68,361 matches
-
noiembrie 1941, mai întâi tatăl lui, cercetătorul în domeniul electrotehnic Vilém Klíma, și apoi, în decembrie, el, cu fratele și cu mama sa au fost deportați în lagărul de concentrare de la Theriesenstadt (Terezín), unde a rămas până la eliberarea sa de către Armata Rusă de Eliberare în mai 1945. Atât el, cât și părinții lui au supraviețuit detenției, o minune în acea vreme din moment ce Terezín era un lagăr pentru evreii din Europa centrală și de sud și suprapopularea sa determina organizarea periodică de
Ivan Klíma () [Corola-website/Science/336268_a_337597]
-
Ferdinand Peroutka. Aici a scris editoriale și comentarii vizionare despre ascensiunea NSDAP (Partidul Nazist) în Germania, despre Anschluss-ul Austriei la Germania Nazistă și despre posibilele consecințe pe care acest eveniment le-ar putea avea pentru Cehoslovacia. După ocuparea Cehoslovaciei de către Armata Germană, Jesenská s-au alăturat mișcării clandestine de rezistență și a ajutat mulți evrei și refugiați politici să emigreze. Ea a decis să rămână în țară, cu toate acestea, în ciuda consecințelor. În noiembrie 1939 a fost arestată de către Gestapo și
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
(, "sakartvelos prezidenti") este șeful statului, comandant suprem al armatei, și deținătorul celei mai înalte funcții în cadrul Guvernului din Georgia. Puterea executivă este împărțită între Președinte și Prim-Ministru, care este și șef al guvernului. Funcția a fost inclusă pentru prima dată de către Consiliul Suprem al Republicii Georgia la 14
Președintele Georgiei () [Corola-website/Science/336261_a_337590]
-
Brigada 9 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 9 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 7 Infanterie și Regimentul 32 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 5 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Ploiești. La intrarea în război, Brigada 9 Infanterie a fost comandată de
Brigada 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336321_a_337650]
-
Brigada 14 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 14 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 14 Infanterie și Regimentul 16 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 7 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Fălticeni. La intrarea în război, Brigada 14 Infanterie a fost comandată de
Brigada 14 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336322_a_337651]
-
Max, câinele erou, era un ciobănesc german, născut la 4 iunie 2009 și decedat la 9 septembrie 2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
dresat să descopere substanțele explozive și grație calităților sale, multe mine și bombe artizanale n-au mai secerat vieți. A executat misiuni de control, de patrulare, de căutare, de scotocire în prima lui misiune în Afganistan. Este primul câine al Armatei Române, care a pășit pe teren afgan și pentru că nu s-a găsit un înlocuitor, câinii cu astfel de calități fiind foarte rari, în loc de șase luni, a rămas un an în teatrul de operații. La început i-a fost greu
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
depistat ca fiind infestat cu dirofilarii (viermi la inimă). Fiindcă nu exista o lege pentru cazul său, Max a fost „casat”. O doamnă cu suflet mare, Sorina Hanea, militant vechi și cu rezultate notabile in protecția animalelor, l-a cerut Armatei și crezând ferm în vindecarea lui s-a luptat să-i salveze viața. Luat în grijă de medicul Liviu Gaiță, Max a beneficiat de tratament și multă afecțiune. Dirofilaria cauzată de înțepătura unui țânțar îi sufoca inima și îi otrăvea
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
cauzată de înțepătura unui țânțar îi sufoca inima și îi otrăvea organismul, îl rodea încet dar sigur, de asemenea și ascita (acumulare de lichid în abdomen). Max pierde lupta pentru propria viață în septembrie 2015. Presa a prezentat, după parada Armatei organizată cu ocazia Zilei Naționale, situația dificilă a lui Max, câinele-veteran al Armatei Române. Mircea Dușa a dispus, la 8 decembrie 2014, constituirea unui colectiv de lucru care să elaboreze un set de acte normative, privind utilizarea în MApN a
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
rodea încet dar sigur, de asemenea și ascita (acumulare de lichid în abdomen). Max pierde lupta pentru propria viață în septembrie 2015. Presa a prezentat, după parada Armatei organizată cu ocazia Zilei Naționale, situația dificilă a lui Max, câinele-veteran al Armatei Române. Mircea Dușa a dispus, la 8 decembrie 2014, constituirea unui colectiv de lucru care să elaboreze un set de acte normative, privind utilizarea în MApN a animalelor de serviciu, în urma reacțiilor din mass-media apărute despre situația lui Max. Instrucțiunile
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
Brigada 4 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 4 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 3 Infanterie și Regimentul 19 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 2 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Slatina. La intrarea în război, Brigada 4 Infanterie a fost comandată de
Brigada 4 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336320_a_337649]
-
Brigada 20 Infanterie a fost o mare unitate de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 20 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
-se la Afula. Bunicii săi, care erau sioniști, au emigrat în Palestina încă înaintea războiului al doilea mondial, numărându-se printre fondatorii așezărilor Kfar Hassidim și Kiryat Haroshet. La un an după venirea în Israel, Bodo s-a înrolat în armată, inițial în Brigadă Golani. A încercat fără succes să fie primit în ansamblul de muzică și divertisment al unităților Nahal (Tineretul agricol combatant), singurul de acest fel care există în acea vreme în armată. La audiție a recitat cu patos
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
Israel, Bodo s-a înrolat în armată, inițial în Brigadă Golani. A încercat fără succes să fie primit în ansamblul de muzică și divertisment al unităților Nahal (Tineretul agricol combatant), singurul de acest fel care există în acea vreme în armată. La audiție a recitat cu patos, căzând în genunchi („Cerule, cere pentru mine iertare!...”) poezia dramatică a lui Hâim Nahman Bialik, „Al Hashhitá” (Despre măcel), pe care a învățat-o de la sergenta responsabilă cu activitățile culturale din brigadă Golani. Dar
Yaakov Bodo () [Corola-website/Science/336332_a_337661]
-
specializat pe sabie, laureat cu argint la Jocurile Olimpice din 1900 de la Paris. Este considerat tatăl sabiei moderne. Printre elevi sai s-au numărat campionii maghiari János Garay, Gyula Glykais, Aladár Gerevich, Endre Kabos, Attila Petschauer și Sándor Pósta. Înrolat în armată, unde s-a apucat de scrimă, și-a perfecționat tehnica împreună cu Agesilao Greco la Școala magistrală militară de scrimă din Roma, apoi la Școala de aplicație din Firenze, unde a studiat sub îndrumarea lui Carlo Pessina și lui Giuseppe Radaelli
Italo Santelli () [Corola-website/Science/336351_a_337680]
-
Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat. În dimineața următoare francezii s-au retras, iar populația din jur a început, să jefuiască ce a mai rămas. Focul a distrus, în principal, clădirile, în
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică temeinică a trupele române din Transilvania, dar incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și consecință, de-a lungul liniei de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și antrenarea temeinică temeinică a trupele române din Transilvania, dar incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și consecință, de-a lungul liniei de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și consecință, de-a lungul liniei de demarcație incidentele armate în care au fost implicate trupele ungare și române s-au multiplicat semnificativ, căpătând aspectul unor lupte cu anvergură locală. La 26 februarie, într-un context în care România a devenit un factor semnificativ al planurilor comandanților militari francezi de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
alianță ofensivă și defensivă. Ultimele tentative de negociere au eșuat, astfel că la 16 aprilie 1919 trupele române au declanșat o ofensivă generală pentru a avansa dincolo de vestul Munților Apuseni. În contextul încheierii ostilităților, Linia de demarcație din Transilvania dintre armate după semnarea armistițiului ar fi urmat să aibă un scop strict militar de delimitare a zonei de contact dintre trupele inamice, astfel că nu ar fi putut fi considerată o frontieră politică, din moment ce aceasta ar fi urmat să fie fixată
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a fost deja proclamată, dar acest act nu ar fi fost suficient pentru ca această unire să fie garantată politic, militar și diplomatic. De aceea, pentru preluarea puterii statale organismele politice locale și centrale ale românilor transilvăneni în strânsă colaborare cu armata română care traversase Carpații, au conlucrat astfel pentru a apăra și împinge spre vest linia provizorie de demarcație, statul român dorind să asigure succesul solicitărilor sale teritoriale inclusiv prin maximalizarea gradului de ocupare militară. La data de 13 noiembrie între
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Someșului (Someșul Mare) - Bistrița - Reghin -Târgu Mureș - și cursul Mureșului până la vărsarea în Tisa. Localitățile menționate urmau să fie libere de trupele ungare, iar trupele Aliaților urmau să ocupe regiunea evacuată de maghiari în condiții fixate de Comandantul Șef al Armatelor Aliate din Orient. De asemenea, Aliații aveau voie să ocupe oricând orice areal sau punct cu caracter strategic care ar fi fost fixate de către comandantul șef al trupelor aliate, iar aceste trupe aveau dreptul să li se permită să treacă
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Paris au decis crearea unei zone neutre între trupele române și cele ungare. Datorită atât lipsei unor alte forțe disponibile pentru a ocupa poziții de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată, trupele române au primit permisiunea de a realiza operațiunea de ocupare a primului aliniament demarcațional. Deși pe hârtie Armata Română era constituită dintr-un anumit număr de oameni, aprecierile precum că trupele românești ar fi
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
de-a lungul liniei de demarcație din Transilvania cât și a unei recunoașteri în fapt a Armatei Române ca forță militară aliată, trupele române au primit permisiunea de a realiza operațiunea de ocupare a primului aliniament demarcațional. Deși pe hârtie Armata Română era constituită dintr-un anumit număr de oameni, aprecierile precum că trupele românești ar fi putut să înceapă intrarea în Transilvania în jurul detelor de 14-15 noiembrie, s-au dovedit nerealiste, deoarece a depins de posibilitatea de concentrarea a acestora
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
20 decembrie). Pentru a nu influența lucrările Marii Adunări Naționale, trupele române s-au oprit temporar din înaintare, pe care au reluat-o executând ordine transmise pe 4 și 9 decembrie. Planurile operaționale ale trupelor române au fost comunicate Comandamentului Armatei Dunării atât la 2 decembrie cât și la sfârșitul aceleiași luni. Pe data de 15 decembrie aliniamentul prevăzut ca linie de demarcație a fost atins. Este probabil ca mobilizarea rapidă a trupelor române și trecerea primelor unități pe teritoriul transilvan
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]