67,494 matches
-
trăit a băut doar apă de Sinaia. Chiar se glumea, în presa ostilă monarhiei, că voievozii își aduceau vin cu butoiul, iar Regele apă. Totuși, o bună perioadă de timp, la Curtea de Argeș a fost reședința de vară a Suveranului”, a amintit Dan Ciachir. Goblenul cu epitaful Mântuitorului, brodat de Regină Apartamentele regale se află la etajul I al complexului de două etaje. Camera reginei Elisabeta este extrem de mică, dupăă standardele din ziua de azi: are 8-9 metri patrați. Mobila este Bidermayer
Secretele Palatului Regal de la Curtea de Argeș. De ce a ”câștigat” Sinaia () [Corola-website/Journalistic/105989_a_107281]
-
fost mai mare: bucuria ori durerea? - cred că bucuria a fost mai mare, dar mai lungă a fost durerea. Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Regina Maria, alături de Regele Ferdinand Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu
Testamentul Reginei Maria by Laurențiu Ganea () [Corola-website/Journalistic/106015_a_107307]
-
mi-au plăcut formele și formulele, nu prea luam uneori seamă la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevărul și am visat să trăiesc în lumina soarelui, însă fiecare trăiește cum poate nu cum ar dori. Dar când îți vei aminti de mine, Poporul meu, gândește-te ca la una care a îndrăgit viața și frumusețea, care a fost prea cinstită ca să fie cu băgare de seamă, prea miloasă să fie învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuție să
Testamentul Reginei Maria by Laurențiu Ganea () [Corola-website/Journalistic/106015_a_107307]
-
învingătoare, prea iubitoare ca să judece. N-am nici o avuție să vă las, ceiace cu atâta mărinimie mi-ați dăruit am cheltuit între voi: am înfrumusețat acele locuri unde mi-a fost dat să trăiesc. Dacă toate cele frumoase iți vor aminti de mine atunci voi fi îndeplin răsplătită de dragostea ce ți-am dăruit-o, fiindcă frumosul mi-a fost un crez. Am redeșteptat la o viață nouă micul castel părăsit de la Bran, dar Tenha-Juva ( Balcicul ) a fost locul cel înfăptuit
Testamentul Reginei Maria by Laurențiu Ganea () [Corola-website/Journalistic/106015_a_107307]
-
calde așa cum a fost a mea: iubiții și fiți folositori unul altuia căci așa trebuie să fie. Și acum vă zic rămas bun pe veci: de acum înainte nu vă voi putea trimite nici un semn: dar mai presus de toate amintește-ți, Poporul meu, că te-am iubit și că te binecuvântez cu ultima mea suflare. Necunoscând vremea ce-mi este hărăzită pe pământ hotărăsc prin acest testament ultimele mele voințe. Binecuvântez Țara, pe copiii și nepoțiii mei. Rog pe copii
Testamentul Reginei Maria by Laurențiu Ganea () [Corola-website/Journalistic/106015_a_107307]
-
mult decat destul și suficient să treacă stradă este Marius Țuca sou. #MariusTucasow stă în cartierul Primăverii din București, undeva pe langă multele cârciumi pe care le deține în zona mai sus amintită. Pentru degrabă lătrătorii de faceboock trebuie să amintesc că începuturile acestui festival mi se cam datorează unde alături de domnul Florian Pittis și de Ada Milea am cam făcut muncă patriotică voluntar obligatorie, e drept că cu tot dragul și cu tot sufletul, pentru o idee foarte frumoasă. Mulți
Florin Chilian, în război cu Marius Tucă. "De ce nu mai merg la Folk You" by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106034_a_107326]
-
lacrimi mari de suferință, milă, rușine mi se rostogoleau pe obraz. Am realizat faptul că un moment se lăsase tăcerea în forfotitoarea piață a Unirii. Am părăsit definitiv piața și nu mai pot să trec pe acolo fără să îmi amintesc urletul de moarte al câinelui și fețele vesele ale adolescenților care priveau scena de o violență incredibilă. Colega mea bolborosea frânturi de fraze din care în final reieșea că trebuie să-l alertăm pe primar. Am scris primarului o scrisoare
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
totul a fost corect și în interesul orașului. Am fost definitiv dezamăgită de posibilitățile cetățenilor de participare la schimbarea în bine a atmosferei orașului nostru iubit. Acum, când și din orașul nostru apar plângeri privind violența în școli, mi-am amintit fețele vesele ale tinerilor care priveau amuzați scena de suferință mortală a câinelui. Priviți la televizor fețele martorilor dinafară la accidente grave de circulație, intervievați de reporter în legătură cu evenimentul! Adeseori vezi o umbră de zâmbet în timp ce îți relatează
Violența naște violență by Ana Muntean () [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
voie - principalul aliat al lui Hitler, a beneficiat de avantajul de a fi alipită Vestului și, totodată, descrisă drept ,prima victimă" a nebuniei naziste. În ultimii ani ai comunismului, ea era privită drept poarta spre libertate, drept locul care le amintea statelor devenite sateliții Moscovei de propria prosperitate, libertate și demnitate. Viena reprezintă o proiecție a Europei chiar prin imaginea celor două gări ale sale: cocheta Westbanhof leagă Austria de eleganta lume apuseană, pe când Südbanhof pare mai degrabă un avanpost al
Postwar (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]
-
recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui Louis - Ferdinand Céline (mai degrabă amintind de romanul din 1957, De la un castel la altul decât de Călătorie la capătul nopții). Salutară această revigorare a francezului blamat pentru fascism (revigorare care îi succedă celei - deopotrivă practică și teoretică - realizate de Marin Preda); în plus, ea este
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
derutat poate acești cititori neavizați, lăsându-i cu suspiciunea unei chichițe politice disimulate. Chiar abandonându-mi distinșii predecesori în ale criticii, e de necontestat că structura romanului e de o înspăimântătoare originalitate. Forțând o comparație, s-ar putea spune că amintește de romanul lui Heinrich Böll, Fotografie de grup cu doamnă sau de cel al lui Kurt Vonnegut Jr., Mic-dejunul campionilor, prin aceleași incursiuni auctoriale în destinul unor personaje, incursiuni prilejuite de intersectarea acestora cu alte personaje. Dacă însă la Böll
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
viscol, iar Matei are o halucinație: "ș"ț îi răsăriră în jocul final al imaginilor terestre câinele lui Petcu, ba chiar Petcu însuși cântând la drîmbă, așezat într-un sicriu de zahăr candel purtat de alți șase setteri, și-și aminti unde mai văzuse cortegiul canin, dar simțindu-se tras de picioare leșină" (pag. 138). Inventivitatea la nivelul structurii e adesea susținută de un stil pe măsură, dar suferind totuși de o lipsă de coeziune din cauza vocabularului. Din nefericire acest defect
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
direcția consolidării propriei imagini. Nu mai departe decât acum câțiva ani, tinerii și foarte tinerii ei componenți erau întâmpinați cu zâmbete ironice ori calificative disprețuitoare, sau ignorați de-a dreptul, cu superbie critică și suficiență instituțională. Era, după cum bine ne amintim, vremea unei așa-zise crize a poeziei. Este meritul unor critici ca Marin Mincu, Octavian Soviany, Al. Cistelecan și alți câțiva (nu mulți) de a se fi bătut pentru impunerea celei mai noi mișcări lirice; și al unor edituri precum
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
nu știe cine/ce este). George Clooney este prin însușirile sale fizice prototipul bărbatului de acțiune, sigur pe el, care cîștigă întotdeauna și nu sugerează cu nici un chip un tip predispus contemplării propriei interiorități (în această ordine de idei să amintim că jocul său a atins maximum de complexitate dramatică în O Brother, Where Art Thou? motiv pentru care mult mai credibil în rol de bărbat îndrăgostit îl găsim în One Fine Day). Natascha McElhone, remarcabilă în Surviving Picasso prin subtila
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
un dascăl savant, aflat permanent în epicentrul seismelor ce au zguduit muzica nouă în ultimele decenii ale veacului trecut. A ascultat enorm de multă muzică, pe care a filtrat-o printr-o sensibilitate doctă, incapabilă de abdicare ori trădare. îmi amintesc și acum verdictele tranșante, încărcate de bun simț, enunțate în comisiile de achiziție ale biroului simfonic de la Uniunea Compozitorilor, verdicte pe care unii dintre noi le simțeam, dar numai el le putea formula cu atîta acuitate și pertinență, poate și
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
pentru Apostol Bologa datoria era o formă energică de angajare eroică. Iată cum redă autorul retragerea lui David Pop în ideea de datorie ca într-o cochilie: " Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
cît sînt întrupate în cei doi prieteni ai săi: Alexa Candale susținînd că singura soluție e dezertarea, iar Emil Oprișor susținînd că trădarea te face ticălos și e inacceptabilă, indiferent de motiv: Gîndindu-se la vorbele reci ale lui Oprișor își aminti cuvintele lui Candale și mai ales privirea lui fierbinte hotărîtă. Îl usturau creierii șovăind între amîndoi. Dacă ei ar fi vorbit la fel, poate că s-ar fi hotărît și dînsul. Astfel însă vedea că argumentele tăioase ale lui Oprișor
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Vorbește dar despre-ndrăgita viață. De-i faci vreo vină Domnului că are Un capăt darul Său, obșteasca moarte, Nu-l irosi în vise. Te deșteaptă. O: Cuprins de vis, eu tocmai învățam Să mor. Ce vii tu dar să-mi amintești? Oare-ți trezește pizmă visul meu? Mai dragă decât viața-nsingurata Lui tihnă mi-e; deodată tu m-arunci În carnaval de umbre te strecori Cu gest profetic, umblet insinuant De înger izgonit. Dă-mi pace. Piei. D: Nu doar pe
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
de schimnic Curat la suflet? Iată, măscăriciul Cu vorbă dulce strânge-n jur mulțimea Spre-a o minți, și ea e mulțumită. Rămas-ai singur. Mâine? Ce contează! Când ei vor fi uitați și-n schimb de tine Și-or aminti urmașii, doar un anume Vei însemna; un nume doar, un zvon. O: În tot ce am mai scump tu mă rănești, Știind că omul nu se mulțumește Să fie viu și-atât: nevoie are Să-și joace, tragic, viața pe
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
o stranie melancolie... Într-un montaj al memoriei subiective, o vezi pe Tora Vasilescu indicîndu-i unui italian, cu distincție, adresa ("Răcăciuni"), vezi o statuie a lui Venus cu un ceas în burtă, zeița unei lumi de un kitsch monumental, îți amintești de femeia gonflabilă neagră, care fusese albă, pe vremea cînd i-a servit, pe Dunăre, drept vehicul salvator unui fugar (subiect de reportaj post-revoluționar în revista Poliției, la rubrica " Despre viață, cu cărțile pe față"), îl vezi pe Dorel Vișan
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
spectacol în lunile care au trecut? Y. K.: Da, ceva s-a schimbat. Și sunt schimbări bune și rele. Rele fiindcă actorii s-au obișnuit cu spectacolul; memoria trupului e mai stabilă și mai constantă decât memoria emoțiilor. Trupul își amintește că trebuie să se deplaseze într-o direcție sau alta, să facă un anumit gest, să stea pe un scaun, dar mintea nu-și mai amintește de ce, lipsește motivația. E bine însă că actorii au scăpat de nervozitatea din primele
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
spectacolul; memoria trupului e mai stabilă și mai constantă decât memoria emoțiilor. Trupul își amintește că trebuie să se deplaseze într-o direcție sau alta, să facă un anumit gest, să stea pe un scaun, dar mintea nu-și mai amintește de ce, lipsește motivația. E bine însă că actorii au scăpat de nervozitatea din primele zile, din preajma premierei, acum ei se simt în largul lor și au șansa să se gândească la ceva mai serios decât la succesul spectacolului. L. R.
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
de import. Cînd prin Europa diverși tineri au început să facă gălăgie, s-au dezmeticit și ai noștri. Cînd niște ruși care aveau o răfuială prin Bulgaria au trecut pe la noi, s-au găsit și ai noștri să-i urmeze, amintindu-și, abia atunci, de socoteli mai vechi. Cînd a izbucnit primul război mondial, cum-necum, de nevoie, intrarăm și noi; cînd se puse de-al doilea iarăși n-am fi vrut să ne băgăm și ne aliarăm cu ăi mai tari
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
noutățile literare semnificative și câteva reviste săptămânale. De profesie tehnician în arte grafice, a lucrat prin diverse tipografii. Prin 1927 a fost conducător tehnic la "Cartea medicală", unde se tipăreau "Biletele de papagal". Având un adevărat cult pentru Arghezi, își amintea mereu, cu emoție, de ocazia de a fi lucrat în apropierea marelui poet. Ieșirea la pensie l-a găsit în compartimentul tehnic al Editurii pentru literatură. Mama n-a fost nici ea foarte școlită, dar reușise cel puțin să încheie
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
încheie ciclul inferior al liceului. Era o femeie frumoasă, cu temperament, foarte sociabilă, imaginativă, optimistă, plină de vitalitate și haz. A murit la 98 de ani și s-a ținut foarte bine până în ultimii doi ani. Prietenii apropiați și-o amintesc producîndu-se cu cronici rimate la aniversările mele. Am primit în casa părintească o educație laică, de un social democratism blînd și generos, cu un puternic accent pe muncă și valori, mai idealistă din partea tatălui, mai pragmatică din partea mamei. Ce ar
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]