6,854 matches
-
Valea Lupului, Leț, Hîrșova, Căscioarele, Crușova, Cu-cuteni, Cîrcea, Icoanele, Boian, Drăgușeni, Gorban, Gumelnița, Hamangia, Hăbă- șești, Hotărani, Ostrovu Corbului, Parța, Petrești, Rastu, Ruseștii Noi, Soroca, Tăr-tăria, Tisa, Tîngaru, Turdaș, Vădastra, Vidra, Vînătorii Mici și altele sînt numeroa- sele vetre ale veșnicie noastre știute dar ascunse în umbra unor interese meschine sau a unor ideologii deșarte care ne-au mutilat grav identitatea națională. În anul 1961 s-au descoperit la Tărtăria, județul Alba într-un vechi sit arheologic de pe valea Mureșului, mai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
anticii greci și romani și chiar mai înainte fenicienii au luat-o razna și într-o veselie și prosternare fără margini față de geți, le-au făcut o cîntare de să le meargă vestea peste șapte mări și țări și peste veșnicia vremurilor! Mai spun ei că această povestioară a cion- dănelii geților cu egiptenii era scrisă pe poarta templului din cetatea getului Aetes, adică să ne crăcănăm înțelegerea pe deplin, în acele vremuri - prin secolul Xll î.e.n. - neamul nostru mioritic știa
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Tăblița 28 are 16 imagini de mato din profil dar începe cu un ede(preot judecător) în colțul stînga sus. Cred că această compoziție a fost realizată de preoți cu scopul de a pomeni și cinsti memoria celor plecați în veșnicie care au fost conducătorii neamului geților: Dromio, Matigo, Gisieo, Demaroe, Matigo Coman, Maico Sor-sieo, Orolo, Matigo Doicamoi, Siobio, Apodomeio, Bosio?, Bazorio, Biedo, Salio. Tăblița 9 are 13 imagini de mato iar sus începe cu basileos Sarmise și basileos Mo-lisiei os
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
4 Locul unde vreau sa mor 0.6 Total 86.2 Total 87.3 Sursa: cercetare proprie Notă: În categoria Alte Răspunsuri am grupat răspunsuri ale subiecților care apar cu o frecvență mică (sub 0.5%) satul este: fericirea mea, veșnicia, natura, o comoară, bucurie, ș.a. Alte prelucrări relevă de asemenea informații interesante: cei ce tind să asocieze satul cu pământul sunt mai degrabă cei fără studii sau cu un nivel de educație scăzut, tot aceștia considerând și că satul înseamnă
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
se construiesc interior, intim, relația cu satul, cu oamenii, cu comunitatea. Religie, credință, comportament religios Un alt criteriu al identității etno-culturale este reprezentat de manifestările și comportamentele religioase, ce fac legătura între "lumea sensibilă, supusă timpului, și cea suprasensibilă a veșniciei" (Bernea, 2004: 164) Nu există comunitate etnică sau culturală care să nu-și revendice identitatea pornind de la aspectul religios. Cele două sate nu fac excepție. Locuitorii lor afirmă printre valorile lor cele mai importante credința, se comportă ținând cont de
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
laitmotiv al viziunii sale lirice, este reprezentată de idealul „inelului de inele”, simbol al tăriei neamului, realizată prin coeziunea lui, dincolo de deosebirile de rang, odată cu perfecționarea omului prin adevăr, oglinda lui Dumnezeu, și prin iubire, forța care „arde” materia revelând veșnicia: „Când învăluit de Adevăr/ Va străluci ca soare,/Pe Dumnezeu în sine va simți!/ Și lutul său, ușor/ Va ști să-l poarte;/ Va fi în viață viu/ De moarte nu s-o teme!” V., care se știe vrednic de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
sale care a și stârnit entuziasmul anticalofililor. Memorialistul e satisfăcut că maică-sa a fost înmormîntată cu "o pompă demnă" de rangul ei, iar sabia răposatului său fiu o depune într-o odaie cu recomandarea de a se "păstra în veșnicie". În căsătorie e circumspect, principiul lui fiind: Quidquid agis, prudenter agas et respice finem! Fraza lui sună astfel: "...Căpitanul Fărcășanu, care nu știu ce bâlbâia din gură cu ofițerii, mă întorc la dânsul și îi zic: Ascultă, domnule căpitan, dacă vei îndrăzni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
astăzi urci bolțile de-azur Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și caută o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul, Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a luminat azurul Și ale mele negre și mari melancolii. Așa erai pe vremea întîiei aurore, Pe când eu, negrul greier, rapsodul fără glas Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din tagma și dialectul lui, în care traduce toate subiectele lirice. Cea mai mare sforțare de seriozitate academică o găsim în În așteptare, turburătoare înfruntare a misterului morții, nu scutită de spiritul de "moft", de vreme ce poetul speră să intre în veșnicie, ca și Isus, călare pe asin: Nu știu ce s-a schimbat în mine, Dar simt că s-a schimbat ceva - Ceva, la fel, ca după-o boală grea, Când parcă simți că-ți este mult mai bine!... Am fost cândva bolnav
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ginerelui prezumtiv portretele strămoșilor și-i declară că înțelege să-și perpetueze spița. În fond, bătrânul Fotin n-are nici o repulsie de mezalianță. Pe el îl muncește un sentiment mai profund: dorința de mântuire prin procreare. Fotin se mulțumește cu veșnicia în ordinea carnală, ba chiar numai cu aceea, fictivă, a numelui, fiind providențialist cu privire la familie, ca mazziniștii în privința nației: "Dumnezeu vrea ca neamul Bujoreștilor să nu se stingă". Lui Cărbuneanu i se cere să-și schimbe numele în acela de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de stingerea universală. Gheara setei de glorie se convertește în speranța amară că Poezia poate fi o cale de mîntuire: M-atîrn de tine, Poezie, Ca un copil de poala mumii, Să trec cu tine puntea humii Spre insula de veșnicie La capătul de dincolo al lumii, Mă vei lăsa acolo singur Alături de toți morții lumii? De aci disprețul pentru poezia măruntă: Silită poezie - a vremii noastre, Într-adevăr prea mult a vremii noastre Și prea puțin a vremurilor toate, Rugină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
raționalității. Un răspuns la provocarea postmodernă, trad. de Angela Botez, Argentina Firuță, Editura Științifică, București, 1999, pp. 51-58. 306 David Harvey, op. cit., p. 52. În formularea lui Baudelaire, modernitatea este "tranzitoriul, trecătorul, contingentul, jumătatea artei, a cărei cealaltă jumătate este veșnicia și imuabilul" (Charles Baudelaire, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, antologie, traducere, prefață și note de Radu Toma, Editura Meridiane, București, 1992, p. 390). 307 A se vedea Anexa capitolului 2. 308 În pofida pluralității discursurilor culturale, a triumfului sintacticului asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tăiate corzile de viță nefolositoare și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini dulci și gustoși. Acei ciorchini care, după ce au fost purificați în teascul răbdării, vor putea fi transferați în crama veșniciei, după ce, asemenea focului, au ars în totalitate răutatea și dragostea răcită a multora, ce vor avea același sfârșit, așa cum au murit filistenii din cauza veninului poftelor pământești. 2. Iată, Domnul, pe când distrugea pământul cu apa potopului, l-a condus pe cel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în mijlocul deșertului să caute pășuni de viață, pentru ca acolo, unde mana cerească este hrană pentru cei care s-au despărțit de zgomotul lumii, aruncând sămânța cu multe lacrimi (cf. Ps 125,6), să poată aduna cu bucurie snopi pentru grânarul veșniciei, el care a fost destinat să se numere printre principii poporului său, încununat cu coroana dreptății. El, cu siguranță, nu a căutat propriul interes (Fil 2,4), ci mai degrabă pe cel al lui Cristos și l-a slujit ca
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ținea seama de limitări prozodice. Ea răspunde însă trăirii dionisiace (,,dreptul la viață difuză și violentă”) și idealului deschiderii către toate nivelurile de existență, într-o respirație whitmaniană. ,,Pereche” cu sufletul pământului, eul liric își asumă o ,,mare religiozitate” (,,suntem veșnicia vieții”) și se situează pe același plan cu ,,Dumnezeul prebiblic” - Dumnezeul plămădirii nediferențiate de dinaintea Creației - într-un preambul al ,,Știrilor”, căruia i se dă înțelesul de mot de passe inițiatic: ,,fără acest tichet călătoria prin mine însumi strict oprită”. Înfruntarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
oriîncotro privești! Întinsă depărtare se pare că unește, Cu ale lumei mărgini, hotarele cerești.” cu un sentiment de imensitate deșartă. Peisajul dispare repede acoperit de undele meditației triste: viața e o dramă și actul cel din urmă e moartea, perdeaua veșniciei acoperă totul etc... Discursul moral triumfă, Încă o dată, În poem. Stînca, valea, turnul, cîmpia, casa de pe muchea dealului sînt locuri pentru scurte răgazuri. Minuturi de liniște și plăcere. CÎnd minutul trece, spiritul se aruncă din nou În golurile dezamăgirii: „CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rustic în literatura română (1985). Literatura de gen a celor mai de seamă scriitori români, poeți și prozatori, este analizată aici dintr-o perspectivă ce ar putea fi rezumată, fie și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
toate cele, continuăm să greșim frumos în întoarcerile noastre către datini, orgoliul de orășeni cumpărați aplecându-ne dinaintea viețuitorilor dintre luturi nedeslipiți de coaja casei strămoșești, de cântec și descântec, de semn, însemn și blestem, de respirația încă fragedă a veșniciei" (p. 123). Sub semnul veșniciei, Iorgu și Maria au pus nuci la poartă ca "temei de legat căpăstrul propriilor vieți" (p. 123). Însă scriitorului metarmofozat într-un "orășean cumpărat" i-a rămas "doar umbra uscată a timpului și vântul de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
frumos în întoarcerile noastre către datini, orgoliul de orășeni cumpărați aplecându-ne dinaintea viețuitorilor dintre luturi nedeslipiți de coaja casei strămoșești, de cântec și descântec, de semn, însemn și blestem, de respirația încă fragedă a veșniciei" (p. 123). Sub semnul veșniciei, Iorgu și Maria au pus nuci la poartă ca "temei de legat căpăstrul propriilor vieți" (p. 123). Însă scriitorului metarmofozat într-un "orășean cumpărat" i-a rămas "doar umbra uscată a timpului și vântul de care să-și lege închipuirile
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a trimis bani ca să se cumpere pământ. Mai toți rabinii hasidici sunt autori de snoave și povești cu tâlc, prin care demonstrau zădărnicia avuției și veșnicia înțelepciunii. L.-L. urmărește și drumul „dinastiilor” de admori din Vijniț până la Țfat, Ierusalim, Bnei-Brak, Haifa, bătrânii rabini fiind convinși că ating fericirea supremă dacă sunt înmormântați în pământul Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
drept că-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din capetele tuturor oamenilor ponderați și profunzi, ca de pildă Platou, Pyrrhus, Diavolul, Jupiter, Dante etc, se înalță întotdeauna un abur pe jumătate vizibil, în clipele cînd cugetă adînc. într-o zi, pe cînd lucram la un mic tratat despre Veșnicie, am avut curiozitatea de a-mi pune în față o oglindă și nu peste multă vreme am văzut reflectîndu-se în ea o spirală ciudată, ce se desfășura în aerul de deasupra capului meu. Umezeala ce-mi jilăvește părul ori de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
imemoriale - mă simt purtat ca de un torent, înapoi spre acea uimitoare perioadă, de dinaintea timpului însuși - căci se poate spune că timpul s-a născut odată cu omul. Nebuloasa cenușie a lui Saturn se rotește deasupra mea și parcă-aș întrezări veșniciile polare ale acelor vremuri, cînd fortărețe de gheață se înălțau, compacte, pe actuala linie a Tropicelor și cînd pe întreaga întindere de 25.000 de mile a circumferinței acestui glob, nu se vedea nici o palmă de pămînt locuibil. Atunci, întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Matusalem pare un biet școlar. Mă uit în jur și am sentimentul c-aș putea da mîna cu Sem. Mă apucă groaza cînd mă gîndesc la spaimele indicibile răspîndite de balenă încă înaintea epocii mozaice, spaime care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în calcar și-n marnă; el și-a pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești originar din Nantucket și vînător de balene, te vei prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA MICȘORA OARE BALENA? VA PIERI EA? De vreme ce leviatanul vine către noi tocmai de la izvoarele Veșniciei, s-ar putea pune întrebarea dacă, de-a lungul atîtor generații succesive, nu și-a pierdut cumva măreția originară? Dar cercetările ne arată nu numai că balenele de astăzi sînt superioare ca volum acelora ale căror fosile au fost găsite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]