7,958 matches
-
din Țara lui Rupert, Newfoundland și Acadia. Insula Saint Kitts, anterior împărțită între Franța și Marea Britanie a fost cedată în întregime celei din urmă. Franța a fost obligată să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care a înălțat cetatea Louisbourg. După semnarea tratatelor de la Utrecht, francezii
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
ingerință a Parisului la sud de linia Sykes Picot, iar politica Londrei față de această zonă este acordarea independenței, dar păstrarea legăturilor strânse cu Palestina. Samuel i-ar fi răspuns lui Curzon că, „după căderea Damascului acum două săptămâni... șeicii și triburile de la est de Iordan, total dezamăgiți de guvernul sherifian, nu vor accepta cel mai probabil reapariția” și ca urmare a anunțat că Transiordania se află sub mandat britanic. Fără a avea autorizația Londrei, Samuel a vizitat Transiordania și s-a
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
a provinciei Kosovo nu este, strict vorbind, o „enclava sârbă” sau „exclavă sârbă”. Kosovo de Nord este bogat în minerale, fiind cunoscută odinioară mină Trepča. Părțile Kosovo de Nord sunt: Partea de nord a provinciei Kosovo a fost populată de triburile tracice și ilirice înainte de a fi cucerit de români în secolul I d.Hr. Regiunea era cunoscută cu numele Dardania, după ce un trib traco-iliric se așezase în acea regiune. În 284, Dardania a devenit provincie a Imperiului Român iar ulterior a
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
odinioară mină Trepča. Părțile Kosovo de Nord sunt: Partea de nord a provinciei Kosovo a fost populată de triburile tracice și ilirice înainte de a fi cucerit de români în secolul I d.Hr. Regiunea era cunoscută cu numele Dardania, după ce un trib traco-iliric se așezase în acea regiune. În 284, Dardania a devenit provincie a Imperiului Român iar ulterior a Imperiului Bizantin în 395 d.Hr. Până în secolul VII în timpul migrației popoarelor, Slavii au ocupat teritoriul și s-au amestecat cu autohtonii
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
implicate în luptele de hărțuire cu liderii militari tribali din districtul Oltu, o regiune care s-a aflat pentru o scurtă perioadă de timp sub administrați R. D. Georgiene, dar care sfârșise prin a trece sub controlul liderilor militari ai triburilor musulmane. Guvernul armean a ordonat ocuparea parțială a districtului\. Oltu a fost ocupat de armeni pe 16 iunie. Folosindu-se de această mișcare drept pretext de război, generalul Kazım Karabekir a atacat cu patru batalioane în septembrie și i-a
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
rol însemnat în istoria Siriei, Palestinei și a Mesopotamiei . începând din a doua jumătate a Mileniului al doilea î.Hr.. i sunt menționați și în Biblia ebraica (Vechiul Testament) (de 85 ori) că unul din popoarele Canaanului, care au fost biruite de triburile lui Israel. Denumiți de unii cercetători, „canaaneni de est”, nu se știe dacă amoriții aceștia sunt acelaș neam cu cel cunoscut în Siria și Mesopotamia. Utilizarea termenului Amurru nu a fost fixă în cursul secolelor. Amurru putea desemna triburi semitice
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
de triburile lui Israel. Denumiți de unii cercetători, „canaaneni de est”, nu se știe dacă amoriții aceștia sunt acelaș neam cu cel cunoscut în Siria și Mesopotamia. Utilizarea termenului Amurru nu a fost fixă în cursul secolelor. Amurru putea desemna triburi semitice de vest sau de est, și uneori era folosit că noțiune geografică statală desemnând mai multe regate din Siria și Canaan. În scrierile sumeriene cele mai timpurii (pe la 2400 î.Hr.) numele de țară Mar.tu se referea la o
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
Hammurabi. La finele mileniului al II-lea amoriții au fost înghițiți de valul arameean. În 1600 - 1100 î.H. limba amoriților a încetat de a mai fi vorbită în Mesopotamia, în schimb a devenit dominantă în Palestina O partea a triburilor amorite a rămas în stare nomada. În secolul al XIV-lea î.H. Aziru, unul din conducătorii seminomazilor din regatul Amurru, a fost implicat în conflictul dintre Egipt și hittiți În Siria și Canaan amoriții ar fi întemeiat mai multe
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
evenimentele se precipită. Declararea Războiului Crimeei determină cele două tabere să se separe, ele devenind apoi prăzi ușoare în fața pericolelor care pândesc în acele zone. Invazia lăcustelor, traversarea deșertului, lipsa apei și a hranei, dezertarea însoțitorilor localnici și atacul unor triburi nomade îi pun pe savanți în situații limită, din care singura cale de supraviețuire o constituie renunțarea la orgolii, împăcarea și munca în echipă. Prin intermediul lui sir John Murray și a boșimanului Mokum, Jules Verne prezintă fauna sud-africană. Vânătorul britanic
Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă () [Corola-website/Science/321306_a_322635]
-
locuitorii nu vor să-l demaște. Astfel, Jean reușește să organizeze revoluția anti-britanică alături de foștii colaboratori ai tatălui său, care nu-i cunosc adevărata identitate. Mișcarea izbucnește în 1837, localnicilor adăugându-li-se și indienii huron, al căror șef de trib este desemnat un notar cu descendență indiană, apropiat al lui Jean-Fără-Nume. După o primă victorie, forțele revoluționarilor sunt înfrânte și obligate să se retragă pe insula Navy, situată la jumătatea distanței dintre Canada și Statele Unite. Jean-Fără-Nume este capturat și condamnat
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
în Parlament: „un englez este cea mai nepotrivită persoană de pe Pământ să împingă un alt englez în robie.” Coloniștii își alcătuiseră diverse feluri de miliții începând cu secolul al XVII-lea, la început în principal în scopuri defensive împotriva atacurilor triburilor băștinașe. Aceste forțe au intrat în acțiune în Războiul Francez și Indian din anii 1750 și 1760. Ele erau în general miliții locale, oficial aflate sub jurisdicția guvernului provincial. Când situația politică a început să se deterioreze, în particular atunci când
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
care să relanseze comerțul nord-african. Însă localnicii, în fruntea cărora se află tuaregii expatriați, li se opun cu îndârjire. Șeful lor, Hadjar, este făcut prizonier și este dus la Tunis pentru a fi judecat, însă reușește să evadeze cu complicitatea tribului, a mamei și a fraților săi. Bine păzit, M. de Schaller - însoțit de servitorul său M. François - inspectează locația viitoarei mări pentru a verifica soliditatea zonei și să stabilească amplasamentul porturilor. Printre cei care îl însoțesc, comandând muncitorii, se numără
Invazia mării () [Corola-website/Science/321320_a_322649]
-
dorea să reintre în Rusia sub acoperire pentru a nu fi arestat și chiar executat. Familia trece cu bine strâmtoarea Bering după ce este pe cale de a se scufunda în apa înghețată la o fragmentare a gheții, fiind capturată de un trib. Ajunși în Rusia, ei sunt urmăriți de aceeași bandă care îl atacase pe conte la granița cu Alaska. Criminalii aveau de gând să-i omoare pe saltimbanci și să-l captureze pe conte, care era un om foarte bogat, pentru
César Cascabel () [Corola-website/Science/321317_a_322646]
-
avea succes, una dintre ele găsind pe o insulă urme ale naufragiului vasului căpitanului John. Acolo sunt regăsite cadavrele unei părți a echipajului, restul reușind să plece înapoi pe mare și să ajungă în Australia, unde este capturat de un trib de indigeni. Singurii supraviețuitori în mâinile canibali, John Branican și Harry Felton, sunt ținuți de indigeni ani de zile în vederea unei răscumpărări. Felton reușește să evadeze și, înainte de a muri de epuizare, apucă să-i aducă doamnei Branican vești despre
Doamna Branican () [Corola-website/Science/321318_a_322647]
-
15 iunie 1901 sub titlul "La Grande forêt" în "Magasin d'Éducation et de Récréation". În inima Africii, într-o pădure impenetrabilă aflată lângă fluviul Oubangui, doi exploratori albi însoțiți de un băștinaș și de un copil negru descoperă un trib necunoscut, care trăiește în copaci. Cei doi eroi, un francez și un american pe nume Max Huber și John Cort, îl însoțesc în călătoria lui prin Congo pe Urdax, un negustor portughez de fildeș. Aventurile celor doi încep în timpul călătoriei
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
serie de pericole, printre care o turmă de elefanți înfuriați, doi rinoceri dintre care unul rămâne blocat cu cornul într-un arbore și o bandă de maimuțe formată din gorile și cimpanzei reuniți laolaltă. În final, grupul dă peste un trib african care trăiește într-un sat suspendat în copaci. După ce îl studiază o vreme, cei doi exploratori se decid să ia legătura cu regele lui. Jules Verne profită de acest roman pentru a ilustra teoria darwinistă a descendenței omului din
Satul aerian () [Corola-website/Science/321323_a_322652]
-
la est de Lituania actuală, care au slăbit și au devenit vulnerabile după prăbușirea Rusiei Kievene. Primul conducător care deținut titlul de Mare Duce a fost Mindaugas. Din punct de vedere tradițional, este considerat fondatorul statului, cel care a unit triburile baltice și a stabilit Ducatul. Cu toate acestea, unii cercetători nu sunt de acord cu această percepție, susținând că un stat organizat a existat înainte de Mindaugas, chiar în 1183. După reprimarea unui război intern cu nepoții săi, Mindaugas a fost
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
bază pentru campania lor. În 1230, teutonii s-au stabilit în Chełmno, au construit un castel, și au început să atace teritoriile prusace. După patruzeci și patru de ani, și în ciuda celor două răscoale prusace împotriva lor, au cucerit cele mai multe triburi prusace. Ulterior, cavalerilor le-au trebuit nouă ani să-i cucerească pe nadruviani, scalviani, și sudovieni, iar din 1283, au avut o poziție care le-a permis să amenințe tânărul stat lituanian dinspre vest. Următoarea unificare a triburilor lituaniene a
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
cucerit cele mai multe triburi prusace. Ulterior, cavalerilor le-au trebuit nouă ani să-i cucerească pe nadruviani, scalviani, și sudovieni, iar din 1283, au avut o poziție care le-a permis să amenințe tânărul stat lituanian dinspre vest. Următoarea unificare a triburilor lituaniene a fost facilitată de schimbările sociale care au avut loc în Lituania pe parcursul acestei perioade. S-au instituit alodiile (în ; proprietăți funciare scutite de taxe) care ulterior aveau să stea la baza unui sistem feudal. Aceasta a fost, așa cum
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
pierdut. Mindaugas a format apoi o alianță cu Alexandr Nevski din Novgorod și împreună cei doi s-au îndreptat împotriva Ordinului. Treniota a condus o armată pentru către Cēsis și au luptat contra Mazoviei, în speranța de a încuraja toate triburile baltice cucerite să se ridice împotriva Ordinelor și să se unească sub conducerea lituaniană. El a repurtat câteva victorii, dar nu a reușit să cucerească castelele fortificate sau să formeze o coaliție a forțelor baltice împotriva Ordinului. Influența personală a
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
toate acestea, Traidenis a murit la scurt timp după aceasta, iar revolta nu a avut succes. Domnia lui Traidenis a fost cel mai lung și mai stabil regim în timpul perioadei de frământare. După moartea sa, Ordinul și-a finalizat cuceririle: triburile baltice cucerite nu s-au mai răsculat iar Ordinele se puteau concentra acum asupra Lituaniei. În 1274 Marea Revoltă Prusacă a luat sfârșit iar Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat să cuceri alte triburi baltice: nadruvienii și scalvienii în 1274-1277, și
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
moartea sa, Ordinul și-a finalizat cuceririle: triburile baltice cucerite nu s-au mai răsculat iar Ordinele se puteau concentra acum asupra Lituaniei. În 1274 Marea Revoltă Prusacă a luat sfârșit iar Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat să cuceri alte triburi baltice: nadruvienii și scalvienii în 1274-1277, și sudovienii în 1283; Ordinul Livonian a terminat cucerirea Semigaliei, ultimul aliat baltic al Lituaniei, în 1291. Ordinele își puteau concentra atenția asupra Lituaniei. Zona de tampon formată din alte triburi baltice dispăruse, și
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
să cuceri alte triburi baltice: nadruvienii și scalvienii în 1274-1277, și sudovienii în 1283; Ordinul Livonian a terminat cucerirea Semigaliei, ultimul aliat baltic al Lituaniei, în 1291. Ordinele își puteau concentra atenția asupra Lituaniei. Zona de tampon formată din alte triburi baltice dispăruse, și Lituania a rămas să lupte singură împotriva Ordinelor. Există incertitudini considerabile în ce privește identitatea Marilor Duci ai Lituaniei în perioada dintre moartea lui Traidenis în 1282 și asumarea puterii de către Vytenis în 1295. Aceasta se datorează parțial faptului
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
extindere. Statul unit și condus de Mindaugas a constituit primul stat lituanian. Statul a protejat efectiv lituanienii și samogiții de asimilarea de către Ordinul Cavalerilor Teutoni și Ordinul Livonian, soartă de care nu au scăpat prusacii, scalvienii, curonienii, selonii și alte triburi baltice. Mindaugas a domnit peste aproximativ din teritoriul lituanian, o zonă cu o populație estimată la aproximativ de locuitori. Ținuturile slave aflate sub controlul și influența sa ocupau alți . Până în 1430, apogeul atins din timpul domniei lui Vytautas cel Mare
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
militară ce-și pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele luaseră sfârșit. Inițial cele două instituții au decis să colaboreze pentru a-și împărți teritoriile însușite, după care relația a devenit competitivă și conflictuală. După o inițială ripostă a băștinașilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce a durat peste 100 de ani, germanii au reușit să își însușească majoritatea teritoriilor locale fie prin forță, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul din cele mai razboinice triburi
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]