68,361 matches
-
4-a Panzer trebuia în acest timp să se deplaseze spre Perwez, împotriva a ceea ce germanii considerau că trebuia să fie o linie antitanc belgiană puternică. Prin aceste acțiuni, Corpul de Armată VI s-a încadrat în acțiunile generale ale Armatei a 6-a, care avea ordin să înainteze neîntârziat spre Gembloux. Regimentul al 12-lea curasieri și Batalionul al 3-lea al din cadrul Regimenului al 11-lea Dragoni au reușit să respngă mai multe asalturi ale infanteriei germane sprijinite de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ar fi putut să pună în pericol planul german. Doar că Prioux nu a dat ordinul pentru organizarea unei asemena acțiuni. Punctul principal al atacului german de pe 13 mai era la vest de Hannut. Ordinul venit la cartierul general al Armatei a 6-a comandate de Hoepner nu prevedea doar străpungerea frontului francez pe direcția Gembloux, dar și împingerea inamcului spre vest de această localitate. Hoepner și-a concentrat cele 500 de tancuri și infanteria de sub comanda sa pe un front
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
a intrat în luptă cu blindatele franceze care, bine poziționate în regiunea împădurită din jurul comunei Perwez, au rezistat inițial atacului. După o serie de lupte grele ale tancurilor sprijinite de această dată de infnaterie, linia defensivă franceză a fost distrusă. Armata I franceză își redistribuise batalioanele de tancuri în spatele formațiunilor de infanterie. Subunitățile de tancuri franceze, desfășurate pe teren pe distanțe mari, fără sprijin corespunzător de al infanteriei și artileriei, au fost înfrânte în luptă de blindatele germane, care acționau concentrat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în acest fel comandantul de tanc putându-se concentra asupra manevrelor din câmpul tactic. Prin comparație, comandanții francezi de tanc îndeplineau și funcția de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații au reuși pe 15 mai să se repoziționeze pe o nouă linie defensivă, câștigând timp și spațiu de manevră. O parte importantă a Armatei I franceze a participat la apărarea orașului Lille, unde marile unități de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza Armata I franceză, dar aliații au reuși pe 15 mai să se repoziționeze pe o nouă linie defensivă, câștigând timp și spațiu de manevră. O parte importantă a Armatei I franceze a participat la apărarea orașului Lille, unde marile unități de tancuri germane au fost reținute suficient de mult ca să permită Corpului expediționar britanic și altor forte aliate să se evacueze prin portul Dunkerque.
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
OGPU - NKVD (poliția secretă sovietică). a fost nepotul actriței Olga Knipper (soția lui Anton Cehov). Sora lui mai mare, Olga Cehova, a devenit, de asemenea, actriță și s-a căsătorit cu Mihail Cehov. În timpul Războiului Civil Rus a luptat în Armata Albă și a părăsit Rusia împreună cu restul armatelor baronului Vranghel în 1920. La întoarcerea din exil în 1922 a fost recrutat de departamentul extern al OGPU. Nu există nici o dovadă că el l-ar fi denunțat pe vreunul dintre colegii
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
actriței Olga Knipper (soția lui Anton Cehov). Sora lui mai mare, Olga Cehova, a devenit, de asemenea, actriță și s-a căsătorit cu Mihail Cehov. În timpul Războiului Civil Rus a luptat în Armata Albă și a părăsit Rusia împreună cu restul armatelor baronului Vranghel în 1920. La întoarcerea din exil în 1922 a fost recrutat de departamentul extern al OGPU. Nu există nici o dovadă că el l-ar fi denunțat pe vreunul dintre colegii săi compozitori sau muzicieni în timpul perioadelor de represiune
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
în vacanță în Buriatia. El a scris Simfonia a IV-a în 1934, care includea faimosul cântec Poliușko Pol, cu versuri (dedicate lui Kliment Voroșilov) scrise de Victor Gusev. Acel cântec a devenit unul dintre cântecele de marș ale Corului Armatei Roșii. Knipper nu a suferit de pe urma atacurilor lui Andrei Jdanov, care i-a cenzurat pe alți compozitori. Potrivit documentelor secrete dezarhivate în 2008, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a existat în URSS un plan secret conceput de Kremlin
Lev Knipper () [Corola-website/Science/337672_a_339001]
-
Asantewaa, care a fost prezent la această întâlnire, s-a ridicat și s-a adresat membrilor consiliului cu aceste cuvinte celebre: În dimineața următoare, pe 28 martie 1900, Yaa Asantewaa și-a strâns femeile, urmate de bărbații rușinați. Cu o armată de aproximativ cinci mii de oameni, ea a condus Revolta Așanti. Susținută de o parte din nobilimea Așanti, a luptat cu vitejie împotriva Britanicilor. Începând din martie 1900, rebeliunea a asediat fortul de la Kumasi în care s-au refugiat britanicii
Yaa Asantewaa () [Corola-website/Science/337674_a_339003]
-
orașului. Împărații Habsburgi ce au urmat s-au îngrijit mai mult de propriile lor teritorii aflate în special în Austria, Boemia și Ungaria. Astfel, Nürnberg a fost vizitat rar de conducătorii imperiului. În timpul Războiului de Treizeci de Ani, în 1632, armatele conduse de Gustav Adolf și Wallenstein au apărut în fața zidurilor orașului, dar au fost împuținate mai puțin de lupte și mai mult de tifos și scorbut. Nici orașul și nici castelul nu și-au mai revenit complet de pe urma Războiului de
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
al Partidului Social Democrat din Germania (SPD). El a îndeplinit funcția de ministru al apărării ("Reichswehrminister") al Republicii de la Weimar, între 1919 și 1920. Noske a fost o figură controversată pentru că, deși era membru al mișcării socialiste, el a folosit armata și forțele paramilitare pentru a înăbuși în sânge revoltele socialiste/comuniste din 1919. Noske s-a născut pe 9 iulie 1868 în Brandenburg an der Havel, Prusia. El era fiul țesătorului Karl Noske (n. 1838) și al muncitoarei Emma Noske
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
1919. Ei au ocupat sediile ziarelor și stațiile de cale ferată. Reprezentanții USPD și KPD au decis să răstoarne guvernul condus de Ebert. Cu toate acestea, a doua zi, masele adunate nu au ocupat clădirile guvernamentale deoarece sprijinul așteptat din partea armatei nu s-a materializat. Ebert a început să negocieze cu liderii revoltei, dar s-a pregătit în același timp pentru o acțiune militară. Noske a fost numit comandant al "Freikorps", iar Ebert a solicitat mobilizarea de partea guvernului a forțelor
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Philipp Scheidemann. Noske a devenit "Reichswehrmninister" (ministrul apărării). În prima jumătate a anului 1919 Ebert și Noske au repetat ceea ce au făcut la Berlin în întregul Reich. Revoltele socialiste au fost zdrobite cu brutalitate de forțele militare, formate atât din armata regulată, cât și din forța paramilitară Freikorps. Ca "Reichswehrminister" în guvernele lui Philipp Scheidemann și Gustav Bauer, care a preluat funcția de cancelar în iunie 1919, Noske a supravegheat reconstrucția inițială a armatei după prăbușirea imperiului din 1918. În ciuda unor
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
brutalitate de forțele militare, formate atât din armata regulată, cât și din forța paramilitară Freikorps. Ca "Reichswehrminister" în guvernele lui Philipp Scheidemann și Gustav Bauer, care a preluat funcția de cancelar în iunie 1919, Noske a supravegheat reconstrucția inițială a armatei după prăbușirea imperiului din 1918. În ciuda unor îndoieli substanțiale el a susținut în cele din urmă semnarea Tratatului de la Versailles care a redus puternic capacitatea Germaniei de a-și reface armata. Din vara anului 1919 au existat comploturi ale conducerii
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
în iunie 1919, Noske a supravegheat reconstrucția inițială a armatei după prăbușirea imperiului din 1918. În ciuda unor îndoieli substanțiale el a susținut în cele din urmă semnarea Tratatului de la Versailles care a redus puternic capacitatea Germaniei de a-și reface armata. Din vara anului 1919 au existat comploturi ale conducerii Reichswehr-ului pentru a prelua puterea în urma unei lovituri de stat militare. Noske a fost implicat în aceste discuții. Deși a refuzat oferta de a deveni dictator după puci, el nu a
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
nu a luat nici o măsură împotriva ofițerilor care i-au făcut aceste oferte și nu a raportat activitățile lor celorlalți membri ai guvernului. Pe 20 ianuarie 1920 a intrat în vigoare Tratatul de la Versailles, prin care s-a redus efectivul armatei germane la 100.000 de bărbați sau mai puțin. Pe 28 februarie 1920 Noske, urmând ordinele trasate de "Interalliierte Militärkontrollkommission " care a controlat respectarea prevederilor tratatului de către Germania, a dizolvat Freikorps "Marinebrigaden" „Ehrhardt” și „Loewenfeld”. Generalul cel mai înalt în
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
cel mai înalt în grad din Reichswehr, Walther von Lüttwitz, a refuzat să se conformeze, determinând ceea ce a devenit cunoscut ca Puciul Kapp. Pentru a restabili ordinea, Noske i-a cerut comandantului "Truppenamt im Reichswehrministerium", Hans von Seeckt, să ordone armatei regulate să înăbușe încercarea de puci. Von Seeckt a refuzat, iar guvernul a fost nevoit să părăsească Berlinul. Cu toate acestea, o grevă generală convocată de sindicate, social-democrați și de guvern, precum și refuzul funcționarilor de a-l accepta pe noul
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate (peste 450.000 de militari români), care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare) și forța maritimă (3 distrugătoare, două submarine și alte vase mici). Cimitirul de la Țiganca (Basarabia); ceremonia pentru cinstirea eroilor Armatei române, căzuți pe Frontul de Est (15 octombrie 1941) Eliberarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei a fost finalizată la 26 iulie 1941, eveniment care a fost salutat cu satisfacție de opinia publică românească. Cu câteva zile înainte de declanșarea celui de-
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
de pod la est de râu, care au fost supuse ripostei forțelor sovietice. Mai multe centre urbane din partea de est și sud-est a țării au fost supuse bombardamentelor aeriene sovietice, precum Constanța, la 26 iunie. Începând cu 1 iulie, diviziile Armatei a IV-a române asigurau flancul drept german, înaintând pe direcția Huși, Chișinău, Dubăsari. S-au desfășurat lupte grele în localitățile Epureni și Țiganca. La 9 iulie 1941, marile unități române dețineau controlul deplin asupra întregului teritoriu al Nordului Bucovinei
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
a Basarabiei dincolo de Nistru au fost cele din zona orașului Orhei (15 iulie). La 16 iulie, unitățile Diviziei blindate au intrat în orașul Chișinău, continuând înaintarea spre Tighina. S-a trecut la ofensivă în sudul Basarabiei, unde acționa Corpul 5 armată. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic al Nistrului, unde la 26 iulie marile unități germane și române s-au întâlnit. Armata a III-a română a fost subordonată
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
în sudul Basarabiei, unde acționa Corpul 5 armată. Amenințate cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic al Nistrului, unde la 26 iulie marile unități germane și române s-au întâlnit. Armata a III-a română a fost subordonată de către Armata 11 germană, iar marile unități ale Armatei a IV-a au trecut sub conducerea operativă română, rămânând în dispozitiv de apărare pe Nistru și pe litoralul maritim. Regele Mihai alături de Ion
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]
-
cu încercuirea, trupele sovietice au început să se retragă spre est, până la aliniamentul fortificat de pe malul estic al Nistrului, unde la 26 iulie marile unități germane și române s-au întâlnit. Armata a III-a română a fost subordonată de către Armata 11 germană, iar marile unități ale Armatei a IV-a au trecut sub conducerea operativă română, rămânând în dispozitiv de apărare pe Nistru și pe litoralul maritim. Regele Mihai alături de Ion Antonescu pe frontul din Basarabia (Foto: historia.ro) La
Al Doilea Război Mondial. 75 de ani de la intrarea României în marea conflagrație by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101060_a_102352]