68,163 matches
-
de atac american a revenit pe portavion fără a găsi sau a ataca navele de luptă japoneze . La ora 02:50 pe data 26 octombrie, forțele navale japoneze s-au întors și forțele navale ale celor doi adversari au redus distanță dintre ele, pana cand la ora 5:00 această a fost doar de 370 km Ambele părți au lansat avioane de căutare și au pregătit avioanele rămase pentru atac, de îndată ce navele celeilalte părți s-ar fi localizat. Deși un hidroavion
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
a reperat grupul operațional "Horneț" (Task Force Enterprise era ascuns de o furtună de ploaie) și a desfășurat avioanele sale pentru atac. La 08:55, portavioanele americane au detectat avioanele japoneze care se apropiau pe radar, de la aproximativ 65 km distanță, si au început să dirijeze cele 37 de Wildcat-uri spre întâmpinarea avioanelor japoneze. Cu toate acestea, probleme de comunicare, greșelile controlorilor de zbor americani și procedurile de control primitive au împiedicat aproape toate avioanele americane să găsească și să atace
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
avioane au aterizat înainte de următorul val de avioane de atac japoneze care sosind au început atacurile lor asupra lui Enterprise, forțând suspendarea operațiunilor de aterizare a avioanelor. Între orele 09:05 și 09:14, "Junyō" s-a apropiat la o distanță de ( 520 km) de portavioanele amedicane și au lansat un atac cu 17 bombardiere în picaj și 12 Zero-uri. "Forță Principala" și "Forță Avansată" japoneză făceau manevre în încercarea lor de a face joncțiune, iar Junyō pregăte următoarele raiduri
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
vechi doi ani mai târziu. Evoluțiile tehnologice ale artileriei de la sfârșitul anilor 1890 și începutul anilor 1900, sub conducerea lui Percy Scott în Anglia și de către William Sims în Statele Unite, au împins raza de purtare a bătăliilor navale la o distanță fără precedent de 5.500 m, o distanță suficient de mare, pentru a determina artileriștii să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
artileriei de la sfârșitul anilor 1890 și începutul anilor 1900, sub conducerea lui Percy Scott în Anglia și de către William Sims în Statele Unite, au împins raza de purtare a bătăliilor navale la o distanță fără precedent de 5.500 m, o distanță suficient de mare, pentru a determina artileriștii să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
că torpilele cu rază lungă de acțiune era de așteptat să fie în curând puse în serviciu, acestea descurajând navele să se apropie unele de altele, astfel folosindu-se de avantajul cadenței mari a tunurilor cu calibru mai mic. Menținerea distanței mari între nave evita în general amenințarea din partea torpilelor și consolida și mai mult nevoia de tunuri grele, și toate cu același calibru pentru a reduce neplăcerile provocate de folosirea mai multor tipuri de muniție. În 1903, proiectantul naval italian
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
Primului Război Mondial turelele fiind modificate pentru a permite o elevație de 16°. Tunurile trăgeau cu proiectile de 390 kg, la o viteză la gura țevii de 831 m/s; la o elevație de 13,5°, cu proiectile perforante, aceasta oferea o distanță de tragere de până la 16.450 m. La o elevație de 16°, bătaia tunurilor a fost extinsă până la 18.686 m folosind proiectile mai aerodinamice, dar puțin mai grele. Cadența acestor tunuri era de două lovituri pe minut. Fiecare tun
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
în trecere prin oraș, clădirea a devenit repede neîncăpătoare. A fost închiriată de la domnitorul Mihail Sturdza casa lui Teodor Balș, pe care acesta o moștenise și care slujise drept palat domnesc lui Ioniță Sandu Sturdza. Clădirea, situată cam la jumătatea distanței între Râpa Galbenă și Parcul Copou, a fost amenajată de Alexandru Costinescu, care a realizat „un parter amfiteatral, congiurat cu trei rânduri de lojă și cununat cu o galerie și o scenă întinsă.” Inaugurarea a fost realizată la 22 decembrie
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
octava a doua; o voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar până la nota si din octava mică) și poate atinge nota la din octava a doua. În cazul unui cor format din mai multe partide de voci, distanța (intervalul armonic maxim admis) între sopran și vocea aflată imediat dedesubt - de obicei, alto - este de cel mult o decimă (terță peste octavă). ii soliști au ambitusul mult mai larg, atât în grav (se poate merge până la nota sol, chiar
Sopran () [Corola-website/Science/331818_a_333147]
-
Fontaine a marcat mai multe goluri la un singur Campionat Mondial. Media sa de 1,103 goluri/meci îl plasează pe poziția Nr.1 printre jucătorii cu cel puțin 43 de selecții FIFA de clasa-A, fiind urmat la mică distanță de Gerd Müller cu 1,097 goluri/meci (68 de goluri în 62 de meciuri), ei fiind unicii doi jucători din istorie cu o medie de peste +1,0 goluri/meci în peste 43 de meciuri internaționale. Ferenc Puskás cu 0
Sándor Kocsis () [Corola-website/Science/331870_a_333199]
-
ești mai lung decât o zi fără pâine". După ce aprinde fitilul, fuge încercând să se pună la adăpost, fugind pe scara ce ducea la tunelul de dedesubt. Dar este ucis de explozie, iar corpul său este aruncat la zece metri distanță. Totul părea pierdut pentru piemontezi, iar Ducele de Orléans se pregătea să dea lovitura de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
în engleză, se pronunță /kju:bi wʌn/. Un cubewano este denumit și « obiect clasic din Centura Kuiper » sau, în engleză, "classical kuiper belt object" (CKBO). Acestea nu sunt obiecte în rezonanță cu Neptun, de care se află la o mare distanță. Orbitele lor rămân totuși stabile întrucât acestea sunt aproape circulare, asemănătoare cu orbitele planetele: această similitudine cu planetele le-a oferit denumirea de "obiecte „clasice” ale Centurii Kuiper". Raza lor medie de revoluție este cuprinsă între 42 și 48 u
Cubewano () [Corola-website/Science/335553_a_336882]
-
2020. Punerea în exploatare ar permite reducerea timpului de călătorie între Wijnegem și centrul Antwerpenului de la 25 de minute actualmente, la 15 minute. Actualmente, tramvaiele liniei 10 care circulă la suprafață opresc în stația Hof ter Lo, aflată la mică distanță de gura de premetrou a Foorplein.
Foorplein (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335549_a_336878]
-
unități ale Armatei a 9-a care avansa spre est dinspre Ruhr. Simpson a ordonat în consecință unei brigăzi combinate din cadrul Diviziei a 2-a blindate, care tocmai ajunsese la Beckum, să înainteze spre sud 25 km până la Lippstadt, la mijlocul distanței dintre Beckum și pozițiile Diviziei a 3-a blindate SUA, care nu reușea să mai înainteze. În dimineața zilei de 1 aprilie, elemente ale Diviziilor a 2-a și a 3-a blindate SUA au făcu joncțiunea la Lippstadt, închizând
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
lungime fiecare. Stația Carnot era prevăzută a fi deservită de liniile de tramvai care circulă la suprafață, pe "Carnotstraat": , , plus o linie (fosta linie 3) care ar fi mers pe sub strada "Kerkstraat" până în stația de premetrou Schijnpoort. Ținând cont de distanța scurtă de la Carnot la stația Astrid, Planul Pegasus nu a prevăzut și deschiderea pentru pasageri a Carnot odată cu darea în exploatare a tunelului. Începând de sâmbătă, 18 aprilie 2015, tunelul Reuzenpijp a fost pus în exploatare și este deservit de
Carnot (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335564_a_336893]
-
1958, și P-35 M ”Landâș U”, produs din anul 1961. Modernizările aduse acestuia au creat radarul ”Meci 35” pus în fabricație din anul 1971, primind ulterior denumirea de P-37. Radarul P-37 (radiotelemetru - determină două coordonate: azimutul și distanța înclinată) este destinat pentru cercetarea spațiului aerian, descoperirea și urmărirea țintelor aeriene, determinarea apartenenței de stat a acestora și furnizarea datelor de radiolocație eșaloanelor interesate. Este un radar de avertizare timpurie. Transmiterea datelor radar către utilizatori se poate realiza astfel
P-37 (radar) () [Corola-website/Science/335574_a_336903]
-
Kennedy să impună blocada Cubei. Din a două jumătate a anilor 70', erau necesare aprobări succesive pentru aventuri militare pentru a fi finanțate. Atentatul de la 11 septembrie a modificat legislația, SUA putând fi capabile acum să poarte războaie la mari distanțe, neavând nevoie de finanțarea Congresului pentru că s-au redus cheltuielile. Mizele interne și cele externe sunt confundate și președintele a căpătat instrumente mai întărite. Agențiile de informații sunt supuse direct administrației prezidențiale. O practică veche i-a conferit președintelui dreptul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic a fost oprită din înaintare de o pană de motor, dar echipajul a reușit să lanseze torpila de la o distanță de 3,7 km de țintă, după care s-a reîntors la bază. Restul torpiloarelor nu a reușit să se apropie suficient de mult de convoi și și-au lansat torpilele printre spațiile libere lăsate de vedetele rapide germane. Britanicii
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
asigura observarea circulară și descoperirea țintelor în zona sa de acțiune, reprezenta situația aeriană pe ecranele stației și pe un indicator de observare circulară portativ la punctual de comandă al unității de aviație. Radarul determina trei coordonate ale țintei: azimutul, distanța înclinată și altitudinea de zbor folosind ”raza V”, idee care a fost sugerată de prof. M.A. Bronci-Bruevici încă din anul 1938. Pentru recunoașterea avioanelor proprii, de către radar, s-a atașat un aparat de interogare prin radiolocație NRZ-1 (radar secundar
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
s-a montat antena înclinată la un unghi de 45 de grade față de orizontală. Pe cealaltă latură îngustă s-a montat antena în plan orizontal. Trei emițătoare lucrau pe instalația de antenă orizontală, pentru descoperirea avioanelor și determinarea azimutului și distanței. Două emițătoare (din care unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical și de la cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii aproximative de către operator. Stația a avut patru indicatori: doi de observare circulară (unul pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator de observare circulară portativ. Radarul era
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
șofer este sensibil mai mare decât al unei călătorii efectuate cu o cartelă preplătită. Ultima actualizare a prețurilor biletelor, cartelelor și abonamentelor De Lijn a fost efectuată pe 1 februarie 2016. Până pe 1 februarie 2015 au existat un tarif pentru distanțe scurte (1-2 zone), valabil pentru o perioadă de 60 de minute, și un tarif pentru distanțe lungi (3 sau mai multe zone), valabil timp de 90 de minute. În interiorul acestor zone și în perioada de timp în care biletul era
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
a prețurilor biletelor, cartelelor și abonamentelor De Lijn a fost efectuată pe 1 februarie 2016. Până pe 1 februarie 2015 au existat un tarif pentru distanțe scurte (1-2 zone), valabil pentru o perioadă de 60 de minute, și un tarif pentru distanțe lungi (3 sau mai multe zone), valabil timp de 90 de minute. În interiorul acestor zone și în perioada de timp în care biletul era valabil, un pasager putea să schimbe autobuzul fără să plătească în plus, însă era obligat să
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
mai era încă validă. Aceste informații erau verificate și de controlorii De Lijn în cadrul acțiunilor de verificare periodice. Sistemul de zone a fost abolit la 1 februarie 2015, de atunci aplicându-se o taxă fixă pentru fiecare călătorie, indiferent de distanță. Cartelele "Lijnkaart" cumpărate în avans încă oferă o reducere substanțială a costului călătoriei față de biletul achiziționat de la șofer. Valabilitatea unui bilet este de 60 de minute, în timpul cărora un pasager poate continua să călătorească fără să plătească suplimentar și în
De Lijn () [Corola-website/Science/335581_a_336910]
-
alt drac care să-l provoace pe om la o întrecere care să decidă cine va fi câștigătorul banilor. Au loc patru probe. Mai întâi, dracul înconjoară iazul de trei ori, cu iapa în spinare, în timp ce Dănilă străbate călare aceeași distanță, pretinzând că a cărat iapa între picioare. Prepeleac refuză să participe la următoarele două probe și se folosește de șiretlicuri, punându-l pe drac să se întreacă la fugă cu un iepure (zicând că acela este "„copilul meu cel mai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]