68,361 matches
-
devină forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații aflați în părțile apusene ale Imperiului Austro-Ungar, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. Conform celor hotărâte, Senatul urma să lanseze un apel către toți militarii români înrolați în armatele Dublei Monarhii și să se pună în legătură cu aceștia. Senatul a fost compus din 11 membri și a fost prezidat de un comitet executiv reprezentat de Iuliu Maniu (cu funcția de reprezentant politic), căpitanul Traian Popa, medicul Epifan Munteanu și Petru
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
În apelul emis de Senatul Militar Român Central, militarii au fost sfătuiți să constituie senate similare în orașele în care erau cantonați, fiecare dintre aceste organisme fiind datoare să trimită un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al comitetului național român, aceștia fiind îndemnați să refuze executarea poruncilor de la străini și depunerea vreunui jurământ către o armată sau steag străine. Militarilor români le-a fost deasemeni interzis să recurgă la acte
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
fiind datoare să trimită un delegat organului central. Fiecare dintre etnicii români înrolați în Armata Austro-Ungară a fost considerat un soldat al comitetului național român, aceștia fiind îndemnați să refuze executarea poruncilor de la străini și depunerea vreunui jurământ către o armată sau steag străine. Militarilor români le-a fost deasemeni interzis să recurgă la acte de vandalism și să împiedice manifestări cu caracter național ale altor naționalități. În ședința din 2 noiembrie s-au pus bazele primului regiment național sub comanda
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
militari oficiind zilnic un serviciu religios ce semnifica sfârșitul loialismului față de dinastie. Dat fiind că în capitala Austriei în luna noiembrie izbucnise revoluția, la câteva zile după negocierile purtate de delegația Senatului cu Ministrul de Război, în oraș singura forță armată disciplinată și ordonată care a mai existat a fost reprezentată de cele câteva regimente românești, constituite ca urmare a acțiunii Senatului Militar Român Central. Într-un context în care atât suburbiile cât și centrul orașului începuseră să fie prădate de
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
sciziunii a fost împotrivirea membrilor lui la decizia Irgunului de a înceta acțiunile contra puterii mandatare britanice, în vremea în care Marea Britanie era antrenată în combaterea Germaniei naziste și a aliaților ei și împotrivirea la înrolarea evreilor din Palestina în armata britanică. Grupul , care număra câteva sute de membri, era hotărât să continue rezistența contra politicii guvernământului britanic în Palestina care după 1939 limitase foarte mult imigrația evreiască în Palestina, împiedica astfel salvarea a sute de mii de evrei amenințați de
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
regimul Mussolini, a arătat mai degrabă simpatie și sprijin față de cauza naționalistă arabă (în Irak, Palestina, Egipt etc). Între 1941-1948 organizația a comis atentate și actiuni de sabotaj contra forței de ocupație britanice, a unor ofițeri și instalații strategice ale armatei britanice în Palestina. Grupul difuza emisiuni radio, afișe și manifeste propagandistice, și a tipărit două gazete periodice clandestine „Bahazit” (Pe front) și „Hamáas” ( Acțiunea) Autoritățile britanice foloseau pentru organizația Lehi denumirea de „Stern gang” sau „Banda Stern”, după numele întemeietorului
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
executate la 22 iulie de Etzel la Hotelul King George din Ierusalim. În 1948 împreună cu Hagana și Palmah și cu Etzel,grupul Lehi a fost dizolvat de guvernul israelian pentru a lua parte începând din 29 mai 1948 la constituirea Armatei de apărare a Israelului. Totuși organizația și-a continuat activitatea în zona luptelor din regiunea Ierusalim, unde la 9 aprilie 1948 a fost implicată alături de membri ai Etzel în Masacrul de la Deir Yassin. În septembrie 1948 a fost dizolvată și
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
în primul ei film, melodrama "Jeunes filles en détresse" („Fete în primejdie”). În iunie 1940, Madeleine Lebeau și Marcel Dalio (pseudonimul lui Israel Moshe Blauschild, evreu născut în Franța cu părinți provenind din România) au fugit din Paris înainte de invadazia armatei germane și au ajuns la Lisabona. Se presupune că au primit vize de tranzit de la Aristides de Sousa Mendes, ceea ce le-a permis să intre în Spania și să treacă ulterior în Portugalia. Le-a luat apoi două luni până
Madeleine Lebeau () [Corola-website/Science/336114_a_337443]
-
ce a devenit mai târziu guvernul israelian) și-a dat seama că avea nevoie de arme numeroase și mai avansate pentru planificarea Operațiunii Balak, așa că a încercat să cumpere arme în mod clandestin, unele dintre ele fiind arme ale fostei armate germane ce fuseseră capturate de Armata Cehoslovacă pe teritoriul său național. Aceste propuneri au fost respinse de guvernul ceh al președintelui Beneš. Cu toate acestea, la insistențele lui Stalin și a guvernului sovietic care erau, la acel moment, susținători ai
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
israelian) și-a dat seama că avea nevoie de arme numeroase și mai avansate pentru planificarea Operațiunii Balak, așa că a încercat să cumpere arme în mod clandestin, unele dintre ele fiind arme ale fostei armate germane ce fuseseră capturate de Armata Cehoslovacă pe teritoriul său național. Aceste propuneri au fost respinse de guvernul ceh al președintelui Beneš. Cu toate acestea, la insistențele lui Stalin și a guvernului sovietic care erau, la acel moment, susținători ai sionismului, guvernul ceh a cedat și
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
Garrigue Masaryk. A fost educat la Praga, dar și în Statele Unite ale Americii, unde a rătăcit prin diferite locuri și a trăit de pe urma câștigurilor obținute din prestarea unor munci manuale. S-a întors acasă în 1913 și a servit în Armata Austro-Ungară în timpul Primului Război Mondial. El apoi a intrat în serviciul diplomatic și a devenit însărcinat cu afaceri al Cehoslovaciei în SUA în 1919, post pe care l-a deținut până în 1922. În anul 1925 a fost numit ambasador în Marea Britanie. Tatăl
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
anul 1925 a fost numit ambasador în Marea Britanie. Tatăl său a demisionat din funcția de președinte în 1935 și a murit doi ani mai târziu. El a fost urmat de Edvard Beneš. În septembrie 1938 Sudeții au fost ocupați de armata germană și Masaryk a demisionat din funcția de ambasador în semn de protest, deși a rămas la Londra. Alți membri ai guvernului, inclusiv Beneš, au demisionat, de asemenea. În martie 1939 Germania a ocupat celelalte părți rămase ale provinciilor cehe
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
Sovietică a invadat Estonia, în 1940, părinții lui Van der Bellen au fugit în Germania, ajungând într-o tabără de refugiați. În cele din urmă s-au stabilit în Austria, la Viena, de unde au fugit apoi din nou din calea Armatei Roșii, ajungând în Tirol, unde Alexander Van der Bellen și-a petrecut copilăria. El însuși s-a descris ca fiind „copilul unor refugiați”. În 1962 a absolvit Gimnaziul Academic din Innsbruck ("Akademisches Gymnasium Innsbruck"), cea mai veche școală din vestul
Alexander Van der Bellen () [Corola-website/Science/336116_a_337445]
-
() a fost un militar slovac din Armata Cehoslovacă, implicat în Operațiunea Anthropoid (asasinarea Reichsprotektor (protectorul Reichului german) al Boemiei și Moraviei, Obergruppenführer-ul SS Reinhard Heydrich). Gabčík s-a născut în 1912 în Poluvsie, parte a orașului Rajecké Teplice, districtul Žilina, Slovacia (fostul teritoriu slovac al Austro-Ungariei). El
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
din Žilina până în 1939. El a fugit din Cehoslovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Marea Britanie, unde a fost antrenat ca parașutist. El a fost avansat la gradul de "rotmistr" (un grad similar cu cel de sergent în Armata Britanică). Cehoslovacii liberi, așa cum erau numiți el și ceilalți cehoslovaci auto-exilați, au locuit la Castelul Cholmondeley de lângă Malpas, în comitatul Cheshire. și Jan Kubiš au fost aduși în Cehoslovacia pe calea aerului, împreună cu șapte soldați din armata în exil a
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
de sergent în Armata Britanică). Cehoslovacii liberi, așa cum erau numiți el și ceilalți cehoslovaci auto-exilați, au locuit la Castelul Cholmondeley de lângă Malpas, în comitatul Cheshire. și Jan Kubiš au fost aduși în Cehoslovacia pe calea aerului, împreună cu șapte soldați din armata în exil a Cehoslovaciei din Marea Britanie și cu alte două grupuri numite "Silver A" și "Silver B" (care aveau diferite misiuni), de un avion Halifax al Royal Air Force, fiind parașutați la 28 decembrie 1941, ora 10 pm. În Praga, ei
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
de unde a luat moaștele Sf. Adalbert. El a obținut înființarea arhiepiscopiei de Praga, precum și un titlu regal. Fiul și succesorul său Vratislau al II-lea a devenit primul rege al Boemiei în 1085. Fiul lui Vratislau, Sobeslau I, a distrus armata imperială a regelui Lothar III-lea în Bătălia de la Chlumec în 1126. Acest lucru a permis o întărire mai mare a puterii politice a Bohemiei ce a atins apogeul în timpul domniei nepotului lui Vratislau, regele Vladislav al II-lea (1158
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
erau, până atunci, prinți puțin cunoscuți. Reprezentantul lor Rudolf a fost ales ca rege al romanilor. Ottokar al II-lea a luptat cu Rudolf în mai multe războaie. În Bătălia de la Marchfeld (1278), oștile lui Ottokar s-au ciocnit cu armatele imperiale și maghiare. În plus, el a trebuit să facă față trădării nobilimii boeme. A fost ucis în luptă și Habsburgii au dobândit Austria, pe care au condus-o până în secolul al XX-lea. Fiul său, regele Venceslau al II
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
luat parte. În anul 2012, compania a devenit partener oficial al naționalei de rugby 7 a României. Stanleybet a continuat să susțină rugby-ul românesc timp de 2 ani, perioada când a sustinut sectia de Rugby a Clubului Sportiv al Armatei. Astfel compania a sponsorizat Steaua Rugby, cea mai titrată echipă de rugby din România, cu nu mai puțin de 25 de titluri naționale și 10 Cupe ale României în palmares. Stanleybet s-a implicat și în dezvoltarea sportului la nivel
Stanleybet România () [Corola-website/Science/336120_a_337449]
-
după Moscheea Faisal din Islamabad. a fost construită între anii 1671-1673, de către sultanul mogul, Aurangzeb (1658-1707). Proiectul ridicării mărețului edificiu i-a fost dat spre supraveghere lui Fidai Khan Koka, "maestrul de rânduiala" al lui Aurangzeb. La 7 iulie 1799, armata sikhistă din Sukerchakia, condusă de Rânjit Singh a cucerit orașul Lahore. Imediat după capturarea orașului, moscheea a fost profanata de către Rânjit Singh ce a folosit interiorul drept magazie pentru armament, iar curtea drept grajd pentru căi. El a folosit "Hazuri
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
majore. În timpul bombardamentelor, "Diwan-e-Aam" ("Sala de audiență") construită de Rânjit Singh a fost distrusă, fiind reconstruită mai târziu de britanici, nereușind însă să o readucă la forma inițială. În acest timp, Henri De la Rouche, un un ofițer francez angajat în armată lui Sher Singh a reușit să treacă printr-un tunel ce leagă Moscheea Badshahi de Fortul Lahore și să fure provizii de praf de pușcă. După ocupația britanică, moscheea și fortul învecinat au continuat să fie folosite drept garnizoane militare
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
Episcopiei Tulcii. Edificiul, ctitorie a Regelui Carol I, a fost ridicat în cinstea eliberării Dobrogei de sub stăpânirea turcilor după Războiul de Independență. Catedrala a fost închinată Sfântului Alexandru pentru că în ziua lui de prăznuire din anul 1877, pe 30 august, armata română a ocupat reduta Grivița 1. De asemenea, catedrala este închinată și Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor. Catedrala este construită în stilul neoromânesc, după un proiect întocmit de arhitectul Nicolae C. Mihăescu. Pictura interioară este realizată de profesorul Gheorghe Răducanu, în timp ce
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
Până la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial exteriorul catedralei fusese complet finisat, inclusiv medalioanele cu sfinți realizate pe fațadă de pictorul Dumitru Norocea, dar lucrările interioare nu fuseseră încă abordate. În perioada războiului, orașul Sulina a fost ocupat de armata germană, iar Marina Militară Germană a instalat un punct de observație în farul vechi de pe malul stâng al Dunării. Orașul a fost bombardat intens și a avut mult de suferit; exploziile au afectat și edificiul catedralei Sfântul Alexandru și Sfântul
Catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae din Sulina () [Corola-website/Science/336135_a_337464]
-
Regimentul 74 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Constanța, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul
Regimentul 74 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336153_a_337482]
-
pusă în exploatare în anul 1956. A fost în înzestrarea unităților din Apărarea Antiaeriană a Teritoriului, Forțele Aeriene, Marina Militară și Apărarea Antiaeriană a Trupelor de Uscat. Radarul a fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. În prezent nu se exploatează. Prototipul radarului P-12 l-a constituit radarul P-10), realizat în anul 1953. Radarul P-12 a fost proiectat și realizat în anii 1954 - 1956 de către Biroul Special de Construcții al uzinei 197
P-12 (radar) () [Corola-website/Science/336142_a_337471]