, de constituția ei interioară, de principiile care o dominau, de natura ei. Trebuie să o examinăm apoi în raporturile ei cu suveranii temporali, regi, seniori sau alții; în sfârșit, în raporturile ei cu popoarele" (Ibidem, 2000, p. 96). Plecând de la aceste idei, începem prin a-l prezenta pe împăratul bizantin Iustinian (527-565), care în secolul al VI-lea a fost cel care a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ideală a săracilor" (Le Goff, 1970, p. 357). Structura universală a unității creștine a Occidentului a ținut piept, în fața apariției unor entități politice diferite, puternicelor dispute teologice din viața creștină, mișcărilor pentru reînnoirea Bisericii și tensiunii dintre cele două puteri (temporală și spirituală) din interiorul Bisericii însăși. "Lupta pentru învestitură dintre papalitate și imperiu a fost expresia cea mai înaltă a manifestărilor acestei tensiuni, dar a dus la un asemenea echilibru încât să poată susține etapa de dezvoltare din Evul Mediu
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
MV, MC sunt mai predispuse la asocierea cu crizele convulsive secundare microhemoragiilor recurente și reacției gliale locale. Rata de apariție a unor crize convulsive noi este estimată a fi în jur de 2,4%/an. Calcificările, capsula glială groasă, localizarea temporală și depunerea extensivă de hemosiderină sunt asociate frecvent cu apariția clinică a epilepsiei. DEFICITUL NEUROLOGIC FOCAL Apare de obicei acut sau subacut ca urmare a unei hemoragii intra- sau perilezionale. Frecvența în studiile clinice este citată între 15,4% și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
ratei de resângerare la 2 ani de la radiochirurgia stereotactică, însă morbiditatea indusă de iradiere a fost semnificativă. Alte studii nu au putut demonstra aceasta reducere. Aceste date pot fi o reflexie a evoluției naturale a malformației cavernoase cu o concentrare temporală a evenimentelor hemoragice și o reducere a ratei hemoragiei după 28 de luni. FISTULELE ARTERIO-VENOASE DURALE DANA-MIHAELA TURLIUC, RAUL SANDU DEFINIȚIE. EPIDEMIOLOGIE. CLASIFICARE Fistulele arterio-venoase durale sau malformațiile arterio-venoase durale reprezintă conexiuni anormale arterio-venoase ce se găsesc la nivelul durei
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
Fistulele arterio-venoase durale din fosa anterioară sunt de obicei alimentate de ramurile etmoidale anterioare și posterioare ale arterei oftalmice. Drenajul se realizează spre venele piale. d. Fistulele arterio-venoase asociate sinusului sagital superior sunt alimentate din arterele meningee medie, occipitală și temporală superficială și drenează spre venele corticale sau medulare. MANIFESTĂRI CLINICE Simptomatologia fistulelor arteio-venoase durale este variată și depinde de localizarea fistulei. 25% dintre leziuni prezintă o evoluție agresivă iar suflu cranian se poate asculta la 40% dintre pacienții cu tinitus
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
nuanțe sunt importante: dimensiunea craniectomiei mai mare de 12 centimetri cu o extindere temporobazală până la nivelul etajului mediu al bazei craniului, deschiderea radiară a durei mater permițând o expansiune adecvată a creierului și plastia durală de expansiune cu epicraniu, fascie temporală sau un substitut sintetic dural tip Neuropatch sau Seamdura (utilizarea materialelor sintetice facilitează cranioplastia ce se realizează la 6-12 săptămâni de la gestul inițial). Excizia țesutului infarctizat sau realizarea unei lobectomii temporale nu aduc niciun beneficiu și pot fi chiar deletere
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
creierului și plastia durală de expansiune cu epicraniu, fascie temporală sau un substitut sintetic dural tip Neuropatch sau Seamdura (utilizarea materialelor sintetice facilitează cranioplastia ce se realizează la 6-12 săptămâni de la gestul inițial). Excizia țesutului infarctizat sau realizarea unei lobectomii temporale nu aduc niciun beneficiu și pot fi chiar deletere la acești pacienți ce pot necesita tratamente antiagregante și anticoagulante precoce. Recomandările societăților științifice în privința indicației și timing-ului craniectomiei decompresive în AVC-ul silvian malign sunt relativ diferite de la o
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]