7,246 matches
-
regulilor Chiar dacă judecătorii sunt independenți, se poate ca ei să nu fie îndreptățiți să intervină în profunzime în procesul de aplicare a regulilor, ca să nu mai vorbim de elaborarea lor, deoarece ei ar putea fi împiedicați să pună la îndoială validitatea regulilor care se aplică. Sistemul legal se bazează pe o ierarhie de reguli. Aceasta înseamnă că judecătorilor li se poate cere să afirme dacă un document dat se conformează regulilor de rang superior și mai generale pe care se bazează
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unei curți constituționale. O tendință similară s-a dezvoltat în privința Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg, în chestiuni ce țin de jurisdicția sa. Accentul s-a schimbat așadar în direcția garantării puterii judecătorilor de a pune la îndoială validitatea documentelor emise de toate tipurile de organe, de la legi la ordine detaliate, în temeiul constituționalității lor. În parte, această schimbare este aproape sigur rezultatul scăderii încrederii în politicieni, ce a caracterizat multe țări occidentale în ultimul sfert al secolului XX
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
2 Juridizarea vieții politice De când există politica cel puțin, de când este înregistrat comportamentul politic politica și dreptul au fost în strânsă legătură. De obicei, dreptul a fost plasat în serviciul politicii. Regii și alți conducători foloseau juriști pentru a demonsta validitatea acțiunilor lor. Totdeauna au existat juriști pregătiți să întreprindă aceste activități. Dreptul a fost plasat și în serviciul politicii democratice: politicienii liberali au inventat un instrument legal, constituția, și au oficializat-o, în așa fel încât toată lumea să se conformeze
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci a n propoziții legate între
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
menționată ca axiomă independentă de cele ale identității și non-contra-dicției. Dacă acceptăm logica clasică, ajungem imediat la concluzia că acele cupluri de contra-dictorii puse în evidență de fizica cuantică sunt reciproc exclusive, căci nu se poate afirma în același timp validitatea unui lucru și contrariul său : A și non-A. Perplexitatea iscată de această situație este firească: poți afirma, dacă ești întreg la minte, că noaptea e zi, că negrul e alb, că bărbatul e femeie, că viața e moarte? Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trebuie să fie "fals" "și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate implica o "non-actualizare non-potențializare contradictorie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Logica terțului inclus este o logică a complexității și chiar, poate, logica sa privilegiată în măsura în care permite traversarea, într-o manieră coerentă, a diferitelor domenii de cunoaștere. Logica terțului inclus nu abolește logica terțului exclus: ea îi restrînge doar domeniul de validitate. Logica terțului exclus este clar validată de situații relativ simple, cum ar fi, de exemplu, circulația mașinilor pe o autostradă: nimeni nu-și imaginează că ar putea fi introdus, pe o autostradă, un al treilea sens în raport cu sensul permis și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este o otravă", spune Jean Bernard, observând că rareori deținătorul ei o părăsește de bună voie. Ce e de făcut totuși în cazuri extreme? La unele popoare au existat situații când comisii speciale au fost instituite a se rosti asupra validității fizice sau mentale a conducătorului. Așa s-a întâmplat cu regele George II, care suferea de o psihoză maniaco-depresivă și a fost supus unei expertize făcute de o comisie compusă din medici și parlamentari britanici. O alta, prezidată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi? Tu ce crezi? Susan: îcare îl simpatizează pe Richard de la Contabilitateț Așa e, sigur că așa pare. Dar nu prea înțeleg - uneori pare un tip foarte amabil. Mă întreb dacă n-o fi suprasolicitat sau stresat. Susan a recunoscut validitatea punctului de vedere al șefului, dar în același timp și-a spus și propria părere. A rămas fidelă convingerii ei, fără să-și aprindă paie în cap cu șeful. Dacă ar fi spus, spre exemplu, „Nu, nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
științelor au fost neglijate În mod grosolan de către neopozitiviști și sunt subevaluate de științele sociale, fie ele cantitative sau calitative. Asemenea verificări cu ajutorul altor implicații și eliminarea ramificațiilor ipotezelor alternative sunt specifice și cercetărilor făcute cu scopul de a proba validitatea În domeniul științelor umane, inclusiv hermeneutica lui Schleiermacher, Dilthey, Hirst, Habermas și cunoștințele actuale În privința interpretării textelor antice. În mod similar, strategia poate fi folosită la fel de bine de către un istoric În formularea unor ipoteze pe marginea unui anumit eveniment, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
istoric În formularea unor ipoteze pe marginea unui anumit eveniment, sau de un om de știință În aserțiunea unei legi cauzale. Este tragic faptul că tendințele majore din domeniul științelor sociale folosesc termenul hermeneutică cu subînțelesuri de renunțare la scopul validității și de abandonare a disputelor În legătură cu cine a interpretat corect. Astfel, pe lângă abordarea cantitativă și cvasiexperimentală a studiilor de caz pe care o expune Yin, arsenalul nostru metodologic din științele sociale are nevoie și de o metodologie umanistă de probare
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de abandonare a disputelor În legătură cu cine a interpretat corect. Astfel, pe lângă abordarea cantitativă și cvasiexperimentală a studiilor de caz pe care o expune Yin, arsenalul nostru metodologic din științele sociale are nevoie și de o metodologie umanistă de probare a validității studiului, care, deși nu folosește cuantificări sau teste de semnificație, ar funcționa totuși pentru aceleași Întrebări și ar avea aceleași scopuri științifice. Ca versiuni ale strategiei ipotezei alternative plauzibile, există două paradigme ale metodei experimentale pe care cercetătorii În științe
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
de cercetare - dacă nu unul explicit, măcar unul implicit. Formularea unei „teorii” despre ceea ce se studiază ajută la operaționalizarea designurilor și la clarificarea lor mai detaliată. În plus, elaborarea designurilor trebuie să maximalizeze patru condiții legate de calitatea studiului: (a) validitatea de construct, (b) validitatea internă (doar pentru studii de caz explicative sau cauzale), (c) validitatea externă și (d) fidelitatea. Modalitățile prin care cercetătorii abordează aspectele de mai sus privind controlul calității sunt prezentate pe scurt În acest al doilea capitol
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
unul explicit, măcar unul implicit. Formularea unei „teorii” despre ceea ce se studiază ajută la operaționalizarea designurilor și la clarificarea lor mai detaliată. În plus, elaborarea designurilor trebuie să maximalizeze patru condiții legate de calitatea studiului: (a) validitatea de construct, (b) validitatea internă (doar pentru studii de caz explicative sau cauzale), (c) validitatea externă și (d) fidelitatea. Modalitățile prin care cercetătorii abordează aspectele de mai sus privind controlul calității sunt prezentate pe scurt În acest al doilea capitol, dar constituie și o
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
studiază ajută la operaționalizarea designurilor și la clarificarea lor mai detaliată. În plus, elaborarea designurilor trebuie să maximalizeze patru condiții legate de calitatea studiului: (a) validitatea de construct, (b) validitatea internă (doar pentru studii de caz explicative sau cauzale), (c) validitatea externă și (d) fidelitatea. Modalitățile prin care cercetătorii abordează aspectele de mai sus privind controlul calității sunt prezentate pe scurt În acest al doilea capitol, dar constituie și o temă majoră a Întregii cărți. Dintre designurile propriu-zise menite studiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
1 Tactici de aplicare a patru teste pentru design În studiile de caz Sursa: COSMOS Corporation. Deoarece testele sunt comune tuturor metodelor utilizate În domeniul științelor sociale, testele au fost rezumate În numeroase lucrări (Kidder și Judd, 1986, pp. 26-29): • Validitate de construct: stabilirea de măsuri operaționale corecte pentru conceptele care sunt studiate • Validitate internă (doar pentru studiile de caz explicative sau cauzale, nu și pentru cele explicative sau explorative): stabilirea de relații cauzale prin care se arată că unele condiții
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Sursa: COSMOS Corporation. Deoarece testele sunt comune tuturor metodelor utilizate În domeniul științelor sociale, testele au fost rezumate În numeroase lucrări (Kidder și Judd, 1986, pp. 26-29): • Validitate de construct: stabilirea de măsuri operaționale corecte pentru conceptele care sunt studiate • Validitate internă (doar pentru studiile de caz explicative sau cauzale, nu și pentru cele explicative sau explorative): stabilirea de relații cauzale prin care se arată că unele condiții duc la alte condiții, pentru evitarea relațiilor specioase • Validitate externă: stabilirea domeniului În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
conceptele care sunt studiate • Validitate internă (doar pentru studiile de caz explicative sau cauzale, nu și pentru cele explicative sau explorative): stabilirea de relații cauzale prin care se arată că unele condiții duc la alte condiții, pentru evitarea relațiilor specioase • Validitate externă: stabilirea domeniului În care descoperirile unui studiu de caz pot fi generalizate • Fidelitate: demonstrarea faptului că operațiile unui studiu (cum ar fi procedurile de colectare a datelor) pot fi repetate cu aceleași rezultate. Această listă este mai complexă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În care descoperirile unui studiu de caz pot fi generalizate • Fidelitate: demonstrarea faptului că operațiile unui studiu (cum ar fi procedurile de colectare a datelor) pot fi repetate cu aceleași rezultate. Această listă este mai complexă decât conceptele standard de „validitate” și „fidelitate” la care sunt expuși majoritatea studenților, iar fiecare item merită o atenție deosebită. Pentru studiile de caz, o descoperire importantă este faptul că tacticile care trebuie folosite pentru abordarea acestor teste ar trebui să fie aplicate și În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
faptul că tacticile care trebuie folosite pentru abordarea acestor teste ar trebui să fie aplicate și În desfășurarea ulterioară a studiului, nu doar la Începutul său. În acest sens, „activitatea de design” continuă de fapt și după conceperea planurilor inițiale. Validitatea de construct În special primul dintre teste pune probleme În cercetarea cazurilor. Criticii metodei menționează deseori faptul că cercetătorii nu alcătuiesc un set de măsuri suficient de operaționale și că folosesc judecăți „subiective” pentru colectarea datelor 3. Să luăm exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
modificări În patternul serviciilor urbane, În instituțiile economice sau În preponderența rasială a vecinătății, deteriorarea și abandonarea locuințelor sau revitalizarea unei zone prin modificarea preponderenței locuitorilor, de la cei cu venituri mici la cei cu venituri medii. Pentru a aplica testul validității de construct, cercetătorul trebuie să se asigure că parcurge următoarele două etape: 1. Selectarea tipurilor specifice de schimbări care vor fi studiate (și relaționarea lor cu obiectivele inițiale ale studiului); și 2. Demonstrarea faptului că măsurile alese reflectă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Reports) ca sistem de măsurare a criminalității. Poate că nu este o măsură validă, dat fiind că un număr foarte mare de infracțiuni nu sunt raportate poliției. După cum se vede În tabelul 2.1, sunt disponibile trei tactici pentru mărirea validității de construct În realizarea studiilor de caz. Prima este folosirea surselor multiple de dovezi, Într-o manieră ce Încurajează fire de investigație convergente, tactică relevantă În timpul colectării datelor (vezi capitolul 4). A doua este stabilirea unei succesiuni logice a dovezilor
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
logice a dovezilor, de asemenea relevantă pe parcursul colectării datelor (din nou, vezi capitolul 4). A treia tactică presupune revizuirea unei forme preliminare a raportului de către persoane-cheie care au fost implicate În studiu (procedură descrisă mai pe larg În capitolul 6). Validitatea internă Testul acesta a beneficiat de cea mai mare atenție În cercetarea experimentală și cvasiexperimentală (Campbell și Stanley, 1966; Cook și Campbell, 1979). S-au identificat numeroase „amenințări” la adresa validității, legate mai ales de efectele specioase. Deoarece foarte multe lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
În studiu (procedură descrisă mai pe larg În capitolul 6). Validitatea internă Testul acesta a beneficiat de cea mai mare atenție În cercetarea experimentală și cvasiexperimentală (Campbell și Stanley, 1966; Cook și Campbell, 1979). S-au identificat numeroase „amenințări” la adresa validității, legate mai ales de efectele specioase. Deoarece foarte multe lucrări au tratat deja acest subiect, vom face doar două observații. În primul rând, validitatea internă este doar o preocupare a studiilor cauzale (sau explicative) În care cercetătorul Încearcă să determine
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]