70,486 matches
-
Bagdad în sec. X Pentru șiiți: legitimarea luptelor dintre musulmani a fost o operațiunei simplă, astfel că cei care respingeau învățătură șiită erau calificați drept „infideli”. Pe langă dar-al-Islam și dar-al-harb, măi apre și dar-al-imam, adică zona în care domină adevărată credință, șiismul. Lumea sunnita era resposanbilă pentru represiunile îndreptățea împotriva adepților lui Ali. Sunniții erau incluși în categoria dizidenților interni. Pentru sunniți: pentru ei , problema era reprezentată de definirea jihadu-ului, care trebuia îndreptat doar împotriva infidelilor. Va apărea ideea de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul lui Murad ÎI apare argumentul conform căreia dinastia otomană avea descndenți până la Oguz Han, fiind adevărații moștenitori ai oguzilor. Războaiele împotriva safavizilor. La începutul sec. XVI, șahul Ismail proclama șiismul că religie oficială a statului sau și încerca să îl extindă. Problemă otomanilor era acea că în Anatolia tot mai mulți musulmani se coverteau la șiism
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
iții cât și sunniții au fost nevoiți să iși legitimeze acțiunile împotriva rivalului religios. Pentru shi îți, cei care respingeau învățătură acestora erau considerați a fi „infideli”. Aceștia introduc un nou concept, dar al-imam, adică zona în care era practicată adevărată credință ( Shi ismul), iar dar al-Islam era format din teritoriile în care era practicat Islamul, însă în forma unor alte doctrine decât cea shi ita. Pentru sunniți, definirea conflictelor dintre musulmani ca fiind djihad a constituit o adevarată problemă. Ideea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era o obligație colectivă, care nu făcea parte din cei 5 stâlpi ai credinței. Însă învățații considerau că djihad-ul este unul din elementele care constituie credință islamică. Prin urmare, djihad-ul făcea parte din acel „cult disciplinat”, pus în practică de adevăratul credincios prin serviciul său dedicat divinității. Că „efort pe calea lui Allah”, ce presupunea propagarea cuvântului divin cu inima, prin cuvânt sau cu mâinile, djihad-ul era o obligație a fiecărui musulman ( comparația cu războaiele sfinte europene - în Islam, oricine putea
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fost unul teocrat, iar în cadrul lui sultanatul avea o functie fundamentală. Sultanul era un slujitor al șer'iat-ului. Rațiunea de stat era un factor important în cadrul guvernării otomane. Există la otomani concepția universalista, conform căreia sultanul este singurul conducător adevărat, căruia trebuie să se supună ceilalți principi. Această concepție a avut consecințe în zona politico-militară, juridică și diplomatică ( această concepție este impusă doar în sec. XVIII) Titlurile care sunt aplicate în general sultanilor nu au fost aplicate de la început, ci
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și infantilizarea muncitorilor, evidențiind dimensiunea de luptă de clasă a grevei din 1933. În acel moment, spectatorul a fost întrerupt de un alt reprezentant al C.F.R., care l-a pus la punct, spunând că există „păreri despre istorie” și „ISTORIA ADEVĂRATĂ”, cu majuscule, făcută, desigur, de istorici. Și ne-a poftit în continuare la o mostră de „istorie adevărată”. Mostra respectivă a fost un film documentar realizat în 2014 de echipa Muzeului C.F.R., cu imagini de arhivă într-adevăr excepționale, de la
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
fost întrerupt de un alt reprezentant al C.F.R., care l-a pus la punct, spunând că există „păreri despre istorie” și „ISTORIA ADEVĂRATĂ”, cu majuscule, făcută, desigur, de istorici. Și ne-a poftit în continuare la o mostră de „istorie adevărată”. Mostra respectivă a fost un film documentar realizat în 2014 de echipa Muzeului C.F.R., cu imagini de arhivă într-adevăr excepționale, de la inaugurarea diverselor căi ferate în secolul XIX, până la deschiderea muzeului, în perioada dictaturii regale și la diverse evenimente
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
C.F.R., cu imagini de arhivă într-adevăr excepționale, de la inaugurarea diverselor căi ferate în secolul XIX, până la deschiderea muzeului, în perioada dictaturii regale și la diverse evenimente din perioada socialistă. Selecția materialelor și comentariul însoțitor au dat însă măsura istoriei adevărate. Deși filmul este conceput ca o istorie a căilor ferate române, și deși a fost proiectat la evenimentul de comemorare a tragediei din 1933, greva și masacrul nu apar nici măcar menționate! În schimb, culmea ironiei, peste o treime de film
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
la adresa perioadei socialiste. Materialul documentar foarte semnificativ ar fi meritat un comentariu critic, precum și o discuție amplă cu publicul. Discuția ne-a fost refuzată din motive logistice, în schimb am avut în continuare parte de mostre foarte interesante de istorie adevărată. Turul a continuat cu o vizită la ceea ce a rămas astăzi din Atelierele Grivița (GRIRO), locul masacrului. Acolo am aflat informații importante despre istoria socialistă și post-socialistă a locului, dar din păcate, a fost imposibil să identificăm poziția exactă a
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
a fost imposibil să identificăm poziția exactă a atelierelor ocupate de muncitori în 1933, sau măcar locul de unde s-a tras și locul exact al masacrului. În schimb, la ieșire, am văzut, încă o dată, cum funcționează în tranziția post-socialistă istoria adevărată: pe zidul de la GRIRO, într-o crăpătură în ciment, se mai zărește un colț din placa memorială pusă de autoritățile socialiste în amintirea grevei. Întreaga placă a fost acoperită cu ciment: [caption id="attachment 2796" align="aligncenter" width="610"] Foto: Florin
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
în ciment, se mai zărește un colț din placa memorială pusă de autoritățile socialiste în amintirea grevei. Întreaga placă a fost acoperită cu ciment: [caption id="attachment 2796" align="aligncenter" width="610"] Foto: Florin Poenaru[/caption] După cum se vede, ofițerii istoriei adevărate de după 1989 au ținut să șteargă complet din istorie amintirea protestelor și masacrului. În sfârșit, la inițiativa istoricului Mihai Burcea, am încheiat turul cu o vizită în cimitirul Sfînta Vineri, pe „aleea comuniștilor”, unde au fost îngropați (sau mutate oasele
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
anti-regim în anii 1960, până la Leonte Tismăneanu, veteran al războiului civil spaniol. Cvasitotalitatea mormintelor respective erau fără cruce, cu pietre în care era încrustat simbolul comunist - secera și ciocanul. Însă, cel mai probabil, familiile celor îngropați, în lupta pentru istoria adevărată, au acoperit simbolul respectiv cu cruci, au pus cruci de piatra deasupra pietrelor de mormânt, au șters definitiv secera și ciocanul etc. [caption id="attachment 2795" align="aligncenter" width="610"] Foto: Florin Poenaru[/caption] În ansamblu, turul a fost deosebit de interesant
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
piatra deasupra pietrelor de mormânt, au șters definitiv secera și ciocanul etc. [caption id="attachment 2795" align="aligncenter" width="610"] Foto: Florin Poenaru[/caption] În ansamblu, turul a fost deosebit de interesant și instructiv, în primul rând prin prisma confruntării cu „istoria adevărată”. Discursul anti-comunist rudimentar, promovat agresiv de intelectualii puterii încă din anii ’90, a lăsat urme adânci. Locurile memoriei rezistenței muncitorilor sunt aproape imposibil de identificat, represiunea împotriva mișcărilor de stânga este cvasi-necunoscută, încercările de istorie „obiectivă” sau „detașată” fac eforturi
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
și pretinsa obiectivitate „apolitică”, sunt cu siguranță parte din acest proces de schimbare. De aceea cred că ar trebui să fie parte din programul artistei/ului de stânga militant/ă. A venit momentul să ne luăm la trântă cu istoria adevărată. [1] Vezi și Greva Tipografilor din București din 1918 sau Greva minerilor din Valea Jiului, de la Lupeni, din 1929. [2] Hacia un Tercer Cine ( Spre un al treilea cinema / <b>Spre un cinema al lumii a treia</b>), manifest pentru
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
fortărețe, întărituri cu metereze și creneluri apărate de eroi. De fiecare dată, ei au fost în fața cât și în spatele zidurilor. Însă în clipa când zidurile sunt învinse, eroii unde sunt? Există și ei: în interiorul celui care a ridicat zidul. Credința adevărată este singura care nu creează ziduri; și liberul arbitru. Crezi sau nu crezi. Opace, transparente, groase sau fine, din oțel sau cărămidă, zidurile delimitează, separă. Poate spune cineva de care parte a zidului se află elementul negativ? Depinde de partea
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
o profundă competență în problemele sociale. Alții, pur și simplu, vizionari, cu acel concept de libertate veșnic tânăr, al generației Flower Power, din care fac și eu parte. Veți mai găsi printre noi acei încăpățânați ai pacifismului și ai libertății adevărate, nebuni frumoși care mai păstrează ceva din Don Quijote. Acest lucru mi-a oferit acel sentiment că nimic, niciodată nu este iremediabil pierdut; că aparenta linie de sosire nu este decât un nou început, o nouă direcție, o nouă șansă. Totul
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
studiez. Mă văd și acum ”băiat fiind”, cum cutreieram pădurile în satul copilăriei mele. Un copil cu ochii mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut, unde am crescut și unde m-am format ca om. De aceea
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
văd așezat la geamul unui compartiment și-mi imaginez toate locurile frumoase prin care am călătorit în delegațiile pe care serviciul m-a obligat să le fac. De aceea iubesc Gara. Sper, cât de curând, să mai pot face călătorii. Adevărate, de data aceasta. Pentru că doresc să mai văd locurile frumoase din copilărie. Și nu vă mint. Aștept în fiecare tren sosit în Gară din cele mai frumoase și îndepărtate colțuri ale lumii să coboare și cea pe care mi-o
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
conform logicii coloniale - societățile adolescentine ale Europei de Est s-au maturizat în sfârșit și au devenit suficient de albe, civilizate și stabile. Și iată că, în sfârșit, începem azi să avem o Europă unită, o Europă-fortăreața ce-și arată adevărata-i față: aceea de stăpână - o stăpână mofturoasă și rasistă, tulburată în plicticoasa bunăstare. Colonialitatea își arată eficiența când simțim o alinare să știm că sunt unii mai nedoriți ca noi, că există subiectivități mai ne-europene ca noi. Dacă
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
departe de știință, dar care sunt departe de ea doar pentru că sunt îndepărtați cu forța; și înainte ca ei să pună mâna pe știință, ei trebuie să dezvolte și să pună în mișcare știință unei noi societăți; pentru ca aceștia sunt adevărați copii ai epocii științifice, și numai ei pot face teatrul să se miște, dacă se va mișca vreodată.” 1 (Brecht 1988, 186)</p> Tot Brecht descrie amplu efectul spectacolelor lui Pișcător și al celor la care colaborase și el asupra
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
de muncitori, pentru muncitori, dublate de un proces de autoeducare, în care artiști profesioniști și muncitori s-au educat unii pe alții în ateliere de dramaturgie sau actorie. „Diversele mișcări și organizații anarhiste au reușit să construiască, în câteva rânduri, adevărate sisteme de producție, distribuție și consum pentru activitatea lor culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se remarcă mai întâi de toate o concepție despre
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
mai trezesc. Că la ce bun să mă trezesc? Numai copiii m-au ținut vie. Și când mi-a venit bărbatul după cinci ani de când eram deja acolo, parc-am înviat! Atunci am închiriat și noi un loc cu acoperiș adevărat! Copiii mei, când au intrat în casă, s-au bucurat c-aveam lumină și apă. Nu știu dacă știi ce-i aia să plângi de bucurie că ai bec să-l stingi și să-l aprinzi, că ai apă să
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
surprinși de reacțiile pozitive primite și i-au acordat formației conduse de Tarja șansa de a susține un turneu local în stagiunea 1997-1998. Din cauză că petrecea foarte mult timp concertând alături de Nightwish, Turunen a fost nevoită să-și întrerupă studiile academice. Adevăratul succes discografic al grupului avea să vină la finele anului 1998, odată cu lansarea albumului "Oceanborn". Piesele de pe acest LP conțineau mai puține influențe folk și aveau în schimb melodii dramatice care îi puneau în valoare abilitățile vocale ale Tarjei. În timp ce
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
piese rock, iar datorită progresului său piesele lansate de Nightwish — metal simfonic — au fost foarte apreciate la începutul anilor 2000. De asemenea, deși a interpretat frecvent arii de operă, Turunen nu se consideră a fi o cântăreață de operă în adevăratul sens al cuvântului. Tarja s-a declarat încântată de faptul că ascultătorii i-au rămas fideli de-a lungul timpului, deși pe parcursul carierei sale a cântat atât metal, cât și muzică clasică. Vocea Tarjei a fost intens apreciată de criticii
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
scriitori străluciți: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Streinu, Ion Pillat, Ion Vinea, Gib Mihăescu, Alexandru Sahia, Geo Bogza. "Azi" a apărut până în 1940. Este și redactor la "Credința". 1934 - Alcătuiește "Antologia poeților tineri" cu o postfață de Ion Pillat, un adevărat eveniment literar. 1937 - Împreună cu Constantin Clonaru editează cotidianul "Lumea Românească", apărut până în 1940. Ziar de stânga (Geo Bogza publică reportaje de pe fronturile din Spania), polemizează cu Stelian Popescu de la "Universul", ziar fascizant. 1943 - Este internat în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]