8,428 matches
-
de fată și în orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii mari nu sunt incluși pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și ordinea lor nu este tulburată fără sens magic. Peregrinarea printre copacii rari, cu iarbă ce știe a crește cum lumea se țese, este rezervată pentru drumul solitar al neofitului, ajuns aici printr-o rupere a nivelului de percepție, redevenită mistică. Imaginea este dezvoltată și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Din baltage-l băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă: „de la Dumnezeu înțeleaptă”: „- Hai le lele voinicele/ Pecatile-s de-ale tăle,/ Te-au adus pe locuri rele,/ Să-mi tăvăli fânațăle/ Să-l tulburi izvoarăle/ Dar acuma tu ce vrei?/ Din lupte să ne luptăm/ Din sabii să ne tăiem?/ - Ba în lupte că-s mai direpte/ Și-s mai dragi lui Dumnezeu” (Valea Lupului - Hunedoara). Putem identifica în lupta egală între cei doi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru navigarea unui vas de tonaj mic: „- Bour negru, ’noată lin,/ Nu bea apă și bea vin/ Și mergi cu caicul lin/ Și-nțeleje din cuvinte/ Și ține cârma-nainte;/ Și-nțeleje din cuvânt/ Și ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie strunită magic de fata nubilă, fiindcă forțele pluviale sunt distructive, rup vaduri și inundă spațiul ordonat. Tot în colindele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a leagănului în care dominanta statică este recunoscută se conjugă cu acțiunile subsumate legării: fata coase, chindisește, țese daruri de nuntă. Mai mult, recluziunea ei are o dominantă auditivă excepțională, cântecul știut de fecioară putând opri apele din revărsare și tulbura împărații. Recluziunea - formă a morții initiatice. Apropierea critică a momentului inițiatic este marcată de necesitatea îndepărtării fecioarei din planul cotidian, concretizată fie prin închiderea într-un turn ce îi reduce dramatic accesul la lumină, fie prin alungarea de acasă și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-o și în colindele de fecior, unde îi promite eroului o mireasă. În colinde, animalul este însă, asemeni taurului, „cuminecătură” totemică, deoarece cuplul se identifică cerbului cosmogonic: „- Lin, mai lin, cerbe tretin,/ Mai încet cu-alergătura/ C-ai să-mi tulburi cusătura”/ (...) Cerbule, cu carnea ta/ Mi-or ridica nuntiță;/ Cerbule cu oasele/ Mi-or dulgheri casele,/ Cerbule cu sângele/ Mi-or zugrăvi casele./ Cerbule cu pielea ta/ Mi-or înveli căsuța;/ Cerbule cu unghiile/ Mi-or face păhărele/ Și-or
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și începu a-și încura calul printre flori. Nevasta zmeului, fata împăratului a mai mare va să zică, când l-a văzut alergând prin grădină și stricând florile a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă coborârea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în cultura orală din Mexic „soarele și luna au fost create printrun sacrificiu”. Dimensiunea cosmică a evenimentului, proprie mentalului românesc, este cerută de mireasă ca ultimă probă a abilităților pețitorului și, în același timp, ca certificare a moralității care nu tulbură ordinea universului: „Eu atuncea mi-oi veni,/ Când tu mie mi’aduce:/ Nănaș mare -/ Sfântu Soare;/ Nănașă -/ Găinușa,/ Găinușa maheșa;/ Și fetele -/ Stelele;/ Ficiorii -/ Luceferii!”. Viziune familiară din Miorița, cântecele ritual-ceremoniale și bocetele, antropomorfismul aștrilor făcuți părtași la gesturile umane
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
străzii era dominată de vocile și râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu părea să tulbure viața liniștită și fericită a basarabenilor și a acestor tineri, care umpleau bulevardul și grădina publică, din apropiere, cu veselia lor. La un moment dat, o știre ca un trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
putea, spre a le ușura chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și împărțirea ei între Germania și Uniunea Sovietică, vecinul nostru din partea vestică a devenit “Balaurul Roșu“. Toate aceste evenimente au tulburat simțitor viața și liniștea localnicilor. În primăvara anului 1940, în zona comunei s-au desfășurat manevre militare, iar încorporarea bărbaților până la 50 de ani a stârnit o profundă îngrijorare. Spre sfârștul lunii iunie 1940 apare o știre înspăimântătoare prin care
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
au stins din viață, cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de veci părinții și rudele lor. Iar noi, ultima generație de refugiați, trăim de 66 de ani drama dezrădăcinării care ne tulbură sufletele și inimile sfâșiate de durere și suferință.
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Milica Lupu, Sofica Munteanu, Lascu Ioan și Vasile Bichiș, vecini de vârsta mea, mi-au fost primii prieteni de joacă. Șurile, grădinile, cubicul și Visa au devenit domeniul nostru lipsit de orice restricție, chiar dacă mai spărgeam câte un geam, mai tulburam apa din ulucul vitelor, mai lăsam ușile grădinilor deschise, la dispoziția găinilor și alte năstrușnicii caracteristice vârstei. Numai paza puilor de găină și a bobocilor de rață și de gâscă ne Întrerupeau uneori joaca și ne atrăgeau, pe nemeritate, unele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
etiologii comune "Există diferență de morfogeneză lezională Între animalele tinere și cele adulte, un mare și variat număr de leziuni ale embrionului și fetusului având un caracter particular față de leziunile Întâlnite după naștere". Leziunile apar "acolo unde echilibrul metabolic este tulburat, unde structurile vii, În imposibilitatea de a se adapta cu toată plasticitatea reactivă de care dispun, sub influența noxelor, suferă dezagregări și distrugeri ale macromoleculelor, scăderea sau anihilarea capacității de autoreproducere și diferențiere, modificarea substratului biochimic și informațional al eredității
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
urechile sale de fum, ascultă astfel de "mesaje". Astfel de suflete nu-l atrag. Chiar și răul trebuie să aibă o anumită coerență. Adevărată poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, semănă cu o rugăciune. O simți cum îți tulbură nu numai sufletul, ci și trupul. Te înfiorează până-n străfunduri. Rostește rugăciunea Tatăl Nostru, a cărei simplitate n-ar egal, și apoi un sonet de Shakespeare sau o poezie de Eminescu sau Rilke! Vei simți aproape același efect. O înălțare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această întrebare încap tot felul de minciuni și adevăruri, încât acestea s-ar contopi și ar deveni orice. Spune-mi care sunt raporturile tale cu visul? Visezi? Ai vise care îți revin obsesiv? Sunt vise provocate sau vise care îți tulbură sublumea din subconștient? Ca orice om, visez, desigur. Nu fac din vise o experiență, o rampă de discuție sau de orientare imediată. Nu mi le explic. Nu mi le vreau descifrate. în ultima vreme, am vrut să o mai visez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-lea, D. I. Suchianu cu Caragiale, Tudor Vianu și Victor Eftimiu cu Macedonski, Arghezi cu Eminescu. Nu-mi puteam o clipă închipui că va veni o serie umană în care se va stinge acest sentiment al integrării în trecut ce mă tulbura indicibil. Și iată că a venit! Întâlnesc tot mai mulți tineri egotici, anafectivi, automatizați care nu privesc nici în dreapta nici în stânga și cu atât mai puțin înapoi, vădindu-și virtuozitățile de afirmare cu o răceală tehnică menită a-i propulsa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
le indică drumul pe care să o ia de la capăt... De unde vii și unde te duci, Ioan Es. Pop? Îmi amintesc de un vers faimos al lui Ruben Dario: "Și nu știm unde mergem/ Nici de unde venim", care m-a tulburat teribil în tinerețe și mă tulbură și acum. Ba parcă acum mai mult decât atunci, pentru că, în zecile de ani de când l-am citit și în miile de experiențe pe care le-am trăit ulterior, n-am aflat decât chei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o ia de la capăt... De unde vii și unde te duci, Ioan Es. Pop? Îmi amintesc de un vers faimos al lui Ruben Dario: "Și nu știm unde mergem/ Nici de unde venim", care m-a tulburat teribil în tinerețe și mă tulbură și acum. Ba parcă acum mai mult decât atunci, pentru că, în zecile de ani de când l-am citit și în miile de experiențe pe care le-am trăit ulterior, n-am aflat decât chei aparente la întrebarea ta și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
portretul robot al cititorului tău de poezie. Cum ar arăta? Prin activitatea sa de purificare a Cuvântului Poetul, scriitorul în general, este astăzi un ins "decepționant". "Rău". O "buruiană" care invadează straturile pline de "miere și lapte". Un ins care "tulbură apele" spiritului public compromițând dramatic "succesurile". Până și tăcerea/ tăcerile lui sunt interpretate. "Terra nova" nu-i, astfel, decât un prizărit, vag și necăjit teritoriu de al cărui "gard" se apropie orișicine și face ceva pe el. Este o realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e frică de o lume teribilă care nu mai poate fi nici denunțată și nici criticată prin literatură. Dacă ar fi să rezumi viața ta de până acum într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Există ceva ce mă tulbură foarte tare ori de câte ori mă întorc la Rădăuți, în orașul în care m-am născut. Am impresia de fiecare dată că nu am plecat de fapt niciodată din el. Când mă întorc la Rădăuți ca să-mi văd părinții sau pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a zis: „Ferice de tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai târziu, În acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde Își spălau oamenii păcatele și unde se spăla și 115 jertfa adusă templului. Se spune că Îngerul venea și tulbura apa. De pe acel lemn tulbura. Cel care intra primul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Anii au trecut și lemnul sa Îmbibat cu acea apă murdară a păcatelor noastre și devenise foarte greu. Să cugetăm adânc acum la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tine, lemnule! Binecuvântat vei fi!” Mai târziu, În acea groapă s-a format scăldătoarea Vitezda unde Își spălau oamenii păcatele și unde se spăla și 115 jertfa adusă templului. Se spune că Îngerul venea și tulbura apa. De pe acel lemn tulbura. Cel care intra primul se făcea sănătos de orice boală era cuprins. Anii au trecut și lemnul sa Îmbibat cu acea apă murdară a păcatelor noastre și devenise foarte greu. Să cugetăm adânc acum la ce este În Crucea Domnului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
n-aș Da! 08.06.2006 Doamne, Doamne ce n-aș da Ca să schimb și eu ceva Doar ceva din viața mea De ce-i plină lumea oare De ură și răzbunare? Câte lumea a-nvățat Dar mai rău s-a tulburat! Învățăm cum să trăim Sufletul ni-l omorâm! Și nimic mai bun nu-i dăm: Toată ziua ne certăm Pe Iisus Îl Întristăm. El ne dă pace s-avem Dar noi nu știm să-L vedem Ne dă Pacea Cerului
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Astfel ei au căutat să se amestece în treburile interne ale R. P. Ungare, au încercat să înăbușe avântul mișcării de eliberarea al poporului Egiptean, au atacat suveranitatea poporului Libanez și Iordanian recent au încercat diferite manevre specifice imperialiștilor să tulbure pace desfășurând o serie de acțiuni agresive provocatoare împotriva Chinei populare”. Acesta este mesajul pe care trebuiau să-l creadă muncitorii cu privire la situația din Ungaria. Și mulți dintre ei chiar au crezut ! Orice revoltă era privită cu mare îngrijorare de către
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
locuitorii vinovați de abateri, în afară de tâlhărie și crime, care erau de competența domniei și a vornicului cel mare. Într-o „carte domnească”, domnitorul Miron Barnovschi (1626-1629) le scria, la 22 iunie 1626, globnicilor și deșugubinarilor din ținutul Fălciu să nu tulbure satele Episcopiei de Huși pentru gloabe și dușegubine. Beșlii formau, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, garda domnului, turci considerați mercenari fideli. Unul dintre ei, care locuia în Huși, la 3 noiembrie 1741, deci în timpul domniei lui Constantin
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
medicul orașului și al spitalului, ne oferă următoarele informații: „Străzile încep a fi pavate în 1897 (strada Ștefan cel Mare, Ghica Vodă, azi Gheorghe Teleman, Cuza - Vodă, Făinăriei, Movilelor). Starea celorlalte este deplorabilă. Apa, din 487 fântâni și 27 cișmele, tulbure mai în tot timpul anului”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, „târgul Hușilor”, care devenise oraș prin extindere, avea 7 mahalale cu 52 de străzi și 12.660 de locuitori, care trăiau în 3.200 case. La 13 noiembrie 1886
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]